Dezvoltarea fortei generale

Dezvoltarea calitatilor motrice serveste pregatirea fizica, intrucat asigura substratul

biologic si functional al efortului cerut de concurs. Dar acest efort nu este brut, ci se prezinta sub
forma unei multitudini de elemente si procedee tehnice, valorificate, in marea lor majoritate, intr-
o actiune tactica sau alta. Pe fondul orientarii metodologice generale a antrenamentelor (la nivel
de inalta performanta), aceasta relatie reclama o imbinare tot mai stransa intre dezvoltarea
calitatilor motrice si perfectionarea deprinderilor tehnico-tactice.
In afara de aceasta subliniere, dorim sa facem unele precizari terminologice cu privire la
conceptul de educare a calitatilor motrice vehiculat in mai multe lucrari de teorie a
antrenamentului sportiv. Dupa opinia noastra, calitatile se dezvolta pentru ca intr-un stadiu
primar ele exista in dotarea fiecarei fiinte umane (deci nu se pune problema formarii lor).
Dezvoltarea acestora in concordanta cu nevoile performantei sportive este, in esenta, un proces
de natura biologico-morfologica, fiziologica, biochimica.
Acest proces este masurabil, obiectiv, elocvent in sensul imbunatatirii calitatilor motrice
prin perfectionarea structurilor tisulare (muschii striati, miocardul, cantitatea de hemoglobina),
precum si marirea capacitatii functionale a sistemelor cardiovasculare, enzimatic, a aparatului
respirator toate purtatoare de O2 la nivelul tesutului muscular. Spre deosebire de aceasta, asa-zisa
educare a lor presupune existenta unui proces de natura psihopedagogica; a nu se confunda insa
cu baza metodologica a procesului didactic de perfectionare a calitatilor respective, care, evident,
este de esenta pedagogica. Dar in procesul de educatie se formeaza convingeri, atitudini,
pedagogul adresandu-se constiintei individuale care reflecta constiinta sociala. Procesul este
totdeauna si de natura psihologica, bazandu-se indeosebi pe calitatile intelectuale cu care este
dotat omul. Evident, procesul metodologic de dezvoltare a calitatilor motrice presupune o
participare constienta a sportivului in sensul acceptarii volumului, intensitatii, duratei si structurii
eforturilor in vederea valorificarii depline a propriului potential de concurs. Implicatiile
procesului sunt desigur de ordin psiho-pedagogic, dar esenta acestuia, a mecanismelor angajate si
a efectelor dobandite il situeaza in zona biologicului. Acest proces evolutiv se bazeaza pe
acumulari cantitative in substratul biologic care pregatesc salturile calitative obtinute prin
sporirea nivelului de dezvoltare a calitatilor motrice, intotdeauna masurabil. Prin urmare, din
punctul nostru de vedere, calitatile personalitatii umane se educa, iar cele motrice ale
organismului uman se dezvolta. Ambele sunt supuse ameliorarii, deci perfectibile.
Si in sfarsit, o ultima precizare de ordin terminologic se refera la folosirea, cu ani in
urma, de catre specialisti a conceptului de calitati fizice. Treptat a fost preluat si asimilat cel de
calitati motrice. Aparent, optiunea este discutabila intrucat factorul pregatire fizica se rezolva cu
ajutorul calitatilor motrice. Apreciem ca prin generalizarea conceptului de calitate motrica,
raportul fizic-motric, nu a fost afectat cel putin din punct de vedere al continutului, care este
esential.