Sunteți pe pagina 1din 6

Cel mai iubit dintre pamanteni

1. Preliminarii Romanul apare in primavera anului 1980, fiind ultima creatie a lui Marin Preda si reprezentand atat apogeul unei cariere scriitoricesti cat si un reper fundamentalal literaturii noastre.intuindu-i complexitatea tematica si artistica. 2. Formula de roman Interpretarile critice nu au ezitat sa il numeasca roman total (eugen simion) pentru ca aceasta ampla constructie se edifica din dezvoltarea si intereferenta mai multor componente: roman de dragoste, politic, psihologic, senzational, de moravuri, intelectual, eseistic, social care cuprind ideea morala mitul fericiri prin iubire sintetzat in fraza finala: daca dragoste nu e , nimic nu e. Ea exprima o credinta, un ideal, un avertisment. E romanul unei istorii care traieste printr-un destin. Poate fi socotit un roman intelectual pentru ca meditatie devine o forma a epicului (un epic al intelectualului) , notiunile curente de fericire, iubire, existenta, autoritate, putere, familie trec prin mintea unor indivizi care exercita profesiuniintectuale (filozofi, scriitori, istorici, profesori) si fac din speculatie bucuria existentei lor. Este un roman politic, cel mai substantial si cel mai curajos (eugen simion) dar nota dominanta a cartii nu e data de manifestarea politicului in existenta individului, tema privilegiata nu e puterea. Preda scrie in esenta istoria unui sentiment (iubirea) si ii analizeaza degradarea progresiva pana ce iubirea coboara aproape de abjectie. Destinele eroilor sunt luate de valul unor pasiuni obscure, dementiale , duse pana la limita de jos a existentei lor (limita insuportabilului). Luciditatea lor mareste fosta pasiunii, dar nu o apara de suferinta si cadere. Este un roman de dragoste despre mitul fericirii prin iubire. Fraza finala sugereaza ca existenta omului nu are sens in afara acestui mit chiar daca mitul imprima destinului un curs tragic. E un roman total prin premise, formula epica, deschiderea sociala si spirituala, roman vast, arborecent si prin realismul lui fundamental, roman profund, ieist dintro gandire matura, decisa sa infatiseze fara crutare adevarurile unei epoci unde fictiunea se impleteste cu o realitate istorica relativ recenta si deci verificabila. Marin Preda a descoperit ca sentimentele nu sunt libere, ca pasiunile cele mai inalte sunt inalntuite de circumstante. In acea epoca tragicul a disparut si a ramas doar tragedia. Elementele senzationalului sunt moartea suspecta a Caprioarei, uciderea tortionarului iar cel de moravuri e lupta pentru putere incercurile poltice.

3. Tematica abordata Eroul aflat intro situatie limita isi retraieste viata prin scris si incearca sa ii inteleaga erorile. Pretini nu e pregatit pentru un esec si nu are apetenta tragicului. Esueaza insa in mai multe planuri si intra fara sa vrea in inima tragicului. In roman sunt abordate mai multe teme: omul ca jucarie a soartei, sublimul si oroarea in iubire, instrainarea de parinti, pierderea religiei, familia, bucuria scrisului, ura ca drog, violenta relatiilor sociale, tragicul fara tragic (eugen simion). Nicolae Manolescu afirma ca romanul e o fresca a unei lumi si analiza a unui esec in dragoste, cronica de familie si spovedanie a unui invins. Ca roman sentimental e cronica unei iubiri nefericite. Petrini o cunoaste pe Matilda, femeie voluntara si dificila. Casnicia cuplului Nicolau este un infern. Poetul are o fire sucita si banuitoare. Casatorit, este dominta de tatal sau, o persoana autoritara si absurda. Matilda nu e insa o inocenta, inventivitatea ei in rau nu are masura. Petrica vede iubirea ca pe o servitute injositoare. Desi avertizat, Petrini intra in viata acestui cuplu in destramare si trecand peste prietenie incurajeaza un sentiment care ii va fi fatal. Matilda este primul caracter puternic al cartii. Greu de definit ca tip de sensibilitate feminina, e o fiinta abisala, imprevizibila, jucaria unei forte obscure. Faptul ca are sange rasaritean ar explica, printr-o prejudecata literara, complicatia sufletului, caderile si inaltarile ei. Prozatorul nu da o explicatie logica. El construieste doar un caracter dand un numar de situatii. Matilda are in interiorul ei dusmani bizari care ii chinuiau puternica ei forta vitala. Nu se stie incasa care sunt acesti dusmani. Femeie instruita (este arhitecta), cade periodic sub puterea unui rau incontrolabi; si din tandra si atragatoare devine de nerecunoscut: da un spectacol lamentail in fata familiei reunite cu ocazia botezului Silvie, isi loveste sotul si sparge niste vitralii cu o vaza pe care o arunca spre Petrini. Stiu, eu am in mine ceva grosolan, dar cainta e scurta si dupa oarecare timp violenta si grosolania pun din nou stapanire pe ea. Il iubise pe Victor Petrini doi ani, cat durase despartirea de Petrica Nicolau, fuses extraordinara si barbatul indragostit nu intelege ce s-a petrecut cu femeia pe fata careia aparuse atat de promitator lumina simbolica. Matilda are o forta de mistificare neistovita, in sufletul ei renaste periodic blestemata chestiune insolubila. Incolteste o ura naprasnica impotriva tatalui copilului ei. Petrini considera ca fanatismul Matildei nu este pur, ca instrainarile ei ascund o detestabila coruptie. Labilitatea caracterului traduce neincrederea in puterea valorilor morale si spirituale. Ea provoaca in relatiile cu un barbat dur si intransigent un conflict care tinde sa ii destrame intreaga fiinta. In zonele incontrolabile ale sufletului, raul ia forme demoniace, vitalitatea si labilitatea isi disputa un carcater pe care ratiunea nu e in stare sa il stapaneasca. Matilda oscileaza intre o afectiune sufocanta si reactia imprevizibila, terorizanta. Pentru ea barbatul e ori un ticalos si il uraste ori un martir si i se devoteaza.

Acest suflet abisal manifesta in alte imprejurari un fin simt al realitatii.. confuza si dementiala, cu un suspect apetit pentru melodrama ea isi cunoaste interesele materiale si in momentele hotaratoare se orienteaza bine. Casatorita inainte de razboi cu un evreu, acesta ii daruieste o casa impunatoare. Cand tatal lui Petrica, avocat chitibusar vrea sa ii stirbeasca proprietatea se apapra cu eficacitate. Parasindu-l pe Victor Petrini se casatoreste cu Mircea, demintar in judet, apoi la Bucuresti. In schimb este alingata chiar din Londra la primul semn de nesupunere. Pretextul e ca se imbarca prea elegant, dar in realitate activistul Mircea nu trebuia sa aiba ca sotie o fiinta asa de patata cu un trecut dubios. De fapt ea se supune puterii politice si a banului, subjugand si biciund fara mila Puterea intelectuala cu toate ca prin aceasta se purifica amoros. Cand Petrini se indragosteste de alta femeie, Matilda apare la momentul potrivit cu o energie proaspata si cu o forta de seductie nediminuata de ani, tulburand inca o data existenta filozofului. Ov. S. Crohmalniceanu e de parere ca alaturi de Matilda ne aflam in inima experientei capitale erotice pe care o traieste Petrini. Femeia aceasta voluntara, descurcareata, patimasa, nebuna si rece, calculata totodata, profunda si superficiala in egala masura, traieste cu intensitate extraordinara si intruchipeaza o fantastica energie subjugatoare si distructiva. Vitraliul spart de vaza-proiectil este reparat de un mester chemat de catre ea. Victor Petrini vede in el un simbol al urii oarbe si al violentei. Este ceea ce caracterizeaza relatia lui cu Matilda, o reprezentare a zeitei Bia, personificarea feminina a violentei care a contribuit la inlantuirea lui Prometeu. Amandoi urmaresc degradarea rapida a iubirii dar nu o inteleg. Petrini are puterea sa se smulga si sa afirme esuasem in speranata de a fi fericit cu o femeie, dar nu esuasem nici in spirit, nici biologic. 4. Semnificatia titlului Titlul, inteles abia la sfarsit ca ironie sugereaza ca cel mai iubit dintre pamanteni nu e de fapt iubit de nimeni, nici macar de soarta, aceasta harazindu-i infrangeri si umilinte facand din el un ucigas fara voie. Totusi, fraza din final are o conotatie optimista, eroului ramanandu-i dragostea fiicei sale Silvia. 5. Structura Alcatuit din zece parti structurate in trei volume, romanul e un jurnal, o confesiune scrisa la persoana I de un om pe care sansa l-a ocolit. Se foloseste tehnica retrospectiei, exceptie facand cele 30 de pagini scrise de avocatul Ciceo. 6. Subiectul operei Victor Petrini, personajul principal isi relateaza memoriile incepand cu copilaria si adolescenta, invocand o relatie tensionata cu parintii, din momentul in care afla ca tatal sau o insela pe mama cu sora acesteia. De atunci ramane cu impresia ca mama sa si-a acceptat soarta fara o lupta si se departeaza de parinti si tot ce reprezinata ei, inclusiv religia. Apoi urmeaza facultatea de filozofie, avand in fata o stralucita cariera universitara, ambitionand sa creeze o noua gnoza si compunand un eseu despre Era ticalosilor. Se

casatoreste cu Matilda, punand sub semnul intrebarii prietenia cu Petrica Nicolau, caruia aceasta ii fusese sotie. Victor si Matilda au o fetita, pe Silvia dar relatia conjugala se desfasoara sub semnul unei adanci incompatibilitati si se degradeaza lamentabil, incepand imediat dupa casatoria lor, chiar daca inainte au avut o relatie de doi ani in care au fost fericiti. In acelasi timp, existenta sociala a lui Victor e afectata de instaurarea noului regim poltic, fiind inchis pe o perioada de trei ani pe baza unei scrisori considerata ca fiind periculoasa. In inchisoare ia act de treptele cele mai de jos ale abjectiei umane. Aici ucide, pentru a nu fi ucis, un gardian care il supune unui regim de exterminare. Pus in libertate, se intoarce acasa si dupa o incercare inutila de a drege relatia cu Matilda, se desparte de aceasta. Primeste un loc de munca la deratizare si apoi la o fabrica. Ajunge mai apoi contabil la Oraca unde o intalneste pe Suzy. Se indragoste de ea pentru ca e exact opusul Matildei, ii ofera dragoste, afectiune, intelegere; dar neprevazutul intervine si este obligat sa il ucida pe sotul lu Suzy pe care il arunca din cabina unui teleferic in legitima aparare si astfel ajunge din nou in inchisoare. 7. Caracterizarea personajelor Componenta erotica inglobeaza experienta sociala, politica, intelectuala ilustrand tragic conditia fiintei umane inlantuite de puterea circumstantelor. Victima a istoriei si victima a destinului Petrini esueaza in tentativele sale de a-si gasi fericirea in dragoste. Lanag cel mai iubit dintre pamanteni nu ramane nici o femeie vreme indelungata. Petrini simte nu numai deruta si apasarea produsede noile conditii istorice ci si miscare de deget a unei absurde fataitati. De fapt istoria nu are o putere de decizie absoluta in ceea ce il priveste. De soarta tin si esecurile in dragoste, care a crezut si a platit pentru asta (ca poti smulge fericirea chiar daca nu ti-e data). Esecul personajului in plan erotic se datoreaza atat femeilor infernale: dostoievskiana Matilda, nesincera Suzy, celelalte doua fiind variante anticipatoare pentru cele doua mari eroine, dar si din cauza eroului. In intimitate, Victor Petrini da dovada aproape invariabil de o mare violenta. El insusi vorbeste de violenta mea, de senzualitatea care zacea in mine, de agresiunea imprevizibila. Temperamentul sau explodeaza in repetate violuri casnice, conjugale si care explica de ce Victor parca stie dintotdeauna ceea ce de obicei se invata (in prima relatie cu Nineta el explica dar eram chiar fara sa stiu experimentat). Virilitatea este sugerata de numele de familie Petrini, sunand atat de energic, de aspru , de percutant, ca o trambita militara si conntrastand evident cu forma diminutivala Petrica, numele sotului anterior al Matildei, cu infantilismul lui (valeriu cristea). Cu toate acestea, numele degaja o contradictie de fond, victoria nefiind deloc deplina pentru ca ramane pietrificata, pana departe, idee sugerata de vocala i. Eroul subjuga si sperie, atrage si respinge. Brutal si insensibil obtine supunerea dar nu si iubirea. Poate nu fara o anume justificare o colega da facultate il acuza ca nu stie ce e

tandretea. Si poate nu chiar pe nedrept, Matilda spune despre el de iubit asa, sa-i bata si lui inima pentru o femeie, nu e in stare. E in stare sa rascoleasca subconstientul unei femei si sa o ravaseasca biologic. E de fapt ceea ce i se intampla Matildei, fetiscana inca dupa doua casatorii, intelectuala cu pretentii de elevatie spirituala, careia petrini ii ia mintile. Semnificativ e episodul primei intalniri dintre Matilda si Petrini, orbit inainte de orice de splendidele picioare in cisme de iarna, picioare vizibile doar intre haina de blana si negrul acestor cisme elegante. E vorba de zodia iubirii carnale, care nu incepe de la chipul femeii indragite ci de la trupul ei. Tema dominanta in roman este recuperarea sinelui in fata istoriei prin dragoste, adica prin intelegerea neintelegerii. Experientele erotice pe care le traieste eroul il ridica deasupra particularului prin continutul si prin semnificatiile lor. Din intalnirea acestora cu tipurile de realitate de care personajul ia act se conturaza dimensiunea metafizica a romanului: 1) Nineta sau iluzia libertatii de alegere : tulburarea simturilor se prelungeste in suflet, dand nastere sentimentului. Petrini confunda existenta cu aparenta, cu formele ei exterioare de manifestare. Legatura se desface din acceasi cauza care o nascuse: capriciul. E prima si isngura victorie a lui Petrini in confruntarea cu existenta. Iluzia ca poate sa opteze e proiectate pe fundalul social al libertatilor din anii interbelici. El refuza o directie care i se indica, iar refuzul ii creaza iluzia ca poate sa opteze. Aceste experiente erotice iar corespunde in plan social un sistem de relatii bazate pe principiul libertatii individului. 2) Caprioara sau existenta neclintita si amorfa: relatia cu ea ii creaza eroului iluzia ca poate sa domine existenta si ca e un rasfatat al ei. Din orgoliu juvenil are convingerea ca este un ales. Dupa consumarea ei isi da seama ca luase drept existenta autentica o zona neclintita si amorfa. Realitatea intruchipata de ea poarta smenele unei alte cuceriri. Esueaza din orgoliu exclusivist iar decizia e la limita culpabilitatii care se atinge cu aparenta libertatii de alegere. 3) Matilda sau caderea in abis: relatia cu Matilda poate fi pusa sub semnul tentatiei fascinante de descifrare a necunoscutului, a mistereloe, a ciudateniilor existentei pe care eroul doreste sa si-o asume. Crede ca prin efort teoretic poate lua in posesie o realitate descifrandu-i toate necunoscutele. E iluzia ca existenta i se supune. Realitatea e amestec de abjectie si virtute, chemari si respingere, falsitate si adevar, care pot exista laolalta, una prin cealalta sau una in locul celeilalte in proportii greu de stabilit. Matilda e un teritoriu sufletesc imprevizibil care il absoarbe si il supune. Ea simbolizeaza tipul de existenta pe care nu forta spirituala o poate lua in posesie, ci accea financiara si politica.

Existenat sociala il absoarbe imperativ, prinzandu-l in mecanismul de culpabilizare, de umilire, de anulare a individului. Esecul se datoreaza actiunii unor forte necontrolabile in puterea carora personajul cade fara putinta de a se opune. 4) Suzy sau paradisul interzis: cu aceasta, eroului i se deschide drumul identificarii, cunoasterii si asumarii unui nou tip de relatie cu realitatea. Ia act de propria viata ca de o realitate individuala concreta. Cineva care stie se joaca si i spulbera din nou iluziile. Destinul i se indeplineste inca o data tragic. In raport cu existenta, fiinta umanan nu se afla doar in puterea propriilor capricii, a unor forte sufletesti obscure sau a unor determinari sociale aberante, ci si a transcendentei arbitrare. 8. Perspectiva narativa Povestind la persoana I, naratorul implicit este si personaj, devenind homodiegetic in raport cu acesta si intradiegetic in raoprt cu povestirea. Focalizarea este interna, iar perspectiva narativa impreuna cu. In cadrul paginilor scrise de avocatul Ion Pop (Ciceo) naratorul este extradiegetic in raport cu povestirea, heterodiegetic in raport cu personajele, focalizarea este neutra si perspectiva naratica e dindarat Tipologic, Marin Preda ii impune lui Victor Petrini trei functii narative: de personaj, de narator ( povestitor, evocator, analist, instanta de judecata) si de autor. Prin ultima voce se fictionalizeaza tema scriitorului scriind, romanul devenind autoreferential. 9. Stilul Stilistic, romanul cuprinde cea mai variata gama de enunturi, analize, comentarii, dialoguri, monologuri interioare, ultimele reprezentand forma de baza a reflectiei. Stilul impersonal e colorat cu interjectii, exprimari eliptice, elemnete deictice. Desi este filozof Petrini utilizeaza atat elemente de limba populara, coborand pana la injuraturi crase cat si limbaje elitiste dar fara a le incarca neologic. Orice text despre iubire, moarte, abjectie, politica urmareste o dinamica a ideilor in formele lor cele mai sinuoase. Descrierile frumusetii feminine se realizeaza prin fiziologii, mediu, stari interioare sau de constiinta. Ca roman realist, Cel mai iubit dintre pamanteni sondeaza mediul sub patru unghiuri: natural, social, istoric si intim. Modalitatile sunt: observatia directa, reflectia morala, analiza psihologica, dimensiunea portretelor si sobrietatea rotirilor. 10. Concluzii Deznodamantul situeaza romanul sub semnul unro intelesuri mult mai profunde: in raporturile sale cu existenta, fiinta umana nu se afla doar sub puterea propriilor capricii, a unor forte sufletesti obscure sau a unor determinari sociale aberante, ci si a unei transcedente arbitrare. Sunt sensuri garve pe care romanul lui Marin Preda le comunica printr-o experienta umana de profunda autenticitate, subordonandu-le, ca in toate scrierle sale, unui impresionant imperativ moral : daca dragoste nu e, nimic nu e.
Powered by http://www.e-referate.ro/ Adevaratul tau prieten