Romanul CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI este ultimul roman al scriitorului Marin

Preda si a aparut cu cateva saptamani inainte sa moara.

Alcatuit din trei volume, "Cel mai iubit... " este un jurnal, o confesiune lucida si
amara, scrisa la persoana I de catre un om pe care sansa 1-a ocolit.
Tehnica este cea a retrospectivei, eroul (inchis pentru crima), povestindu-si
intreaga viata; exceptie fac doar cateva pagini din ultimul volum, scrise de Ciceo,
avocatul lui Petrini. Romanul incepe printr-o meditatie pe tema mortii si se incheie prin
fraza concluziva: "daca dragoste nu e, nimic nu el". in acest mod, Eros si Thanatos se
arcuiesc peste intreaga actiune.
Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai
iubit dintre pamanteni n-are parte de dragostea semenilor; mai mult decat atat, insasi
Soarta nu-l iubeste, harazindu-i infrangeri si umilinte si facand din el un ucigas fara voie.
Romanul se constituie ca un jurnal, pe care detinutul Victor Petrini il scrie in timpul
ultimei sale condamnari si in care isi regandeste intreaga viata.
Prima parte a acestei retrospective cronologice evoca tineretea lui Victor Petrini.
Crescut intr-un oras transilvanean, Petrini devine " un adolescent dur si turbulent", ocolit
de fete (carora le era frica de el) si urat de colegi pentru gandirea sa transanta.
Incetul cu incetul, tanarul se transforma, intr-un instrainat orgolios si revoltat
impotriva lui Dumnezeu. Persoana asupra careia isi revarsa liceanul necazurile instrainarii
sale este Mama. Cu aceasta, fiul poarta discutii contradictorii pe teme religioase, ba chiar,
intr-o seara, o loveste peste bratul care facea asupra lui semnul crucii. Prima parte a
volumului I ar putea fi privita si ca roman al formarii unui tanar.
Din aceasta formare face parte si initierea erotica (episodul legaturii cu Nineta),
sfarsita curand prin plecarea fetei. Dupa ce termina liceul, Victor Petrini se inscrie la
Facultatea de Litere si Filozofie din acelasi oras, devenind un student stralucit.
Acum traieste o noua iubire (pentru o frumoasa colega numita de el Caprioara),
dar nunta proiectata nu are loc caci Petrini doreste ca aceasta sa scape de o sarcina
( "amintire" de la un medicinist). Caprioara moare, insa in timpul interventiei. Cautarea
fetei de catre autoritati si ancheta la care este supus Petrini constituie un mic roman
senzational a carui enigma ramane pecetluita.
Incepand cu partea a doua a cartii, viata personajului central curge dictata de aceeasi
Soarta, in interiorul careia notiunile de: fericire, iubire, prietenie, dreptate isi modifica
sensurile.
Pregatindu-se pentru o cariera in invatamantul superior, Petrini preda la o scoala unde are
drept coleg pe un anume Petrica Nicolau care ii devine prieten.
Invitat intr-o zi la masa, Victor ramane impresionat de frumusetea Matildei (sotia noului
sau amic), de care se indragosteste. La randul ei, femeia raspunde cu caldura acestei
iubiri, iar dupa doi ani, are loc divortul dintre sotii Nicolau. Petrini se casatorindu-se cu
Matilda si se muta in somptuoasa ei casa.
Abia acum incepe iadul pentru proaspatul sot, caci iubirea stihiala a femeii
oscileaza intre patima si ura, cunoscand chiar momente de violenta, cand dragostea
coboara "in subterana". Imaginea care sintetizeaza transformarea iubirii dintre cei doi soti
este chipul Matildei, care capata trasaturi masculinizate, ca intr-un mit intors al
Androginului: " cu oribilele trasaturi ale unui barbat".
Petrini resimte, in curand absurditatea timpului pe care-l traia caci chiar in seara
botezului fiicei sale, Silvia, acesta este arestat. Aici se incheie primul volum al romanului.
Volumul al II-lea prezinta, la inceput, interogatoriile absurde la care este supus
Victor (acuzat ca ar fi facut parte dintr-o miscare antimaghiara). Dupa trei luni, cu toate
ca nu recunoscuse ceea ce nici nu era adevarat, Petrini este condamnat si ajunge in
minele de plumb de la Baia Sprie.Unul dintre gardienii de la mine ravneste sa-l ucida pe
Victor Petrini, tinandu-l nopti intregi descult si numai in camasa, in frig, in ghereta din
scanduri a carcerei.
Asa se face ca, intr-o zi, Victor Petrini il ucide pe gardianul primejdios, impingandu-l in
abisul intunecat al minei si salvandu-si astfel viata. Considerata drept un accident datorat
neatentiei, aceasta moarte trece neobservata. Eliberat dupa trei ani si trei luni, personajul
se intoarce in orasul sau, dar nu mai poate fi vorba de a fi reintegrat in invatamant; el

este obligat sa intre in echipa de deratizare a orasului, uciderea sobolanilor fiind, poate,
ultima "treapta" a coborarii in Infern.
La putin timp dupa intoarcerea sotului sau, Matilda (deranjata de noua pozitie
sociala a acestuia) divorteaza. Victor Petrini devine strungar, apoi contabil la o
intreprindere, incercand sa ramana om intr-o lume ilogica.Volumul al II-lea se incheie
evocand moartea Mamei, care se desparte de viata indurerata si plina de amar.
Volumul al IlI-lea prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii. Nascuta
din nevoia de a umple golul lasat de moartea Mamei, aceasta dragoste se va dovedi o
iluzie: Suzy Culala (iubita lui Petrini) isi ascunde statutul social. Casatorita cu un inginer,
Pencea, ea "uita" acest "amanunt", fapt care va avea urmari grave: in timp ce se aflau la
munte, Suzy si Victor sunt urmariti, pana in cabina telefericului, de catre Pencea acesta
fiind hotarat sa-i ucida. Pentru a se apara, Petrini il impinge in prapastie pe dipsoman,
savarsind a doua crima.Marturisindu-si fapta, Victor este inchis din nou, timpul detentiei
fiind si cel in care isi scrie jurnalul.
Finalul il evoca pe acest om batut de soarta in perioada urmatoare eliberarii; acum
scapa de iubirea-iluzie (prin plecarea din tara a lui Suzy) si se pregateste sa-si publice
cartile. La numai treizeci si cinci de ani, personajul intelege ca mitul fericirii prin iubire va
dainui etern.
Viziunea lui M. Preda despre viata este reliefata in aceasta opera in special prin
conceptiile transmise de personajul central, Victor Petrini. M. Preda, asemenea lui Petrini,
este adeptul unui sistem de valori, constientizand totusi ca de cele mai multe ori
incapacitatea oamenilor de a renunta la acesta are urmari importante in viata unei
persoane : Compromisul cu ideile e un lucru tragic .
Prin marimea substantiala, prin complexitatea in raport cu celelalte specii literare
inrudite, prin dezvoltarea unei problematici grave, prin modul adanc reflexiv de abordare
a problemelor existentiale pe parcursul diegetic, prin modul de individualizare subiectiv,
dinauntrul personajului, si cel de constructie a discursului narativ ce presupune
echivalenta narator-personaj, "Cel mai iubit dintre pamanteni" este un roman total :
politic, sentimental, social, de aventuri, de meditatie, de moravuri, de dragoste...
Acesta avanseaza ideea mitului scriitorului adevarat pledand pentru neacceptarea
compromisului, a neabaterii de la valorile morale, prin insusi destinul autorului, care a
ales eliberarea acestui roman in lume, chiar cu riscul de a fi condamnat defintiv de un
regim absurd si aberant.