Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de război

de Camil Petrescu

~roman subiectiv,modern,al experienţei,interbelic~

1.Incadrare in opera scriitorului

Alaturi de romancieri ca Mihail Sebastian sau Mircea Eliade,Camil Petrescu
este unul dintre cei mai consecventi promotori ai modernismului intr-o epoca in care
proza romaneasca se afla inca sub influenta realismului sec al XIX-lea. C. Petrescu
este intaiul prozator care adopta metoda de creatie a scriitorului francez Marcel
Proust din ciclul de romane “In cautarea timpului pierdut”,tehnica teoretizata in vol.
“Teze si antiteze”. De la Proust preia:
a)abolirea vechilor modele de constructie romanesca si utilizarea unor artificii
structurale (prima parte a romanului “Ultima...” incepe cu un capitol din partea a
doua)
b)utilizarea unor tehnici narative moderne prin care se realizeaza dislocarea
temporala: fluxul memoriei involuntare,retrospectia si flashback-ul.
c)uniscienta-nararea la pers I ca marca a autenticitatii.
Aceasta metoda de creatie se bazeaza pe ideea ca literatura tb. sa fie sincronica
structural filozofiei si stiintei,C.P. fiind influentat mai ales de:
 Filozofia lui Henry Bergson de la care preia ideea ca adevarata esenta a
timpului este durata pura a constiintei, intrucat timpul cronologic,istoric este
doar o conventie. Astfel, durata interioara se dilata si se comprima,
constituindu-se nu ca succesiune de momente, ci ca realitate psihologica
extrem de complexa
 Filozofia lui Edmund Husserl care opune constiinta biologicului, adica pune
existenta fenomenala(exterioara) in paranteza, considerand ca adevarata viata
se petrece in constiinta.
Aspectele teoretice vor fi aplicate in cele 2 romane,”Ultima...”(1930) si “Patul lui
Procust”(1932).

2.Substratul antropologic vizeaza utilizarea in opera a unor experiente personale

care l-au impresionat pe autor, punandu-si amprenta asupra sensibilitatii si a
modalitatii de a percepe universul.
a)in aug. 1916, C.Petrescu a fost mobilizat si a participat cu regimentul sau la
fortificarea Vaii Prahovei,actiune ironizata in cap I al romanului,”La Piatra Craiului,
in munte”.
b)in martie 1917, a luat parte la luptele de la Oituz si Casin,astfel ca partea a 2a
este constituita dupa jurnalul de campanie al autorului care intr-un interviu
afirma:”Volumul II din acest roman este fara nicio schimbare al intamplarilor care au
fost.Toate le-am trait aievea alaturi de regimentul meu.Toate personajele mele exista
si traiesc sau au trait modificate dupa legea mea interioara.”
3.Titlul initial a fost “Proces - verbal de dragoste si razboi”, creat din nevoia de
autenticitate, intrucat prin sensul denotativ sintagma “proces-verbal”da impresia ca
evenimentele redate sunt reale,sustinand totodata atitudinea obiectiva,detasata in
narare.Acest titlu insa “exprima cam stramt si deci saracind atitudinea estetica
anticalofila a autorului”(Al. Paleologul).Ulterior a fost ales titlul
”Ultima...”,edificator pt ideea de unitate a romanului.Astfel, antiteza
“ultima”/”intaia” sugereaza ciclitatea,precum si cele doua coordonate existentiale
majore,dintre care prima ia sfarsit,iar cea de-a doua de abia incepe. Substantivul
“noapte” utilizat metaforic ilustreaza pe de o parte drama incertitudinii a lui St.
Gheorghidiu,iar pe de alta parte intunericul mortii care se asterne peste univ. cuprins
de razboi.Lexemele “dragoste” si “razboi” unesc cele 2 componente ale
temei,experientele fundam. pe care le traieste personajul.

4.Tema vizeaza “drama personalitatii,viata interioara a individului”(C.Petrescu) prin

intermediul a doua experiente decisive:
a)iubirea perceputa ca sentiment total,ca problema de cunoastere si modalitate
de iluzionare spre absolut,P.Constantinescu numind din aceasta perspectiva romanul
drama a incertitudinii, ”monografie a indoielii”.
b)razboiul:experienta majora a intelectualului care se confrunta cu el
insusi,caci “de pe scena istoriei razboiul de muta pe aceea a constiintei
individului”(N.Manolescu)

5.Structura.Elemente moderne.
Romanul este structurat in doua parti sugestiv intitulate carti pt a delimita cele
doua etape existentiale ale personajului insumand 13 cap cu titluri simbolice:”E tot
filozofie”,”Intre oglinzi paralele”,”Ne-a acoperit pamantul lui D-zeu”.Cele 2 parti
lasa uneori impresia ca romanul este lipsit de unitate compozitionala,fiecare dintre ele
avand o relativa autonomie si putand functiona ca univers epic de sine statator,G.
Calinescu afirmand ca “romanul este alc din 2 parti care n-au intre ele decat o
legatura accidentala”.Totusi,opera dovedeste o surprinzatoare unitate ce-i confera o
incontestabila originalitate prin:
-aspiratia spre autenticitate
-caracterul speculativ analitic al discursului narativ
-nostalgia absolutului
-drama hiperluciditatii
-anticalofilismul
-problematica primei parti se rezolva prin experienta decisiva din partea a II a.
Cronotopul este bine delimitat pt a sustine caracterul realist al operei,astfel actiunea
se petrece inaintea si in timpul Primului Razboi Mondial,in spatii
diferite,semnificative fiind toponimele Bucuresti,Odobesti,Campulung si
hidronimele Olt, Raul Targului etc.
Conceptele definitorii pt doctrina literara camilpetresciana aflate in relatie de
interdependenta sunt: autenticitatea,substantialitatea si anticalofilismul.
a)Convins ca si M.Eliade ca autenticitatea este o conditie esentiala a
romanului modern,C. Petrescu se apropie in “Ultima...” de formula jurnalului
intim,vorbind onest la pers I fara riscul de a aluneca in individualism.In numele
aceleiasi autenticitati este refuzata viziunea auctoriala la narator-autor de tip
balzacian, omniscienta si prefera formula pers-narator care nareaza la pers I, intrucat
autenticitatea presupune situarea eului in centrul existentei conform conceptiei:”sa nu
descriu decat ceea ce vad,ceea ce aud,ceea ce inregistreaza simturile mele,ceea ce
gandesc eu.Singura realitate pe care o pot povesti este realitate constiintei
mele,continutul meu psihologic.Din mine insumi nu pot iesi.Eu nu pot fi onest decat
la pers I”(C.Petrescu).
O consecinta a adoptarii acestei formule,numita si uniscienta,o constituie
existenta unui punct de vedere ,acesta avand si dezavantaje in ceea ce priveste
constructia personajelor.Astfel, Ela, sotia lui Stefan Gheorghidiu,are in roman
portrete multiple si contradictorii,iar cititorul nu isi poate da seama daca este vinovata
sau nu de adulter,intrucat aceasta nu are dreptul la replica,fiind prezentata exclusiv
d.p.d.v al pers-narator.
b)Substantialitatea vizeaza analiza esentelor concrete ale
vietii:iubirea,moartea,adevarul etc, caci romanul “tb sa mearga in profunzimile
psihicului,adica sa mearga pana la semnificatie”(C.P) si sa ilustreze viata in absolutul
ei .Opera tb sa se structureze pe o pasiune sau pe o idee,fiind lipsita de un subiect
propiu-zis.Prin urmare, primeaza densitatea analitica si nu cea
epica.Astfel,”Ultima...”devine “monografia unor idei”,”un dosar de existenta”(C.
Petrescu)
c)Anticalofilismul presupune notarea exacta ,precisa, in viziune
demitizanta(“fara ortografie,fara compozitie,fara stil si fara caligrafie”).Aceasta se
realizeaza la 2 niveluri:
1.la nivel evenimential-consta in “dedramatizarea evenimentelor”(N.Manolescu)
realizata prin observatie sociala ,pe directii diferite:
Societatea bucuresteana este artificializata de conveniente,fara nimic pur, in
care totul este aparenta si spoiala.O astfel de societate este lipsita de aspiratii
intelectuale,mediocra,incapabila sa-si constientizeze limitele si care judeca omul
dupa false criterii: avere,ereditate,tupeu.Pt intelectuali,aceasta devine un veritabil pat
al lui Procust,iar casatoria din dragoste este marginalizata,preferata fiind cea din
interes,fiind un contract social,o modalitate de parvenire.Repr acestei lumi este Nae
Gheorghidiu prin intermediul caruia se realizeaza si observatia politica si economica.
In contrast, este prezentata realitatea razboiului,experienta decisiva care are ca
punct de plecare jurnalul de campanie al autorului, C.P. afirmand: “toata lit de razboi
eroica e falsa.,fals cantecul patriotic,false inaintarile cu trompeti si tobe ca la
nunta.La razboi nu se pornea cu discursuri.Soldatii nu chiuiau de bucurie cand
primeau ordin de lupta”.
2.la nivelul limbajului, intrucat stilul este sobru, neinfrumusetat, scriitorul respinge
prelucrarea artificiala a faptelor traite punand accent pe naturaletea limbajului lipsit
de pretiozitate,de ornare verbis.
6.Tehnici narative moderne
1)Tehnica jurnalului,introdusa in lit Andre Gide si Marcel Proust,apare ca o
consecinta a autenticitatii,dar si a viziunii anticalofile,intrucat presupune redarea
sincera,neartificializata, a experientelor existentiale traite de pers-narator.
Anamneza devine pt St.G. un act catharctic,un mod de a uita,dorind sa se elibereze in
acest mod de tot ce a trait pt a o putea lua de la capat.Naratorul-pers face deliberat o
distinctie clara intre timpul evenimential(al faptelor) si un timp al amintirii(al scrierii
acestor intamplari):”sunt imbracat in costum ofiteresc subtire(caci abia mai tarziu
ofiterii se vor imbraca cu aceleasi haine,dar mai groase)”,precizare din care se deduce
ca momentul in care scrie aceste randuri naratorul stie ca uniforma cazona va fi
schimbata.
Tehnica jurnalului sustine realismul operei care se constituie in a doua parte
din”Jurnalul unui combatant”,caci pt St.G. viata este un instrument de
cunoastere.Aici ”pulseaza starea de spirit, nu a unui condamnat la istorie,nu a cuiva
care s-a vazut aruncat in ea fara voie si care inregistreaza pasiv ceea ce traieste,ci a
unuia cae profita de pe urma faptului de a fi fost mobilizat pt a-si inregistra
experientele,situatiile limita.”(D. Mincu)
Timpul nararii(istoric,prezentul frontului) si timpul narat(trecutul,povestea de
dragoste dintre Stefan si Ela) sunt dublate de timpul constiintei,cel mai
important,deoarece “eul profund percepe durata in chip subiectiv in functie de trairile
interioare,dilatandu-se sau comprimandu-se” (Henry Bergson).
2)Marca modernitatii romanului este artificiul structural la care apeleaza
C.Petrescu,intrucat opera incepe cu un cap din partea a2a,fiind apoi inserata o poveste
de dragoste minutios prezentata,dar apartinand unui timp anterior diegezei.Apare aici
ca tehnica fluxul memoriei involuntare prin care Gheorghidiu povesteste experientele
existentiale si ecoul acestora in constiinta sa,asa cum i le reactualizeaza memoria fara
un plan prestabilit,fara a se respecta neaparat cronologia Memoria involuntara este
declansata de discutia de la popota care determina o reactie afectiva a pers-
narator,acesta amintindu-si imagini,idei,sentimente pe care mintea le deruleaza fara
control, legate de povestea de iubire aflata sub semnul incertitudinii.
3)Tot de persp retrospectiva tine si tehnica flashbackului care pp rememorarea
fulgeratoare a unei imagini sau idei fara un elem exterior declansator.Astfel,situat in
miezul evenimentelor,in timpul asaltului,St.G noteaza:”intr-un tablou strain,in golul
mintii vad in clipa asta limpede si departe de ai mei pe nevasta-mea,pe amantul ei,dar
n-am timp sa ma opresc ca sa-i privesc”.
4)Toate aceste tehnici dem ca autorul asaza in centrul romanului eul
naratorului ca centru unic al trairii absolute.Realitatea inconjuratoare este infatisata
exclusiv prin constiinta lui S.G care nu-si permite nicio supozitie asupra faptelor
netraite sau asupra intamplarilor pe care nu le-a trait direct.Pt intaia oara in romanul
romanesc analiza psihologica primeaza,caci de pe realitatea faptelor accentul se muta
pe cea a starilor interioare.De aici, introspectia realizata prin monolog interior.
Metoda psihologica bazata pe observarea propriilor trairi,introspectia este o
expresie a existentei individuale, superioare celei exterioare,deoarece,asa cum afirma
St.Gh., “in afara de constiinta,totul e bestialitate”.De altfel,monologul int. dezvaluie o
fire reflexiva,ultralucida,un spirit analitic,scopul fiind de a ilustra posibilitatile de
manifestare a eului si cunoasterea directa a sinelui.
5)Dincolo de relevarea interioritatii subiective a pers-narator,apare imag
razboiului a carei veridicitate si obiectivitate e sustinuta de tehnica narativa a
colajului ce pp reproducerea in text a unor documente reale sau a unor fragmente din
texte literare:
a)titluri de brosuri populare in timpul I R.M.(“Noi invataminte de pe frontul
occidental”,”Rolul artileriei in razboiul actual”,”Notele unui capitan din armata
germana”)
b)citatul cultural:”Un vis al mortii eterne e viata lumii intregi”.
c)versuri din folclorul oltenesc:”Sub fereastra casei mele/Trece un stol de
randunele/Nu e stol de randunele/Sunt dragostele mele/Care m-am iubit cu ele.”

7.Stilul are ca trasatura dominanta sobrietatea pt a sustine viziunea anticalofila.Apare

totusi,ca procedeu expresiv preferat ,comparatia,fie pt a oferi o explicatie(“originara
ca intaiul om pe pamant”),fie pt asublinia intensitatea trairilor fiziologice sau
psihice(“tot sufletul mi-e alb ca pielita pe care o atinge termocauterul”).
Intelectualizarea expresiei survine din:
a)abundenta neologismelor la niv. intregului discurs narativ
(“monodeism”,”discipol”,”panteism”)
b)utilizarea unor termeni specifici filozofiei(“sofist”,”ratiune” etc)
c)apelul la ideile unor mari filozofi(Platon,Socrate,Pitagora,Leibniz)
d)utilizarea verbelor care apartin campului semantic al gandirii,al framantarilor
sufletesti(“simt”, “fierbeam”,”am crezut”,”mocneam”)
Prin teoretizarea lit subiective,C. Petrescu a exercitat o influenta hotaratoare
asupra tinerilor prozatori contemporani, care au cautat prin forme directe sau
indirecte de jurnal intim,de confesiune, sa exprime cu predilectie univ interior
uman(M.Eliade-“Maitreyi”,Anton Holban-“Ioana”,Max Blecher-“Intamplari din
irealitatea imediata”).Remarcand influenta lui C. Petrescu asupra literaturii,
N.Manolescu preciza:”C.P se afla la originea romanului nostru actual prin vointa lui
de a transforma lit intr-un act constient,lucid.”