DEMONSTRATIE

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,INTAIA NOAPTE DE

RAZBOI-ROMAN MODERN SUBIECTIV

Perioada interbelica(1918-1939) a avut un rol important pentru literatura deoarece a contribuit la dezvoltarea, si in acelasi timp la modernizarea ei. In aceasta perioada au aparut numeroase reviste si tendinte in evolutia literaturii. n acest contest se impun personalitati ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu. In perioada interbelica au coexistat cele doua curente literare numite: traditionalism si modernism.Prin traditionalism se intelege continuarea vechiilor curente traditionale,preluandu-se ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor.Credinta religioasa ortodoxa este elementul esential de structura al sufletului taranesc.Revista traditionalista se numea Gandirea si era coordonata de Nechifor Crainic.In opozitie modernismul denumeste tentinta inovatoare intr-o anumita etapa a unei literaturi.Aceasta tentinta modernista sustine sincronizarea literaturii nationale cu literatura europeana,promovarea scriitorilor tineri si teoria imitatiei care apartinea sociologului francez Gabriel Tarde-Imitatia de la inferior la suparior asigura progresul.Se urmarea eliminarea decalajului in cultura prin arderea etapelor,trecerea de la o literatura rurala la una de inspiratie urbana,cultivarea prozei obiective si evolutia prozei de la epic la liric.Revista modernista se numea Sburatorulsi era coordonata de Eugen Lovinescu. Principiile inovatoare ale lui Camil Petrescu au fost expuse intr-o conferinta publicata ulterior in Revista Fundatiilor Regale in 1935,avand subtitlul Noua structura si opera lui Marcel Proust. Autorul afirma ca o literatura trebuie sa fie sincronica cu filozofia si stiintele vremii.

Camil Petrescu reproseaza literaturii epice si dramatice de dinainte de Proust,caracterul rationalist,mecanicist,dogmatic,lumea fiind infatisata intr-o maniera geometrica. Camil Petrescu considera un castig definitiv pentru filozofie,precizarea lui Bergxon ca ratiunea nu ne da decat forme aproximative de cunoastere,ca un concept nu se poate aplica realitatii concrete si ca numai cunosaterea intuitiva,nemijlocita,ne da aspectul originar,mobilitatea vie,calitatea si intensitatea vietii.Cei doi filozofia ai vremii ,Bergxon si Hussell promoveaza privirea in noi insine.Aceasta privire in noi

insine vrea sa spuna ca nu putem cunoaste nimic absolut,decat rasfrangandu-se in noi insine,decat intorcandu-ne privirea asupra propriului nostru continut sufletesc.Camil Petrescu. Prin urmare imperativele autorului care aspira la autenticitate sunt persoana I si timpul prezent. Nu pot sa descriu decat ceea ce vad,ceea ce aud,ceea ce

inregistreaza simturile mele,ceea ce gandesc eu...Aceasta este singura realitate pe care o pot povesti,din mine insumi nu pot iesi.Orice as face eu,nu pot sa descriu decat propriile mele senzatii,propriile mele imagini.Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I . Referitor la urmatorul imperativ,timpul present Camil Petrescu afirma ca este foarte dificil sa scrii la timpul prezent.
Tocmai aici face Marcel Proust marea descoperire : memoria involuntara prin care in constitutia prezentului intra si amintirile. Romanul meu va trebui sa

cuprinda lantul amintirilor mele involuntare

Acest roman prezinta toate trasaturile romanului ionic(modern subiectiv) deoarece enuntarea se face la persoana I,dintr-o perspectiva subiectiva si actoriala,naratorul fiind homodiegetic.Tehnica narativa dominanta este introspectia completata de analepsa(aducere aminte si memorie involuntara). N.Manolescu in Arca lui Noe considera ca odata ce aparitia romanului ionic,reflexia incepe sa traga viata de maneca.Astfel apare spiritul de finite si analiza psihologica,romanul fiind centrat spre EU ca singura realitate verificabila si autentica . Conform lui N Manolescu in Arca lui Noe-capFals tratat pt uzul romancierilortehnica faptului anodin(fara semnificatie) referindu-se la capitolulAsta-i rochia albastra ;Dincolo de stanjeneala reciproca si de dorinta fiecaruia de a nu ingadui

celuilalt sa citeasca in inima,tensiunea se mentine...Simteam ca femeia aceasta e a mea in exemplar unic,asa ca eul meu,ca mama mea,ca ne intalnisem de la inceputul lumii.

Estetica camilpetresciana renunta la ierarhia de semnificatie a evenimenteleo exterioare.Astel evenimentele par scuturate de semnificatie,cultivand cu precadere evenimentul comun,banal,cotidian,anodin.In central esteticii camilpetresciene se afla deteatralizarea romanului (sporeste efectul de autenticitate).Prin deteatralizarea romanului intelegem coborarea personajelor in strada. In Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi,figura mitica a razboiului se efaseaza si se divide in detaliu fara avengura,in incaierari neinsemnate,cadavre anonime si gesturi fara inteles.De pe scena Istoriei,razboiul se muta pe cea a constiintei individului. O alta coordonata a esteticii camilpetresciene este imobilitatea motivatiei globale. Ultimul capitol al primei parti si primul capitol al celei de-a 2,genereaza insusi titlul romanului,un nucleu dovedind faptul ca exista o dimensiune epica,chiar daca proza analitica sta sub semnul libertatii formei,marcata de digresiuni(abatere de la subiect),acronie(analepse),dilatarea timpului real sau rupture de ritm narativ. Ultimul capitol Comunicat apocrif prezinta o concluzie a naratorului homodiegetic asupra celor doua experimente existentiale :dragostea si razboiul. La baza titlului sta metafora revelatorie ce are ca centru nominal,termenul noapte,care determina cunoasterea absoluta,completata de doua relatii antagonice: ultima/intaia,dragoste/razboi. Relatia autor-personaj este specifica romanului ionic.Autorul,Camil Petrescu este o instanta extradiegetica,care scrie opera,se adreseaza unui lector complet si subordoneaza toate instantele textului. Romanul Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi apartine modernismului prin structura si tema citadina abordata.Romanul a avut un titlu provizoriu:Proces de dragoste si de razboi,iar mai tarziu au fost doua romane intitulate :Ultima noapte de dragostesiromanul capitanului Andreescu-titluri publicate in revistele epocii:Vremea,Facla. Camil Petrescu in volumulTeze si antiteze in cap.Noua structura si opera a lui Marcel Proust isi argumenteaza optiunea pentru modelul narativ proustian,punand accentul pe subiectivitatea enuntarii si renuntarea la cronologie.Noua structura se afla sub semnul subiectivitatii,deoarece din firul epic al

romanului,lectorul nu isi poate da seama de inculpabilitatea Elei.Autenticitatea romanului consta si in anticalofilie,autorul marturisind ca aceasta se poate infaptuifara ortografie,fara stil si chiar fara caligrafie. Naratorul este o instanta intradiegetica,ce enunta in timpul discursului la persoana I,dintr-o perspective subiectiva si actoriala,adresandu-se unui lector imaginar.Eram insurat de 2 ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala-cap2partea I. Personajul este o instanta intradiegetica ce enunta in timpul istoriei ca emitator si receptor de mesaj,un actor pe o scena imaginara. Tehnicile narative sunt caracteristice romanului ionic:introspectia este tehnica narativa care apare la nivelul discursului,cand pers.narator,Stefan Ghiorghidiu isi analizeaza detaliat propriile sentimente si ganduri,in mod lucid,trecand de la simpla observatie la reflexive si dezbatere.In a doua parte,unde domina planul razboiului observam ca Stefan Ghiorghidiu isi analizeaza iubirea in relatie directa cu sentimentele traite pe campul de lupta:dramele interioare au fost si in razboi cele

mai cumplite.Acronia apare la nivelul structurii cand cele 2 planuri,cel al discursului

sic el al istoriei se suprapun,personajul mediator fiind aici Stefan Ghiorghidiu.Evenimentele reale sunt suprapuse celor din trecut printr-un experiment naratorial ce da originalitate firului epic.Analepsa este tehnica narativa ce apare la nivelul discursului printr-o rememorare accidental a unui eveniment anterior fata de povestirea initiala.Faptele banale sunt astfel intentionat folosite prin rezonanta lor la nivenul constiintei persoanajului principal(tehnica faptului anodin).Antiteza si gradatia sunt tehnici narative ce se releva la nivelul planurilor narative,deoarece in prima parte conflictul interior si planul iubirii sunt gradate ascendant,iar in cea de-a doua parte planul razboiului si conflictul exterior sunt gradate ascendant,in planul iubirii ,descendent(climax/anticlimax). Criticul George Calinescu,intelegend cel mai profund nouatatea romanului,in caracterizeaza drept o proza superioara. Stefan Ghiorghidiu este personajul principal,ce evolueaza pe coordinate specific romanului de analiza psihologica.Este rotund si mobil deoarece sufera o mutatie profunda,evolutia sa scapand de sub puterea destinului si este un personaj reflector ce se adanceste in propria constiinta.Personajul preia functia naratorului,asigurand unitatea compozitionala,devenind astfel un alter egoal autorului.Personajul homodiegetic se caracterizeaza direct in timpul discursului prin

monologul interior si prin enuntarea subiectiva de la nivelul firului epiclipsit de

orice talent in lumea asta muritoare,fara sac red in Dumnezeu,nu m-as fi putut realiza decat intr-o dragoste absoluta.
In Diagonalele unui testament cu care debuteaza naratiunea retrospective(analepsa),Ghiorghidiu se prezinta lectorului imaginar:Eram insurat de

doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala.In cartea

a 2,traieste cu intensitate drama razboiului si drama interioara,astfel incat afirmaMa

simt palid sic and imi trec mana peste obraji vad ca mi-a crescut o barba ca de mort si cad sleit si nemangaiat.
In finalul romanului se observa detasarea personajului fata de trairile desarte si fata de falsitatea Elei:I-am scris ca-i las absolut tot ce e in casa,de la obiecte de pret la carti...de la lucruri personale,la amintiri.Adica tot trecutul. Conflictul interior se dezvaluie prin introspectia propriilor gesture:Nu pot sa

dezertez,caci mai ales n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva de la care sa lipsesc.De altfel Orisan chiar in finalul cap. I,intuia hipersensibilitatea
personajului:Suferi Ghioghidiule?. Ca toate personajele camilpetresciene si Stefan Ghiorghidiu este un intelectual implicat sufleteste,un inadaptat superior cu o mare capacitate de a analiza si de a sintetiza.Obsedat de absolute,el alege cai diferite pt a atinge,dar filozofia si razboiul sunt cele mai potrivite cu firea sa devreme ce idealul iubirii este contrazis.Prin fapte,gesturi si comportament personajul demonstreaza luciditate deoarece acesta este una din valorile in care crede Ghiorghidiu si care il ajuta sa-si interpreteze trairile sufletesti. Prin toate acestea si prin faptul ca acest roman prezinta toate trasaturile romanului ionic(modern subiectiv) deoarece enuntarea se face la persoana I,dintr-o perspectiva subiectiva si actoriala,naratorul fiind homodiegetic am demonstrat ca romanul Ultima noapte de dragoste,intaia noate de razboi de Camil Petrescu este un roman modernist subiectiv.