Sunteți pe pagina 1din 6

CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI Subiectul romanului

Aprut n 1980, cu puin timp nainte de moartea autorului, acest roaman este unul total, reunind mai multe tipuri ale aceste specii epice : jurnal, roman de dragoste, social, politic, eseistic, psihologic. n cele zece pri, ce altuiesc trei volume, autorul dezvolt tema raportului dintre fiin i destin, n mna cruia omul devine o jucrie. Romanul a fost descris de Eugen Simion drept romanul unui destin care i asum o istorie, romanul unei istorii care triete printr-un destin . Spre deosebire de restul romanelor, Cel mai iubit dintre pmnteni devine o replic dur a realitii. Mai ntins ca n oricare alt roman al scriitorului, partea eseistic e ncadrat n aceast trilogie de o pictur veridic a vieii de ocn, de o seciune larg a climatului societii romneti a deceniului al aselea, cu ptrunderi revelatoare n culisele istoriei i, n paralel a vieii conjugale. Sunt reluate teme i motive prezente n roamanele anterioare, excepie fcnd Moromeii. Astfel, autorul d natere unui roman arborescent, fresc a unei lumi i analiz a unui eec n dragoste, cronic de familie i spovedanie a unui nvins (Nicolae Manolescu ). Romanul este un jurnal, o confesiune contient, scris la persoana I, a unui om pe care soarta l-a ocolit de nenumrate ori. Intelectual de formare filozofic, Victor Petrini e asemenea lui Nicolae Moromete o contiin frmntat de un imaginativ utopist , obsedat de ideea unei noi religii , a unei noi gnoze care, pornind de la descoperirile tiinifice ar elibera omul de treab, de nelinitea cosmic, ntr-o lume n care Dumnezeu, mbtrnit nu-i mai poate alunga singurtatea sa nspimnttoare . Titlul romanului poate fi descifrat doar la sfritul operei: el reflect o ironie a destinului. Tocmai cel care ar trebui s fie iubit de semenii lui, nu are parte de aceast afeciune i, cu toate acestea, sperana este cea care l face s fie mai puternic la fiecare ncercare a vieii. Alturi de speran apare, ca n cazul omului intelectual, i contiina faptului c acest itinerariu al omului prin via nu poate fi schimbat : Muli dintre semenii mei au gndit poate la fel, au jubilat ca i mine, au suferit i au fost fericii n acelai fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, al acestei iubiri descrise aici i nu al iubirii aproapelui , n-a ncetat i nu va nceta s existe pe pmntul nostru, s moar adic i s renasc perpetuu. . Finalul romanului vine n antitez cu nceputul trist, n care ideea morii i pune amprenta nc din primul paragraf. Intrat fr vin n nchisoare, Petrini nu poate prin fora lucrurilor dect s dea alt curs interogaiei mentale i tuturor preocuprilor de natur cerebral, obiectul acestora devenind destinul omului individual i, mai ales situaia intelectualului n contextul social comunist. Experienele trite n aceast perioad a vieii lui ilustreaz pe viu refleciile autorului, reflecii regsite n eseul Era ticloilor. Prima parte a romanului descrie tinereea lui Petrini, petrecut nainte i dup Primul rzboi mondial. Adolescentul triete acut sentimentul izolrii, att n liceu ct i n facultate. De aceea, experienele erotice las n sufletul su urme ale unui eec resimit din plin. A doua parte a romanului nfieaz relaia nainte de cstorie cu Matilda. Pregtindu-se pentru a intra n nvmntul superior, el pred la o coal general unde are drept coleg pe Petric Nicolau, singurul lui prieten din acea perioad, fostul so al viitoarei lui soii. Aceast parte a romanului corespunde unui segment al ideii de roman de dragoste. Imaginea Matildei sufer transformri uluitoare, feminitatea ei masculinizndu-se treptat n ochii personajului, o dat cu trecerea timpului. Urmtoarele pri sintetizeaz , n paralel cu povestea cuplului Matilda-Victor, aspecte ale vieii sociale ale momentului, dar, n primul rnd, suprinde realitatea vie a domeniului universitar al vremii cnd, ca s te ncadrezi n ablonul celor ce deineau puterea, trebuia s te automutilezi, s intri de bun voie ntr-un pat al lui Procust . 1

Lumea lui Petrini este confirmat prin prezena unor personaje veridice, cum ar fi Lucian Blaga, dar sub masca unor colegi de la universitate. Acest tablou al vieii univesitare va fi ntregit prin amintirile iubitei lui Petrini, Suzi, din volumul al treilea. Petrini resimte absurditatea timpului su chiar n seara botezului fiicei sale, Silvia, cnd va fi arestat. Volumul al II-lea ncepe cu interogatoriile deplasate, el fiind nvinuit c ar fi fcut parte din micarea gruprii Sumanele negre. Cu toate c nu este vinovat, el va fi condamnat i va ajunge n minele de plumb de la Baia Sprie. Aici vom descoperi o nou fa a personajului, care va ucide un gardian pentru a-i salva propria via. Moartea acestuia va fi considerat un accident de munc, ns vina l va urmri toat viaa pe Petrini. Dup trei ani cteva luni el va fi eliberat, ns nu se va putea ntoarce n viaa universitar i va fi nevoit s coboare pn la o ultim treapt a vieii sociale va intra ntr-o echip de deratizare. Acest al doilea volum al romanului ilustreaz n detaliu viaa social i politic a acelei perioade. Al doilea volum se va ncheia cu rememorarea amintirii morii mamei lui, ce va lsa un gust amar pentru ntreaga via a personajului. Al treilea, i ultimul volum,al romanului, ne prezint un Petrini ce se rentoarce la iluzia existenei unei iubiri pure, idealiste. O ntlnete pe Suzi Culala, ns povestea lor de iubirea i lupta pentru a supravieui acestei poveti va fi cea care l va arunca n temni din nou. Uciderea soului iubitei lui i mrturisirea acestui delict sunt cauzele pentru care, Petrini, cel ce scrie, este nchis. Finalul romanului evoc un Petrini liber, att fizic, dar mai ales spiritual, prin nelegerea c iubirea nu este dect un mit i c aceasta va dinui mereu. Ne nfieaz un om decis s-i reia viaa, acest lucru nsemnnd publicarea manuscrisului. Tehnica folosit de autor este cea a retrospectivei, eroul ( nchis pentru crim ) povestindu-i ntreaga via. Retrospectiva este una cronologic, episoadele narative se succed logic. nceputul romanului las impresia unei abandonri totale a personajului narator: ideea morii trimite dincolo de timp i spaiu. Observm c nu doar verbele descriu ideea temporalitii. Exemplu relevant avem chiar din primul rnd al romanului: Moartea e un fenomen simplu n natur. Fenomenul morii echivaleaz cu ncercarea de ieire din timp, cci sfritul ar trebui s nsemne chiar moartea timpului. Dar este adevarat oare aceast afirmaie?...Murind, nvingem timpul?...Sincer, cred c moartea e btlia final a omului cu timpul, lupta n care noi pierdem, cci timpul nu are via, el se nate o dat cu noi i ne depete, devine atemporal. Recitind cu atenie prima pagina a romanului, mi se creeaz impresia unui timp abstract, interior. Cu toate acestea, cunoscnd subiectul romanului analizat, tiu c personajul este bine ancorat n realitate. Poziia lui n raport cu temporalitatea este bine determinat: un timp prezent - n care el este lipsit de libertatea fizic, un trecut pe care, n linitea ceululei l rememoreaz i bineneles, proiectarea unui viitor , reprezentat de imaginea Silviei, fetia lui. ns proiectarea acestui viitor de care vorbeam devine din ce n ce mai vag din momentul n care apar inserate n text adeverbe iterative periodice ca : niciodat, curnd. Periodicitatea lor , dei este una regulat, sugereaz neclaritatea, nesigurana de sine i de ceea ce reprezint el, personajul, n acest univers. Teama, de multe ori mascat, se intrevede din aceste reacii spontane, trdat de tonul grav, nesigur al vocii luntrice a personajului . Remarcam aceste prime pagini de nceput ale romanului c inserarea unor verbe la viitor ( va aprea, voi tri ) intr n contrast cu ideea morii descris ulterior i cu verbele la timpul perfect compus ( am avut, am mai fost condamnat ), luminnd melancolia ce stpnea. Acest viitor incert contrabalanseaz ideea funest a sfritului i ofer contiina faptului c trecerea timpului nu-l poate ucide spiritual, chiar dac va lsa urme asupra aspectului palpabil al vieii. Aa numita ntoarcere n timp, prin aceste rememorri succesive i cronologice se raporteaz mereu la prezent, de aceea se induce o acut senzaie de privire a formelor temporale ca pe o evadare

din timp , din spaiul realitii. Astfel, prezentul fizic se prelungete mereu n trecut i n viitor, evitndu-se actualitatea. Cnd personajul narator are contiina faptului c scrie despre propriul trecut, i impune s foloseasc toi indicii verbali la o form a trecutului ( am fost un adolescent dur i turbulent, am fost pedepsit, eram un elev bine pregtit ), ns aceast forare nu face dect s trdeze impresia pe care el, cel lipsit de libertate, o are despre cine era tot el, nsa cel liber, ntr-un trecut mai apropiat sau mai ndepartat. Notele devin astfel subiective, imaginea nsi devine o copie a unei realiti trecute prin filtrul personajului narator, martor al trecerii propriului timp. Petrini, cel ce scrie, este prins ntr-un timp aparent static, n spatiul nchis al celulei sale. Timpul nu poate fi msurat i perceput dect subiectiv, iar modalitatea cea mai la ndeman pentru personaj, de a-l percepe, este eliberarea de el prin scris. Unul dintre episoadele semnificative ale romanului este povestea de dragoste dintre Petrini i Cprioara. ntregul episod este povestit fr ntreruperi. Scindrile sunt date ns de inseriile ce reflect judecata lui de om matur judecata celui ce scrie aceste memorii. Povestea este privit prin ochii lui Petrini cel de acum, nu ai tnrului student pasional, din trecut. Acest fapt este argumentat de reflecii ca : Dac am rmne la aceast senintate, care ne atinge ca o arip dulce, sufletul! E cel dinti adevr, cel adnc, care nu doare. Petrini povestete pe foaia de hrtie ceea ce i povestise, n trecut, anchetatorului. Lectorul este lsat aproape un ntreg capitol s neleag c Petrini i se adreseaz lui, n mod direct. ns intervenia brusc, n capitolul al XIII-lea ( Prima parte a romanului ), a anchetatorului i explicaia dat de personajul narator, elucideaz aceast situaie. n aceast parte a textului, formele verbale i pierd rolul esenial Dup ce termin episodul tragic cu Cprioara, cu care se ncheie i prima parte a romanului, el pune n balan trecutul unui tnr imatur n gndire cu prezentul brbatului de acum: Un gnd proaspt m izbete ns acum cu putere ( i nu m-a izbit atunci, ce curios! ) ( cap.XIII, prima parte ). Partea a dou ncepe cu plasarea evenimentelor ntr-un trecut suspendat, aparent nedeterminat, datorit formelor verbale la imperfect ( era, trebuia, se termina ). Raportarea la timpul realitii trecutului se face prin precizarea unor evenimente verosimile din istorie : Era chiar n anul cnd rzboiul se termina Petrini pare a-i crea un timp propriu, o existen n care vrea s se autocunoasc. Omite verbele la viitor, iar acest lucru evideniaz teama de care este cuprins, nesigurana de a mai fi liber, de a se reintegra n temporalitatea realului. Ceea ce conteaz acum pentru el este trecutul, timp relevat prin verbe la imperfect: un trecut segmentat ntr-o manier proprie, cci imperfectul nu mai are rolul de a situa evenimentele n nedeterminat, ci de a scoate cititorul din propriul timp i de a-l plasa n contemporaneitatea evenimentelor. Autenticitatea personajului este dat de inseriile n text a unor detalii biografice ale scriitorului ( Dintre profesorii colegi se lipi de mine cel de limba i literatura romn, autor al unui volum de versuri publicat nainte de rzboi, de ctre un editor generos din Sighioara, volum intitulat n mod ridicol Glod i empireu de azur (cap I partea a II-a ). Personajul Petrini, eroul amintirilor sale, este mereu o alt persoan, ntr-o continu devenire.

Viziunea despre lume


Timpul scriitorului este evideniat prin aspecte ale unei realiti recognoscibile, un climat al socialului communist, n care un individ intelectual nu are liberatatea de a se exprima, de a-i face cunoscute propriile triri. Indici ai timpului scriitorului sunt redai prn inserii ale unor aspecte ale realitii. Un exemplu relevant este scena arestrii lui Petrini din noaptea botezului fiicei lui. Modul de

comportare al oamenilor legii ilustreaz o realitate terifiant, n care predomin autoritatea: Ea tresri. < Sun cineva, zise, cine poate fi la ora asta?> i curioas se ridic s vad cine e. Auzii aproape imediat bocnituri de nclminte grea urcnd scrile. Cine dracu putea s fie? Srii n picioare. Ua fu dat de perete i, n hol aprur trei ofieri; n urma lor Matilda, care mi arunc o privire nelinitit. () < Domnul Petrini,nu?> spuse unul dintre ei, care nu era eful lor, avea mai puine nsemne pe epolei.< Da, eu sunt, ce s-a ntmplat?> < Gina a ouat> zise eful lor, un cpitan de rangul doi i m apuc brutal de bra i m mpinse spre perete. < Minile n sus pe perete, haide, apropie-te, minile sus!> () i cei doi m apucar de brae i m duser (vol. I). Limbajul folsit trdeaz mentalitatea celor puternici, care consider c au dreptul asupra tuturor. Un alt episod relevant pentru delimitarea timpului scriitorului - al acelei realiti ai anilor de teroare comunist, este i descrierea celulei din primele pagini ale volumului al II-lea al romanului: Nu la birou, ci pe o mas ruginit de fier adormisem. Un bec aprins spnzura n tavan. O u de metal, nite perei negri i o ferestruic nalt, zbrelit, mi amintir c eram prizonier, c fusesem ridicat deacas i c fusesem implicat n afacerea Sumanelor negre. M uitai la ceas: erau orele patru. ncepui s m plimb. Celula n-avea pat, ci doar aceast mas de un rou murdar, pe care m ntinsesem cu paltonul pe mine. ( vol. al II-lea) Timpul scriitorului mai este reliefat i prin precizarea unor evenimente reale, obiective sfritul celui de-al doilea rzboi mondial Era chiar n anul cnd rzboiul se termina ( vol.I); sau prin prezena unor personaje veridice, chiar dac n text apar sub masca unor nume fictive, pentru a le proteja- de exemplu imaginea lui Lucian Blaga- profesorul universitar ce este concediat de ctre conducere. Timpul naratorului se confund, n mare parte, cu timpul personajului pentru c, Petrini personajul aflat n central romanului este cel care i povestete propria via, narnd la persoana I,fiind nsui protagonistul ntmplrilor. Sunt foarte puine pasajele n care se poate face distincia ntre Petrini naratorul i Petrini personajul. Un astfel de exemplu este i scena urmtoare: M trezii fr s fi deschis ochii simind c am adormit cu capul pe biroul meu cu lumina aprins. < Da, gndii, iat, iar am adormit lucrnd, nu e bine, trebuie s fac ca Matilda, s m culc seara la ora nou i s m scol la cinci, i pn s plec la facultate pot lucre mai bine odihnit. E chinuitor s te prind astfel somnul. Precis c iar am adormit patru, cinci ore n poziia asta.> M ntorsei i fui mirat c eram totui lungit i nu simii atingerea familiar a cristalului de pe birou i a scaunului de sub mine. Deschisei ochii i atunci srii brusc n picioare. ()( vol. al II-lea,).

Temele posibile ale romanului


Romanul Cel mai iubit dintre paminteni a fost numit de catre Eugen Simion ca fiind un roman total, deoarece in constructia sa imbina componente de: roman de dragoste, de moravuri, politic, etc. Tot Eugen Simion afirma ca acesta este romanul unui destin care-si asuma o istorie, romanul unei istorii care traieste printr-un destin. Reluind teme din romanele sale precedente (exceptind Morometii), Marin Preda compune un roman arborescent fresca unei lumi si analiza unui esec in dragoste, cronica de familie si spovedanie a aunui invins (Nicolae Manolescu). Fiind o scriere atit de complexa romanului Cel mai iubit dintre paminteni i se pot atribui mai multe teme, in functie de perspectiva din care privim. Una din teme ar putea fi atingerea fericirii prin iubire. Pe parcursul actiunii, personajul principal, Victor Petrini, intretine mai multe relatii amoroase cu diferite persoane, autorul punind foarte mult accent pe acestea. Toate idilele sale au loc in momente diferite ale vietii sale si in copnjuncturi socio-politice foarte variate.

In adolescenta Victor o are ca iubita pe Nineta. Ea isi are un loc aparte in sufletul sau fiind prim femeie care l-a ranit. Experienta care a trait-o alaturi de Caprioara ne arata o latura realista a lui Petrini profesorul, insa si sentimentala. Cea mai lunga relatie a sa a fost aceea cu Matilda, fiind si cea mai tumultoasa. Insa ca si in cazul Ninetei, Victor este parasit si pe deasupra femeia ii ia si fetita. Ultima idila este cea cu Suzi care i-a determinat destinul. Dragostea sa pentru ea l-a impins pina intr-acolo incit l-a omorit pe sotul acesteia, din cauza ajungind in inchisoare. Un alt punct de vedere din care poate fi privit Cel mai iubit dintre paminteni este acela al romanului politic, deoarece prezinta situatia societatii socialiste vazuta din ochii unui intelectual. Se face o critica dura asupra dictaturii din acele timpuri, sustinindu-se ideea ca un stat bazat pe furt, minciuna si teroare nu poate exista mult timp si pina la urma se conduce la propria-i autodistrugere. Insa acest lucru se intimpla cu costul a multor vieti omenesti si a multor destine. Intilnim multe exemple ale abuzului puterii in acele vremuri: prima incarcerare a lui Petrini (survenita in intelegerea greista sau voit gresita a cuvintelor astept ordonantele dumneavoastra), functia importanta a lui Amacalitului deoarece sprijinea partidul de guvernamint, demiterea lui Lucian Blaga din functia de profesor deoarece nu s-a lasat condus de catre putere, etc. Romanul poate fi privit si ca destinul unui intellectual . In centrul actiunii se afla Victor Petrini, absolvent al Facultatii de Filosofie. In ciuda calitatilor sale intelectuale extraordinare el este asuprit de catre societate, de catre conducatorii acesteia. Aceasta idee constituie si subiectul multor poezii: conditia omului de geniu neinteles in mediul in care traieste. Nici una din cele patru iubiri ale lui Victor nu l-a perceput pe acesta la adevaratul sau nivel si din acesta cauza nu au putut sta cu el. Matilda insa, spre deosebire de celelalte, are o atitudine zeflemitoare cu privire la sotul ei si cuprivire la ocupatiile acestuia. Acest lucru se observa cel mai bine dupa ce citeste opera lui Era ticalosilor. Ultima tema pe care o putem defini este cea a prezentarii moravurilor societatii. Se vorbeste mult in carte despre falsitatea regimului politic, despre modul in care erau redusi la tacere oamenii care aveau ceva interesant de spus, ceva original. Cel mai bun exemplu care vine intru revelarea acestei idei este destituirea profesorului universitar (Lucian Blaga) care a refuzat conditiile impuse de catre cei mai mari si a continuat sa faca ceea ce credea el de cuviinta. Tema iubirii este omniprezenta in roman, ea inglobindu-le pe cele amintite mai sus. Iubirea, dragostea este singurul lucru care l-a tinut in viata pe Victor Petrini pe parcursul vietii sale. Ea a fost singura care i-a mentinut aprinsa flacara vietii inauntru sau. Petrini nu a incetat niciodata sa creada in mitul fericirii prin iubire, a sperat incontinuu ca prin dragoste poate atinge fericirea si asta l-a definit ca om. CARACTERIZAREA LUI VICTOR PETRINI Marin Preda este unul dintre cei mai talentati romancieri romini ai secolului XX. El surprinde prin claritatea cu care descrie evenimentele prezentate in cartile sale. In Cel mai iubit dintre paminteni creeaza veritabile fresce sociale cum afirma Eugen Simion, uimeste prin modul in care creioneaza imaginea societatii din acea perioada. Opera sa, avind aceste atuuri si opriindu-se asupra tuturor categoriiloe sociale, se adreseaza unei mari categorii de oameni. In inchisoare rememreaza intreahga sa viata.Isi aminteste de parinti apoi de Nineta, prima sa dragoste din adolescenta. Urmeaza relatia cu Caprioara aceasta ranindu-l foarte tare. Ajunge profesor de filosofie, se casatoreste cu Matilda, sotia lui Petrica un prieten de-al sau, este condamnat pe nedrept ajungind intr-o mina, apoi la canal. Cind este eliberat Matilda il paraseste luind cu ea si pe fetita lor. Se angajeaza la Deratizare, Facultatea nemaiprimindu-l inapoi. Apoi ajunge contabil la firma Oraca, unde o cunoaste pe Suzy Culala de care se indragosteste nebuneste, insa in urma unei altercatii cu sotul ei il omoara pe acesta si ajunge la inchisoare.

Personajul central al acestui roman total este Victor Petrini, profesor universitar autorul acestui jurnal ce ar trebui sa tina loc de ultima spovedanie. Petrini, spirit lucid si sincer pina la durere, isi analizeaza viata incercind sa-i descopere greselile, incercind sa dea un sens existentei sale. El detine rolul de narator, toata actiunea fiind vazuta prijn ochii sai. Se inscrie in tipologia intelectualului neinteles imopreuna cu alte personaje de-ale lui Camil Petrescu. Caracterizarea sa este relevata in mod indirect, prin relatiile acestuia cu celelalte personaje. Aflindu-se intr-o situatie limita (condamnarea pe viata) isi gindeste atfel viata. Se simte prada, ca intr-o tragedie antica, Destinului. Crede ca existenta sa a fost dominata de o Soarta nemiloasa, facind din el un personaj tragic. Caracterul sau incepe sa fie conturat chiar din primele pagini, cind aflam ca in adolescenta a avut discutii aprinse cu mama sa pe teme religioase. Aflam si de o latura sentimentala a tinarului int impul relatiei sale cu Nineta Romulus ce l-a fascinat inca de la inceput cu dogoarea sarutarilor sale. In studentie descoperim ca este capabil si de o dragoste mai profunda decit aceea din timpul liceului: cind se indragosteste de Caprioara. Este dispus sa treaca cu vederea faptul ca aceasta a avut o legatura cu altcineva, insa nu recunoaste ca copilul ei ar fi al lui. Se implica foarte mult in relatiile sale amoroase. Traieste dragostea cu cele 4 femei la cote inimaginabile. Insa din aceasta cauza si deceptiile pe care le sufera capata proportii astronomice, lasindu-i rani adinci in suflet. Marin Preda reuseste intr-un mod cu totul admirabil sa impleteasca naratiunea cu descrierea. Din acesta cauza in timpul prezentarii vietii lui Petrini apar descrise si ideile sale despre viata si moarte, despre esenta umana. Din cauza experientelor sale amoroase, protagonistul principal si isi schimba pe masura ce trece timpul conceptia despre viata: cu Nineta viata era frumoasa, alaturi de Caprioara simte ca poate domina realitatea, Matilda il face sa se gindeasca ca filosoful poate poseda realitatea prin cunoastere, Suzy in schimb, reprezinta in ochii lui o victima a realitatii. Din perspectiva filosofica Petrini este de neclintit in decizii si conceptiile sale filosofice. Dintr-o prea mare admiratie fata de profesorul de filosofie este in stare sa-si rsite intreaga cariera, sa sfideze partidul, numai sa-l vada repus in functie. Petrini, intelectual care este intr-o acontinua cursa de a se autodepasi, cauta sa-si atinga scipurile prin intermediul iubirii. Poate fi asemanat cu Stefan Gheorghidiu sau cuFred Vasilescu, la fel si ei intelectuali traind intr-o realitate cruda.