Liviu Rebreanu Pdurea spnzurailor

Padurea spanzuratilor este primul roman de analiza(dupa clasificarea facuta de Garabet Ibraileanu), obiectiv, si realist din literatura romana, motiv pentru care liviu Rebreanu este considerat creatorul romanului romanesc modern. Nocolae Manolescu il discuta ca pe un roman psihologic al epocii dorice, unul al evenimentelor critice si al reflectarii lor intr-o constiinta pe care o traumatizeaza: impactul il constituie intotdeauna o revelatie, iar consecinta e de obicei o modificare radicala de a concepe existenta si de o trai Romanul se valideaza, aforma ca element de hipertextualitate( Gerard Genette) in raport cu nuvela Catrastofa deoarece surprinde momente ce vor fi dezvaluite in discursul narativ al Padurii Spanzuratilor. Perspectiva narativa este cea heterodiegetica, naratiunea fiind realizata la persoana a III-a cu autor extradiegetic, naratorul necorespunzand de facto personajului implicat. Dupa studiile de teorie critica tiparul narativ este deci cel auctorial cu focalizare interna fixa, naratorul stiind atat cat personajul central. Dar procedeul rebrerian consta in a nara ceea ce personajele insesi vad si simt iar perceperea lumii romanesti este nuantata din perspectiva unuia dintre actori. Ceea ce duce la concluzia ca incercand sa concilieze vocea auctoriala cu cea actoriala, naratorul a obtinut un tipar narativ hibrid, cel actorial extern indirect. Noua tehnica consta intr-o anumita interiorizare a viziunii, impreseia de obiectiv tine de felul cum orizonturile subiective ale personajelor se intersecteaza, producand viziunea fara ajutorul autorului. E un alt tip de obiectivitate obtinut prin inlocuirea cu ceea ce personajele insesi pot vedea si intelege in limitele campului lor de observatie. Constructia personajului. Evolutia personajului este construita dupa insesi spusele autorului pe baza urmatorului rationament, si anume. Ca premisa, Apostol este cetatean, o particica din eul cel mare al statului, o rotita intr-o masinarie mare. Ca termen mediu el devine roman- Statul nu cere iubire, ci numai devotament si disciplina omului, pe cand neamul resupune o dragoste frateasca. In concluzie Apostol devine om in sanul neamului, individul isi regaseste eul sau cel bun, in care salasluieste mila si dragostea pentru toata omenirea. Prin caracterizare indirecta se simtea mandru si fericit in uniforma cocheta de artilerie si saluta teapan pe toti militarii ce-i intalnea, adanc convins ca si astfel indeplineste datoria fata de tara, iar razboiul a luat locul de frunte in conceptia lui de viata. Caracterizarea indirecta este realizata prin intermediul lui Klapka, cel care il lauda spunandu-i care are o inima de aur. Caracterizarea indirecta este realizata prin insasi reflectiile personajului care are anumite devize: Viata omului nu e afara ci e

inauntru in suflet si Iubirea traieste vesnic fara inceput si fara sfarsit... prin iubire cunosti pe Dumnezeu si te inalti pana la ceruri. Analiza psihologica se realizeaza prin folosirea unei deosebite arte a contrapunctului psihologic atunci cand personajul isi propune sa realizeze ceva intervine brusc un fapt din afara care canalizeaza actiunea pe un alt fagas, sau constrange eroul sa realizeze actiuni aproape opuse intentiei initiale, lucru care genereaza dezacordul dintre interioritate si exterioritate.