Cel mai iubit dintre pământeni – 1980 – relația dintre două personaje

Roman scris între 1960-1980

„Cel mai iubit dintre pământeni” este ultima creație literară a lui Marin Preda. Apărut în anul
1980, romanul este caracterizat drept o frescă a societății române comuniste din perioada 1940-1960.
Conceput sub forma unui jurnal, el a fost scris asemenea unei confesiuni înainte de condamnarea lui
Victor Petrini, protagonistul.
Victor Petrini este un intelectual care ajunge în închisorile comuniste. Acesta are mai multe
iubiri. Ajunge profesor de filosofie, se căsătorește cu Matilda, soția lui Petrică un prieten de-al său.
Este condamnat pe nedrept, ajungând într-o mină, apoi la canal. Ucide în închisoare pentru a se proteja
de un gardian care îi dorea moartea. După ce este eliberat va ajunge bibliotecar, apoi în echipa de
deratizare a orașului și în final, contabil. Petrini este un spirit lucid și sincer până la durere. Acesta își
analizează viața, încercând să-i descopere greșelile. Se înscrie în tipologia intelectualului neînțeles.
Trăiește dragostea cu cele patru femei la cote inimaginabile. Însă din această cauză și decepțiile pe
care le suferă capătă proporții, lăsându-i răni adânci în suflet. Privit din punct de vedere religios,
Victor ne apare ca un om fără scrupule, o persoana fără principii creștine. Pe parcursul cărții încalcă
multe porunci creștine omorând, fiind desfrânat, negându-l pe Dumnezeu, etc. Nici cu aproapele nu
este în relații foarte bune, din punct de vedere al moralei creștine, căsătorindu-se cu Matilda, soția
prietenului său. Nu își tolerează dușmanii, omorându-l și pe torționar și pe soțul lui Suzy. Astfel,
Petrini reprezintă intelectualul care trăiește o suferință amplă dată de eșecul pe care îl are în toate
iubirile sale. De asemenea, acesta trăiește drama de a fi închis pe nedrept de un regim autoritar care nu
ține cont de suferința oamenilor.
Matilda este prezentată în relație cu Victor Petrini. Aceasta este o arhitectă, soția unui profesor pe
care care îl umilea adeseori. Devine soția lui Petrini, apoi soția unui activist de partid de care se va
despărți. Aceasta are o fiică, pe Silvia din relația cu Petrini. Are o casă somptuoasă rămasă de la
primul soț, un evreu bogat, în care se va muta și Petrini. Victor o întâlnește în casa prietenului său-
profesor și este fascinat de frumusețea iradiantă a acesteia. Cei doi trăiesc o iubire pasională și apoi se
căsătoresc. Matilda avea o personalitate puternică, este orgolioasă, dificilă și imprevizibilă. Matilda
disprețuiește statutul de intelectual al lui Petrini. Este răutăcioasă și nu agreează faptul că acesta scrie,
considerând că preocuparea lui diminuează afecțiunea față de ea. Aceasta nu reușește să comunice
spiritual cu Victor, având accese de violență, pendulând între ură și dragoste. Matilda îl tratează cu
indiferență în fața familiei când acesta întârzie, având o atitudine dușmănoasă și batjocoritoare la
adresa lui. Suspicioasă fără motiv, ea face crize de gelozie, apogeul fiind spargerea sertarului lui
Petrini în care avea manuscrisul viitoarei cărți. Matilda va divorța de Petrini când acesta se întoarce
din închisoare, disprețuind noul statul social al acestuia.
Cu adevărat semnificativă pentru drama protagonistului este relația cu Matilda ce permite
urmărirea și înțelegerea temelor multiple ale romanului, prilejuind deopotrivă reliefarea viziunii despre
lume a autorului care pare a-şi exprima cu fermitate convingerea că iubirea este singura modalitate a
existenţei umane.
O scenă aparte pentru caracterizarea personajului este cea în care apare prima ceartă
între Victor și Matilda. La propunerea ei, Victor participă la o manifestare organizată pentru
sărbătoarea zilei de 7 noiembrie. La întoarcerea lui acasă este surprins de răceala Matildei. Iese să se
plimbe şi la întoarcere găseşte casa goală, aflând apoi la telefon de la Matilda că este aşteptat în vizită
la o rudă a ei, Tasia, unde Matilda îl tratează ca pe un necunoscut, rănindu-i mândria în faţa nume -
roasei ei familii. Această scenă este reprezentativă pentru relația celor doi, căci, pe drumul către casă,
aceștia îşi fac reproşuri violente, Petrini simţind că anotimpul cel mai frumos al iubirii lor se închisese
într-o lume absurdă şi lipsită de comunicare, din care răbufneau la suprafaţă gesturi scurte de
afecţiune, umbrite de altele, încărcate de resentimente. Se conturează astfel un conflict exterior, mereu
amplificat, între cei doi, în ciuda iubirii care i-a adus alături. Iubirea stihială a femeii oscilează între
patimă şi ură, cunoscând chiar momente de violenţă, când dragostea coboară „în subterană".
Intelectuală şi ea (arhitectă), dar având o cultură diferită de cea filosofică, Matilda nu poate crea o
comunicare spirituală cu soţul ei. Matilda nu tolerează nicio preocupare, nicio formă de afecţiune al
cărei obiect principal să nu fie exclusiv ea.
 Căsătoria lor durează doi ani, timp în care li se naşte o fetiţă, Silvia. Scena botezului nu este
însă un prilej de fericire, dezvăluind degradarea și suferința lui Petrini din pricina unei iubiri
neîmplinite. Este un moment de cumpănă, generat înadins de ieşirile necontrolate ale Matildei, ce-i
aruncă soțului reproșuri lamentabile în fața musafirilor acuzându-l că „a mai omorât el pe cineva... o
fată cu care a trăit”, aruncând spre el o vază grea ce l-ar fi putut omorî, stârnind instincte violente
irepresibile în Victor: „o plesnii peste față”. La finalul botezului, după ce musafirii pleacă,
neînțelegând aceste manifestări, cei doi soți se împacă printr-un acces de râs eliberator al tensiunii, dar
Victor este arestat, iar următorii trei ani şi-i va petrece în închisoare, în ciuda lipsei de temeinicie a
acuzaţiilor. La reîntoarcerea acasă, cei doi sunt aproape străini, iar lipsa de dorinţă a lui Petrini de a se
afirma într-o societate a falselor valori dominată de factorul politic, precum şi faptul că el acceptă
slujba de la deratizare îi îndepărtează definitiv, mai ales că, aşa cum va înţelege Victor, ea avea deja o
relaţie cu un demnitar al regimului comunist, Mircea, cu care se va căsători ulterior, luând-o pe Silvia
cu ea şi provocându-i lui Victor suferinţă.
Titlul romanului, care se regăseşte într-o declaraţie de dragoste adresată lui Victor Petrini, la
telefon, de Suzy Culala, una dintre femeile iubite de personajul-narator, poate fi înţeles abia la sfârşit
şi constituie o ironie amară: cel mai iubit dintre pământeni n-are parte de dragostea semenilor; mai
mult decât atât, însăşi soarta nu-1 iubeşte, hărăzindu-i înfrângeri şi umilinţe şi făcând din el un ucigaş
fără voie. Sensurile titlului pot fi extinse și asupra evoluției relației cu Matilda, ce cunoaște apogeul
înainte de căsnicie, urmată apoi de o degradare ineluctabilă. Iubirea dintre Victor Petrini și Matilda
este una pasională, bazată pe niște sentimente profunde. Acesta pare că este unul dintre cei mai iubiți
bărbați, însă ironia în relația cu Matilda este dată de faptul că aceasta îl va părăsi la un moment dat.
Iubirea stihială a femeii va pendula între ură și pasiune, cu accese de violență, când dragostea dispare.
Totuși aceasta îi dăruiește o fiică, Silvia, care îl va face să se considere un om iubit și care iubește în
același timp. Prenumele primit la botez ar fi trebuit să-i aducă un statut de învingător, dar acesta se
lasă aşteptat până la sfârşitul cărţii. La fel ca titlul romanului, prenumele este o ironie, Victor Petrini
fiind mereu un mare învins.
Un alt element de structură semnificativ este acțiunea. Romanul este o lungă confesiune, în
care Victor Petrini, personajul principal, aflat în închisoare își rememorează viața. Spirit lucid și
sincer, Petrini încearcă să găsească un sens existenței sale și să-i afle greșelile.
Dupa ce își amintește de părinți, Petrini povestește despre Nineta, prima sa dragoste de adolescent.
Urmează relația cu Căprioara, care eșuează, lăsând însă urme adânci în sufletul eroului. Având studii
de filozofie, Petrini ajunge asistent universitar. Se căsătorește cu Matilda, fosta soție a prietenului său,
Petrică Nicolau. Aceasta va avea o fată cu Victor care va consolida pentru scurt timp relația. După o
perioadă de timp relația între cei doi va pendula între ură și pasiune, Matilda având adeseori crize de
identitate. Acuzat pe nedrept (e bănuit de o colaborare cu ,,Sumanele negre”), Petrini ajunge
la închisoare, apoi într-o mină de plumb și la canal. Căsătoria celor doi evoluează spre dezastru. Este
pus în libertate, dar Matilda îl părăsește. Se angajează la serviciul de deratizare publică, unde cunoaște
mediul social periferic, și apoi ajunge contabil la Oraca. O întâlnește pe Suzy, căsătorită cu un inginer.
Se îndrăgostește de ea, dar neprevăzutul îl împiedică să fie fericit. În timpul unei excursii la munte, în
urma unei altercații cu inginerul, îl ucide involuntar, aruncându-l din cabina telefericului. Este acuzat
de crimă și ajunge din nou la închisoare. Avocatul său, Ștefan Pop, îl sfătuiește să povestească în  scris
ce i s-a întâmplat. Confesiunea îl eliberează, așa cum recunoaște eroul însuși în final, de ,,barbaria
concretului”, fiind încredințat că altfel despărțirea de tot ceea ce trăise nu era posibilă.
Așadar, urmărind maniera în care se desfășoară problematica iubirii și a familiei în relație cu
celelalte teme, romanul este confesiunea unei dramatice captivităţi şi dezvăluie frământările interioare
ale conştiinţei umane care luptă pentru apărarea principiilor în care crede cu onestitate, iar relaţia
dintre individ şi istorie determină grave consecinţe, care se reflectă şi în povestea de dragoste dintre
Victor Petrini şi Matilda, din perspectiva căreia romanul devine analiza unui eşec.