Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu

Camil Petrescu si noul roman

Camil Petrescu (1894-1957), poet, romancier, eseist, dramaturg si filosof, cunoaste consacrarea literara
odata cu aparitia romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (1930), consolidandu-si prestigiul
literar prin publicarea celei de-a doua capodopere, romanul Patul lui Procust (1933).
In studiul Noua structura si opera lui Marcel Proust, publicat in volumul Teze si antiteze (1937), Camil
Petrescu teoretizeaza romanul modern, de tip proustian. In acest eseu, Camil Petrescu critica vechile structuri
narative, intalnite in romanul traditional, in care naratorul este omniscient si omniprezent si impune cateva tehnici
moderne de constructie, precum: autenticitatea, substantialitatea, stilul anticalofil, memoria involuntara,
introspectia.
Camil Petrescu constientizeaza si exprima necesitatea sincronizarii literaturii cu filosofia si stiinta, fiind
convins ca scriitorul descrie realitatea propriei constiinte, actul de creatie fiind unul de cunoastere, de descoperire
a sinelui si nu unul de inventie.
Viziunea despre lume a scriitorului, articulata personajului-narator, este una a unui spirit reflexiv cu
preocupari filosofice si literare.
Noul roman, teoretizat si creat de Camil Petrescu, accentueaza importanta factorului psihologic, in
detrimentul epicului. Aceasta formula se caracterizeaza prin deplasarea actiunii din afara, in constiinta
personajului. Ecoul, modul de reflectare a evenimentului exterior in constiinta personajului devine mai important
decat semnificatia in sine a evenimentului.
Mutarea actiunii romanesti pe o durata interioara da nastere unei proze analitice de factura subiectiva,
ce se caracterizeaza prin:
Substantialitate conceptie conform careia literatura trebuie sa reflecte esenta concreta a vietii: iubirea,
gelozia, cunoasterea, dreptatea, adevarul, orgoliul ranit, demnitatea;
Noul roman devine monografia unor idei, iar personajele exemplificari ale unor principii, romancierul
vazandu-si textul ca pe un dosar de existenta.
Autenticitate concept care vizeaza noutatea adusa de creatia lui Camil Petrescu;
presupune ilustrarea realitatii prin propria constiinta Singura realitate pe care o pot
povesti este realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic.
este conferita de:
tehnica deosebita: nararea la persoana I naratiune homodiegetica; narator intradiegetic,
focalizare interna.
Naratorul omniscient, obiectiv si naratiunea la persoana a III-a, specifice romanului traditional, sunt inlocuite in
romanul modern, de naratiunea subiectiva, la persoana I. Exista o identitate intre planul naratorului si cel al
personajului. Cititorul cunoaste despre evenimente atat cat stie si protagonistul.
Situarea eului narativ in centul povestirii confera textului autenticitate.
Camil Petrescu isi justifica optiunea pentru persoana I astfel:
Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud. Ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu... din mine
insumi nu pot iesi... eu nu pot vorbi onest decat la persoana I.
Romanul devine astfel experienta interioara, in care conteaza evenimentele de constiinta. Camil Petrescu
porneste de la ideea ca timpul subiectiv poate fi recuperat prin anamneza, naratorul aducand in prezent ganduri,
indoieli, totul fiind subordonat memoriei involuntare.

La realizarea autenticitatii participa metoda introspectiei, a observatiei si tehnica jurnalului.
Introspectia / autoobservarea = metoda psihologica bazata pe observarea propriilor trairi psihice
-este prezenta de-a lungul intregului roman, naratorul-personaj sondandu-si trairile pana in zonele cele mai
adanci ale subconstientului;
-modalitatea de realizare a introspectiei este monologul interior (vorbire adresata siesi, traire vorbita,
discurs pentru sine).
Nota bene ! Este incorect spus introspectie psihologica, autointrospectie sau introspectia propriilor trairi.
Acestea sunt structuri pleonastice.

Observatia = observarea realitatii, care este:
cea bucuresteana sociala ce judeca omul dupa false criterii (bani, avere, indrazneala,
ereditate); societatea este artificializata de conveniente, in care lipsesc aspiratiile intelectuale;
societatea constituie pentru intelectual un adevarat pat al lui Procust;
politica este vizat Parlamentul Romaniei, condamnate fiind demagogia si
parvenitismul unor indivizi precum Nae Gheorghidiu;
familiala familia este un paravan al afacerismului;
cea a frontului in antiteza cu cea bucuresteana sub raportul impactului pe care il are asupra
individului, aceasta fiind impresionanta.

Tehnica jurnalului preluata de Camil Petrescu de la Andr Gide si Marcel Proust;
Stefan Gheorghidiu, personajul-narator, apeleaza la anamneza (reactualizarea
cunostintelor), cu scopul de a uita. Personajul vrea sa se elibereze astfel de tot ce a trait, astfel incat
rememorarea trairilor devine un act cathartic (de purificare).
Naratorul-personaj nu respecta cronologia evenimentelor, presupusa de tehnica jurnalului, ci expune
ecoul evenimentelor in constiinta sa, asa cum i le reactualizeaza memoria involuntara, asadar fara un
plan prestabilit.
Formula de roman promovata de Camil Petrescu presupune un narator subiectiv, homodiegetic si intradiegetic, iar
focalizarea este interna, fixa.

In consecinta, odata cu Camil Petrescu se initiaza in literatura romana romanul de tip proustian, caracterizat prin
subiectivism, analiza psihologica, mutarea accentului de pe planul evenimential, pe cel al contiintei.

Structura romanului:
Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este structurat n dou pri, cu titluri semnificative,
surprinznd dou ipostaze existeniale trite de tefan Gheorghidiu, un intelectual ndrgostit de absolut.Autorul
alege dou teme eseniale din literatur-iubirea i moartea-evenimente eseniale din viaa omului prin care eroul
ncearc s ating absolutul existenei, dar care se dovedesc a fi dou experiene euate pentru cel care le triete
.
Aflat pe front n perioada intrrii armatei romne n Primul Rzboi Mondial, acesta ezit ntre gndul dezertrii i
dorina de a participa la experiena definitiv a confruntrii cu moartea.Rzboiul constituie pentru el ansa
mplinirii sufleteti din moment ce lipsit de orice talent n lumea asta muritoare, fr s cred n Dumnezeu, nu m-a
fi putut realiza-i am ncercat-o- dect ntr-o dragoste absolut.

n arhitectura narativ a romanului exist un artificiu compoziional, o secven din primul capitol referitoare la
discuia polemic dintre ofieri despre un articol de ziar declaneaz memoria involuntar, adic retragerea
eroului ntr-un timp subiectiv n care va rememora etape din csnicia sa, o ampl anamnez cu scop terapeutic.
Perspectiva temporal este discontinu, bazat pe alternana temporal a evenimentelor, pe dislocri sub form
de flash-back .Perspectiva spaial reflect un spaiu real, frontul, Bucureti, Odobeti, Cmpulung, dar mai ales un
spaiu imaginar nchis, al frmntrilor, chinurilor i zbuciumului din contiina personajului.
Construcia subiectului:
Incipitul romanului l constituie prezentarea lui tefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia,
ca proaspt sublocotenent rezervist n primvara anului 1916, contribuind la amenajarea fortificaiilor de pe Valea
Prahovei i din apropierea Dmbovicioarei.
Scris la persoana I, naratorul-personaj incrimineaz cu ironie usturtoare incompetena sistemului de
aprare militar a rii, n preajma primului rzboi mondial. Dei frontul se ntindea pe zece-cincisprezece kilometri
de frontier, armata romn "fortificase" trei sute de metri cu "nite nulee ca pentru scurgere de ap", pe care
"zece porci igneti, cu boturi puternice" le-ar fi rmat ntr-o jumtate de zi.Scriitorul precizeaz de la nceput
starea eroului: pentru mine ns aceast concentrare era o lung dezndejde. El face eforturi disperate s obin
o permisie de dou zile pentru a merge la Cmpulung, chemat de urgen de soia lui, cu care se mpcase de
curnd.
Crima pasional comis de un brbat nelat permite eroului s-i exprime n faa camarazilor
conceptia despre iubire asemenea unui expert n psihologia dragostei. Protagonistul crede ca iubirea s-ar inrudi
cu perceptele morale: iubesti mai intai din mila, din datorie, din duiosie, incercand sa se convinga pe sine ca
acest sentiment s-ar porunci rational iubirea e mai curand un proces de autosugestie. Scapata insa la un moment
dat de sub control, orice iubire e un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma. Stefan Gheorghidiu viseaza
iubirea ce se consuma in alte spatii decat cele reale, concrete: Sufletele noastre pluteau deasupra cuvintelor, in
ezitari, falfairi, motiv pentru care crede n absolutul dragostei:Cei ce se iubesc au drept de viata si de moarte unul
asupra celuilalt.
Istoria cuplului poart de la nceput aspectul dezarmant al sfritului: Eram nsurat de doi ani i jumtate cu o
coleg de la Universitate i bnuiam c m nal. Iubirea dintre Stefan Gheorghidiu si Ela se nascuse din orgoliul
barbatului: Ela era cea mai frumoasa studenta de la Litere, iar orgoliul de a se sti admirat constituie temelia iubirii
dintre cei doi. Intelectual desavarsit, Gheorghidiu utilizeaza emotia estetica si cea intelectuala ca instrument de
cunoastere reciproca in cuplu. Cei doi citesc aceleasi carti, pe marginea carora poarta discutii. Ela audiaza cursuri
de matematici superioare si de filosofie pentru a-l urma pe sotul ei. Intre cei doi exista comuniunea spirituala
dorita de intelectualul Gheorghidiu, iar iubirea lor se implineste atata timp cat sunt studenti saraci. Odata cu
moartea unchiului Tache, cei doi tineri primesc o mostenire substantiala ce va schimba radical viaa tnrului
cuplu prin alunecarea Elei in universul monden si indepartarea ei de Stefan.
Intervine apoi gelozia, aceasta fiind radiografiata in cele mai mici detalii. Desi, face eforturi pentru a-si oculta
gelozia, el va acumula progresiv neliniti sfietoare din cauza infidelitii soiei sale.
Excursia la Odobeti declaneaz criza de gelozie a lui tefan n condiiile n care Ela se arat ncntat de
prezena seductoare a unui domn cu o profesie incert, dar foarte curtat de femei,Grigoriade. Femeia se
comport familiar cu acest strin,prefer compania sa n defavoarea soului care se straduiete neputincios s-i
ascund chinurile.
Sosind pe neateptate ntr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrat de dou sptmni, nu-i
gsete soia acas, drama se amplific, iar casa goal i se pare "ca un mormnt fr nevast-mea". Servitoarea nu
poate oferi nicio informaie, el o caut cu disperare pe la rude, este nnebunit de dezndejde, iar cnd Ela sosete
acas pe la opt dimineaa, o gonete fr s-i asculte explicaiile, convins c "niciodat femeia aceasta nu m
iubise", propunndu-i s divoreze "fr formaliti, fr explicaii multe". Suferina lui este mistuitoare, fiind
frmntat de incertitudini, deoarece gsete ntmpltor un bilet de la Anioara, care purta data nopii respective
i prin care-i cerea s petreac noaptea la ea, deoarece soul plecase la moie. Fiind concentrat n armat ca
sublocotenent, aranjeaz ca Ela s petreac vara la Cmpulung, aproape de regimentul su. Gheorghidiu
consemneaz ntlnirea cu Ela care se arat ngrijorat c ar putea rmne srac n caz c el va muri n rzboi i i
cere s treac pe numele ei "o parte din lirele englezeti de la Banca General". Totul se ntunec definitiv cnd l
vede n ora pe domnul G. i, din acest moment, tefan nu se mai ndoiete c "venise pentru ea aici, i era deci
sigur amant". Plnuiete s-i omoare de amndoi, dar se ntlnete cu locotenent-colonelul care l silete s
mearg n aceeai zi la regiment, nedndu-i astfel posibilitatea s-i duc la ndeplinire planul de rzbunare
mpotriva celor doi presupui amani.
Cartea a doua a romanului ncepe cu capitolul "ntia noapte de rzboi", care ilustreaz o imagine de groaz a
frontului, cu o armat dezorganizat, ofieri incompeteni i ostai cu totul dezorientai.
Adevrata desprindere din drama torturant a incertitudinii se face prin trirea unei experiene cruciale, mult mai
dramatice, aceea a rzboiului la care Gheorghidiu particip efectiv, luptnd pentru eliberarea Ardealului de sub
ocupaia trupelor austro-ungare. Ofierul tefan Gheorghidiu descoper o realitate dramatic, nu atacuri vitejeti,
nu strigte nenfricate i entuziaste de eroism, ci ordine date anapoda de ctre conductorii militari, maruri
istovitoare, foamete i mai ales iminena permanent a morii cu care oamenii se afl fa n fa n fiecare clip.
Notaiile din jurnalul de campanie reflect acum o experien trit direct, n timpul obiectiv al petrecerii faptelor.
Starea de confuzie total, ordinele contradictorii, deruta ofierilor sunt ilustrate prin episoade cutremurtoare,
dublate de o ironie subtil.
Demitizarea razboiului il situeaza pe Camil Petrescu in descendenta stendhaliana. Frontul inseamna haos,
mizerie, masuri absurde, dezordine, invalmaseala. Apogeul absurdului reprezentat de razboi il constituie capitolul
Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu, in care este surprins in mod realist tragismul confruntarii cu moartea.
Viata compatriotilor tine de hazard, iar eroismul este substituit cu spaima de moarte, ce anuleaza umanitatea,
lasand individului numai instinctul de supravietuire si automatismul.
Rnit i spitalizat, tefan Gheorghidiu se ntoarce n Bucureti i este primit de Ela cu drglenie, dar el o simte ca
pe o strin i-i propune s se despart, gndind nepstor: "sunt obosit, mi-e indiferent chiar dac e nevinovat",
dei cndva "a fi putut ucide pentru femeia asta [...] a fi fost nchis din cauza ei, pentru crim". i d seama, cu
luciditate, c oricnd ar fi putut "gsi alta la fel".El i druiete Elei casele de la Constana, bani, "absolut tot ce e n
cas, de la obiecte de pre la cri... de la lucruri personale, la amintiri. Adic tot trecutul".
Personajul lui Camil Petrescu
Camil Petrescu creeaz tipul intelectualului lucid, insetat de absolut, un individ cu vocaia introspeciei, pentru
care fascinant este lumea sa interioar.Personajul construit de autor ilustreaz cu fidelitate ideea exprimat de
unul dintre personajele sale: Ct contiin, atta luciditate i ,deci,atta dram.
Inadaptatul superior constituie tipul de personaj pentru care opteaza C. Petrescu. Acesta este
reprezentarea artistica a unui om mistuit launtric, care poarta povara absolutului si a luciditatii. Eroul lui Camil
Petrescu traiete cu iluzia ca lumea degradata in care traiete poate fi schimbata / adaptata in conformitate cu
propriile sale principii. Esecul unei asemenea tentative, de a adapta realitatea obiectiva la cea interioara,
genereaza nostalgie si drama.
Protagonistul romanului este caracterizat indirect prin faptele sale ca un individ inadaptat social, mereu
n dezacord cu ceilali.El caut s ating absolutul n iubire,sentiment pe care l analizeaz nencetat, iar revelaiile
din contiina sa duc la prbuirea interioar .
Pragmaticul unchi Nae Gheorghidiu l caracterizeaz direct drept lipsit de spirit practic, avertizndu-l: ai
s-i pierzi averea...cu filosofia dumitale nu faci doi bani.Cu Kant la i cu Shopenhauer nu faci n afaceri nicio
brnz.
Personajul traieste doua experiente definitive pentru formarea sa spirituala: dragostea si razboiul.
Cea dintai experienta de cunoastere este traita sub semnul inceritudinii si al indoielii. Eroul este in
parmanenta preocupat sa-i observe si sa-i judece pe ceilalti in functie de perceptia lui interioara. Iubirea este astfel
perceputa ca o experienta de imbogatire a revelatiilor intime, nu ca raportare a indragostitului la fiinta celei dragi
iubirea ca experiment, rezultata din orgoliul masculin si dintr-un proces de autosugestie.
Tot din orgoliu, Gheorghidiu incearca sa o modeleze pe Ela dupa propriul ideal de feminitate.
Pentru erou, iubirea este o problema de cunoastere, nu de implicare sentimentala. Importanta nu este
istoria devenirii cuplului, si drumul launtric al personajului, de la mirajul iubirii absolute, la indiferenta finala.
A doua experienta definitiva este aceea a confruntarii cu moartea, ce o anuleaza pe cea dintai. Desi ar fi putut sa
evite participarea la razboi, profitand de averea sa, Stefan se inroleaza voluntar, din dorinta de a experimenta si in
acest domeniu al cunoasterii: Ogoliului meu i se pune acum, dealtfel, si o alta problema. Nu pot sa dezertez, caci,
mai ales, n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva, ca aceea pe care o voi face, de la care sa lipsesc, mai
exact, sa lipseasca ea din intregul meu sufletesc. Ar avea fata de mine, cei care au fost acolo, o superioritate, care
mi s-ar parea inacceptabila. Ar constitui pentru mine o limitare.