Caracterizarea personajului Vitoria Lipan

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului Baltagul de Mihail

Sadoveanu, ea fiind munteanca din zona Dornelor, mai exact Magura
Tarcaului, Vitoria este nevasta lui Nechifor Lipan, un om ce se ocupa cu
oieritul, ca majoritatea barbatilor din acea perioada.
Vitoria este un personaj principal, rotund, dinamic, puternic
individualizat, reprezentand tipul femeii justitiare care pleaca impreuna cu fiul
ei in cautarea lui Nechifor, plecat sa cumpere oi la Dorna. Vitoria si Lipan au
avut sapte prunci, dar cinci dintre ei au murit de difterie, ramanand doar cu cu
doi, un baiat, Gheorghita si o fata Minodora.
Vitoria era o femeie in varsta, trecuta prin multe, mai ales ca femeilor de
la sat le era foarte greu deoarece barbatii fiind plecati mai mereu cu oile, ele
trebuiau sa aiba grija atat de copii, cat si de gospodarie si de prepararea
produselor provenite de la oi “viata muntenilor e grea, mai ales viata femeilor.
Uneori stau vaduve inaitne de vreme, ca dansa”. Avea o viata grea si nu se
putea spune ca, castigau nespus de bine “aveau cat le trebuia: poclazi in
casa, piei de miel in pod, oi in munte. Aveau si parale stranse intrun cofaiel cu
cenusa”. Vitoria si Nechifor Lipan, impreuna cu cei doi copii ai lor erau o
familie unita, adicat cat de unita se poate, relatia lor familiala fiind pusa la
incercare doar de absentarea indelungata a lui Nechifor, dar cu toate astea
avceau o afacere bine pusa la punct “munteanului ii e dat sa-si castige painea
cea de toate zilele cu toporul, ori cu cata. Cei mai vrednici intemeiasa stani in
vale.”
In opera se evidentiaza doua modalitati de caracterizare a personajului,
cea directa si cea indirecta:
Caracterizarea directa a Vitoriei Lipan se realizeaza prin intermediul
naratorului, in special prin atitudinea sa pe care o are fata de protagonista. In
acelasi timp, parerea altor personaje, dar si autocaracterizarea contribuie la
caracterizarea acesteia.Vitoria Lipan, o sotie iubitoare, porneste in cautarea
barbatului sau: “era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese
drag si acuma, cand aveau copii mari cat dansii.”Ea e descrisa ca fiind o
femeie frumoasa cu ochi caprui “aprigi si inca tineri”, “care erau dusi departe”.
Restul personajelor o descriu ca fiind de pe alta lume “Femeia asta
trebuie sa fie de pe alta lume; cele de la noi sint mai prietenoase; taie cu
vorba nu cu baltagul” sau din contra, ca o femeie misterioasa si care cunoaste
bine comportamentul oamenilor, dar ea la randul ei nu era inteleasa de multi
“ea era deasupra tuturor, avea intr-ansa o privire s-o taina pe care Lipan nu
era in stare sa o dezlege”, “mama asta trebuia sa fie fermecatoare, cunoaste
gandul omului”, “asta-i o dispearata”. Cu toate acestea, unii barbati erau atrasi
de iscutimea si misterul ei “daca n-as fi ovrei si insurat si munteaca asta n-ar
avea sot, intr-o saptamana as face o nunta”.
Vitoria se autocaracterizeaza ca fiind o femeie iscusita, desteapta si
vicleana “eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte” in ciuda faptului ca nu a
avut parte de o educatie superioara.
 Personajul principal, al romanului, Vitoria Lipan este caracterizat
indirect, dominantele sale trasaturi evidentiindu-se prin gesturi, limbaj,
comportament, fapte, vestimentatie si relatia cu celelalte personaje.
Vitoria Lipan reprezinta, in opera, tipul femeii autoritare, cumparate cu
un bun spirit de observatie. Caracterul sau bine individualizat s-a format
datorita incercarilor la care a fost supusa de-a lungul vietii. Femeia isi iubeste
sotul, ca la prima tinerete, est emereu cu gandul la el “isi aducea aminte,
stand singura pe prispa”. Desi viata alaturi de sot nu a fost intotdeauna dulce,
femeia pretuieste viata barbatului ce i-a fost alaturi mai mult decat orice. De
multe ori, ea indurase si bataie din partea sotului insa asta n-o facea sa ii
poarte prica “Muierea indura fara sa cracneasca puterea omului ei si ramanea
neinduplecata cu dracii pe care-i avea”. Asadar, ea recunoaste autoritatea
barbatului si se supune cu umilinta in fata acestuia. Vitoria isi iubeste cei doi
copii, insa pare ca ea pretuieste mai mult baiatul caruia ii puse nume
Gheorghita “caci era numele cel adevarat si tainic al lui Nechifor Lipan”,
baiatul ii aminteste mereu femii de Lipan la varsta tineretii de aceea il apara
cu ardoare “il ocrotea si-l apara de cate ori in ochii lui Lipan erau nouri de
vreme rea”.
Vitoria este o femeie harnica si gospodina, stie cum sa organizeze
mersul lucrurilor. Este isteata si da dovada de pricepere atunci cand hotaraste
sa o caute pe baba Miranda “upa ce se insereaza trece la baba Miranda pe
intuneric, cas sa nu o vada nimeni”.
Este asadar tipul femeii cu simt practic, stie sa se descurce si nu
permite ca suferinta pe care-o poarta sa o afecteze atat de mult, incat sa uite
de gospodarie si copii. Se simte mai responsabila si lupta pentru dreptate.
Este puternica si nu se lasa coplesita de durere. Are insa un moment de
slabiciune cand, in preajma sarbatorilor de iarna Gheorghita se intoarce
acasa. Femeia il primeste asa cum se cuvine si arata inca o data, iubirea ce i-
o poarta fiului “Vitoria il primi cu mare bucurie si il saruta pe amanoi obrajii,
dupa aceea trecu in alta odaie si se incuie pe dinauntru, ca sa poata plange
singura”. Nu vrea sa para slaba in fata copiilor, in special in fat abaiatului
pentru care vrea sa fie un exemplu de urmat, acum ca simte ca sotul ei s-a
prapadit. Doreste sa-si formeze baiatul, sa-l faca sa capete un caracter
puternic, ca al tatalui, caruia ii poarta numele si cu care se aseamana fizic fapt
ce o emotioneaza pe Vitoria cand il revede.
Ca mama, Vitoria este iubitoare si blanda, insa doar fata de Gheorghita,
greseste facand diferenta intre el si Minodora, fata de care este aspra si dura,
certand-o si vorbindu-i pe un ton in care se resimte dojana “Vitoria il admira
(pe Gheorghita) din cealalta parte a masutei, Minodora se cuibarise pe un
scaunel, jos, gata sa sara de cate ori trebuia ceva”. Nu acorda importanta
fetei, pe car eo pune pe planul al doilea, ocupandu-se doar de baiat, acesta
fiind in ochii mamei cel mai de pret. S-ar putea ca Vitoria sa aiba acest
comportament fata de Minodora doar fiindca ea stie ce inseamna statutul de
femeie, stie cat a trudit si cum arata viata muntenilor de la Magura Tarcaului.
Vitoria Lipan este o femeie agera, are gandirea limpede si o strategie
bine cugetata. Doreste sa porneasca in cautarea lui Lipan dupa ce va termina
de postit cele 12 vineri. In aceasta calatorie o va insoti Gheorghita, tocmai
pentru a-i da baiatului o lectie importanta care sa-l faca sa se matrizeze.
Baiatul pare sa nu inteleaga atitudinea mamei ceea ce pe Vitoria o preocupa
si face ca durerea sa fie mai apasatoare “Ofta cu naduf si incepu sa se
stranga masa, cu miscari smucite”. Se simte neinteleasa, dar nici nu ar vrea
sa-si spuna durerea ce-i macina sufletul Ïn inchipuirea ei banuiala care intrase
insa era un vierme neadormit”.
Se simte singura, fara sprijin, pe Gheorghita il vede nepretgatit pentru
ceea ce ii pregatise si asta o face sa se inspaimante de intensitatea cu care
fiinta launtrica se zbate in ea. Are o vointa de fier si este capabila sa indure
orice pentru a obtine un rezultat, un semn. Are vorba taioasa si spune
lucrurilor pe nume si propriul copil “Asa se spune, ii raspunse maica-su dar sa
stii ca pentru noi nu mai poate fi nici bucurie, nici belsug”. Doreste sa isi
trezeasca baiatul la realitate si sa-l motiveze sa-i taie din elan, sa-l faca sa
inteleaga situatia in care se afla. Este sigura pe afirmatiile pe care la face si
reuseste sa provoace neliniste atunci cand prevesteste ceva “Nu te uita urat
Gheorghita, ca pentru tine de-aici inainte incepe a rasari soarele”. Isi
cunoaste abilitatile si prin istetimea vorbelor stie cum sa i se adreseze
baiatului Ëu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte, intelege ca jucariile au
stat. De-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de
bratul tau”. Sfaturile parintesti ii inmoaie sufletul lui Gheorghita, Vitoria putand
sa se bucure de faptul ca modul de abordare folosit daduse roade. Femeia
este foarte credincioasa si cauta un semn din partea Sf. Ana, mergand cu
Gheorghita la Manastirea de la Bistrita. Aici ea simti ca primise inca un semn
care vesteste moartea lui Lipan. Monahul de la manastire o indeamna pe
femeie sa mearga la autoritati si ea aculta.
Despre munteanca se poate spune si ca este o fire sociabila, careia ii
place sa comunice si sa intre in vorba pana si cu necunoscutii, […] “dupa ce a
stat multa vreme de vorba cu femei venite din locuri departate”. Femeii ii place
sa aiba mereu programul zilei de maine bine pus la punct, este calculata si
actioneaza numai dupa ce se gandeste indelung la ceea ce va face Ea
ramane singura, supt candela si supt icoane, gandindu-se atintit ce are de
facut a doua zi”. Ii place sa rezolve problemele dupa propria-i lege fara sa tina
cont de legile lumesti”[…] nu i-a pasat si n-a avut nevoie de niciun fel de
slujbaj al mariei sale”. Desi hotarata si cu un plan bine pus la punct, femeia
are o oarecare retinere de a duce la bun sfarsit ceea ce isi propusese” […]
insa fata de o lume necunoscuta pasea cu o oarecare sfiala “. Se simte
complexata de faptul ca este o taranca care pana acum nu mai iesise din
satul sau, de aceea ii este teama ca ar putea sa-i taie calea printre
necunoscuti.
Dupa ce Vitoria Lipan se infatiseaza subprefectului, acesta ii sugereaza
ideea de moarte a lui Lipan. Ea stia ce are de facut mai departe si este si mai
hotarata ca pana acum sa faca dreptate sotului.
” Avand intr-ansa stiinta mortii lui Nechifor Lipan si crancena de durere,
se vazu totusi eliberata din intuneric” […] “incepu a pune la cale indeplinirea
unor hotarari mari”. Este foarte convinsa de ceea ce are de facut, in ea
nascandu-se dorinta de razbunare “N-am sa mai am hodina cum n-are paraul
Tarcaului, pan’ ce l-oi gasi pe Nechifor Lipan”, “sa stie si altii cat mi-i de
neagra inima”. Dupa ce pusese totul la punct in gospodarie, ca o buna
administratoare, Vitoria o duse pe Minodora la manastire, moment ce reflecta
atitudionea rece a mamei fata de fiica “copila plangea in pumni, iar obrazul
maica-sa parca era un portret neclintit”. Este distanta si nu isi arata afectiunea
si nici durerea, vrand sa para in continuare o femeie puternica.
Vitoria are convingerile si credinta proprie pe care si-a format-o de-a
lungul vietii fiind si o femeie conservatoare “Nu stii ca Dochia isi scutura
cojoacele si dupa aceea le intinde la soare?”, “Toate stateau ca-ntr-o
asteotare. Cand vor porni iar la vale puhoaiele, trebuiau sa duca o veste
noua. Asa dezlega Vitoria intelesul acestor infatisari schimbate”, “numarand
zilele, sarbatorile si posturile dupa moda papistasilor”, “au baut pe rand in
acelasi pahar, neuitand sa inchine pentru mort”. Cu toate astea, VItoria este o
femeie credincioasa, care se roaga lui Dumnezeu, merge prin manastiri si
preoti, are incredere in ei si le asculta sfaturile. “Dumnezeu prin Sfanta de la
Bistrita, a adus-o pe dansa, pe cai ocolite, tocmai unde trebuia ca sa-si
gaseasca pe cel drag, sa-l ridice din locul pieirii si sa-l puie in pamant cu toate
randuielile stiute”, “Iar cine ucide un om nu se poate sa scape de pedeapsa
dumnezeiasca”, “poate a da Dumnezeu sa ma mai opresc pe la dumnealui
vreodata”, “Preotii au cerut lui Domnu Dumnezeu pace pentru sufletul robului
sau, apoi au cantat cu glas inalt vesnica pomenire”, “ce ti-a dat Dumnezeu, nu
poti imprumuta.”, “ochii Vitoriei se intristara si se intoarsera catra rasarit, la
icoane. Facand trei cruci, femeia saluta pe sfinti”, “astept de la Dumnezeu sa
se faca lumina. Hotararea Lui are sa cada la vreme”.
Femeia se simte ofensata de-a lungul drumului cand oamenii o
subapreciaza si nu ii vad inteligenta: “De unde stii ca-l cheama Macovei?”
“Cum sa nu stiu daca asa-i scris pe firma, deasupra usii? Dumitru Macovei
(Gheorghita), “Vad ca toti santeti cu cap si cu invatatura. Numai eu is o
proasta”.
Vitoria isi respecta cuvantul dar, dovedindu-se de incredere: “Poftim si
tie, Neculaies, paralele pe care ti le-am fagaduit”.
Ea isi iubeste sotul cu adevarat “au baut pe rand…neuitand sa inchine
si pentru mort”. Doreste sa faca dreptate, isig aseste energia necesara pentru
a o lua de la inceput si puterea de a continua pentru a-si indeplini scopul “Cu
asa glas a strigat, incat prin toti cei de fata a trecut un cutremur. S-a daramat
in genunchi; si-a rezemat fruntea de margineasicriului.”, “Cum de-am gasit in
mine atata putere sa rabd atatea si sa implinesc toate”.
Vitoria are un suflet bun si este educata deoarece nu uita sa le
multumeasca celor care o ajuta, iar cu cei necunoscuti se poarta ca si cu niste
prieteni: “Spune lui domnul Toma ca-l multamesc…si spuen mamuca-ta vorbe
bune”, “Vitoria a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei. Arata vesela
fata si limba ascutita, desi s-ar fi cuvenit sa fie scarbita, cace se ducea la rai
datornici”, “Veniti cu tot cu nevestele dumneavoastra. Tare frumos va
povestesc.
Pentru Gheorghita, Vitoria este un model, cea care il iarta si il sustine, il
ajuta se sa maturizeze si il sprijina mereu. Conducandu-l cu siguranta, dar si
cu asprime, femeia il lasa pe fiul ei sa actioneze doar atunci cand stie ca s-a
maturizat. “Gheorghita, hatari ea, tu sa stai aici sa priveghezi pe tatu-tau.”,
“Eu am encazul meu. Fa cum spun.”,”Fac cum spui, se invoi Gheorghita”,
“Impus de un alt tipat al femeii, feciorul mortului simti in el crescand o putere
mai mare si mai dreapta a ucigasului. Primi pe Bozga in umar, i-l dadu indarat,
apoi il lovi scurt cu muchea baltagului, in frunte.”
La sfarsitul romanului, femeia isi reia cursul vietii, preocupandu-se de
gospodarie si de MInodora “S-apoi dupa aceea ne-am intoarce iar la Magura,
ca sa luam de coada toate cate-am lasat. iar pe sura-ta sa stiu ca niciun chip
nu ma pot imecei ca sa-o dau dupa feciorul acela nalt si cu nasul mare al
dascalitei lui Topor’”. Pentru femeie, moartea sotului reprezinta inceputul unei
noi vieti, in care va trebui sa-si asume mai multe responsabilitati.Gheorghita,
fiind deja format ca adult prin maturizar4e, ii da incredere mamei sale, acesta
bazandu-se pe el pentru a substitui absenta tatalui din casa.
In concluzie, personajul literar Vitoria Lipan se incadreaza in tipologia
femeii justitiare si hotarate care reuseste sa-si duca la bun sfarsit misiunea
care i-a fost menita.