Romancier și theoretician al romanului, Camil Petrescu își definește opțiunile estetice în
câteva articole, reunite in volumul ,,Teze și analize:Noua structură și opera lui Marcel Proust,Mare emoție în lumea prozatorilor de razboi, Amintirile colonelului Grigore Lăscutenu și amărăciunile calofilismului’’,conceptulcentral al teoriilor sale fiind acela de autenticitate. Camil Petrescu consideră că ,,literatura epică de pâna la Proust nu se mai integra structurii culturii moderne ,iar față de evoluția realizată de știință și filosofie în ultimii patruzeci de ani ,aceasta literatură epică rămasese anacronică’’.Pentru a depăși tradiția realistă a naratorului omniscient și omniprezent, el propune următoarea soluție ,sub influență proustiană:,,Să nu descriu decât ceea ce vad,ceea ce aud ,ceea ce înregistrează simțurile’’. Ca teoretician al ronanului Camil Petresu abordează mai mute probleme ale romanului modern, ranspuse și în romanele sale. În articolul din 1927 ,, De de nu avem romane?’’ autorul se referă la coordonata psihologică de analiză a romanului interbelic ,resimțită ca o necessitate. Camil Petrescu teoretizează astfel romanul de tip Proustian , de analiză și respinge romanul de tip traditional, în care autorul este omniscient și omnipresent ,ca un advărat demiurge în lumea imaginarului,fiind stăpânul unic și absolut al estinelor personajelor. Penrtu a evita această confuzie Camil Petrescu allege ca soluție sinceritatea confesiunii,autenticitatea.Astfel implementează estetica autenticității și exprimă refuzul romanului traditional ,ca prelucrare artificială a faptelor trăite. În plan stylistic ,autenticitatea înseamnă grija pentru exprimarea exacta,cu sinceritate ,a trăirii unor experience de viață adevarate (prin confesiune ,analiză și autoanaliză) și refuzul scrisului frumos(stil calonfil) Publicat în 1930 romanul ,,Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de razboi’’,anterior articolelor amintite,reflectă concepția autorului român,înscriindu-se în proza modernistă,subiectivă. Roman psihologic prin temă,conflict interior,protagonist și prin utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice ,romanul lui Camil Petrescu este apreciat de critica vremii drept o monografie a îndoielii(C.Ciopraga) , monografia unui element psihic,..gelozia (G. NEAGOE LUMINIȚA TALLR I
Călinescu).Tudor Vianu apreciază exactitatea aproape științifică în despicarea complexelor
sufletești tipice. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi este un roman de tip subiectiv ,deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent și subiectiv,fluxul conțtiinței, memoria afectivă,narațiunea la persoana I , luciditatea autoanalizei ,anticalonfilismul,dar și autenticitatea definită ca identificarea actului creației cu realitatea vieții, cu experiența nepervetită,cu trăirea intensă. Romanul este scris la persoanaI ,sub forma unei confesiuni a personajului principal,Ștefan Gheorghidiu,care trăiește două experiențe fundamentale:iubirea și războiul. Titlul anunțat în presa vremii cunoațte transformări succesive pân la forma finală,care indică cele două părți ale romanului. Temele sunt ,după cum arată segmentarea din titlu, iubirea și războiul, cele două părți ale romanului fiind unite de o conștiință dilematică ,de tipul intelecualului însetat de adevar – asemenea tuturor personajelordin opera lui Camil Petrescu - . Cele două părți,cu șase,respectiv șapte capitole,alcătuiesc un jurnal în care primează introspecția și analiza pshologică.Prima carte,sub forma unui monolog, se deschide cu o discuție la popota ofițerilor și continuă cu rememorarea poveștii de dragoste dintre personajul principal și Ela, studenta la Litere care îi va deveni soție. A doua carte are ca fundal primu război mondial,la care participă protagonistul șiîn care trăiește o altă experiență, necesară ca o verificare a eului ,,care cunoaște altfel ceea ce cumoștea într-un anumit fel’’ Sub aspectul conținutului,este un roman subiectiv, preponderent analitic,care urmărește două planuri:evoluția protagonistului și iaginea societății românești înaintea și în timpul primului război mondial. Militând în articolele teoretice pentru sincronizarea literaturii cu filozofia și știința vremii, Camil Petrescu valorifică zonele inaccesibile altădată , ale inconștientului,ale intuiției ,considerând că personalitatea umană în totalitatea ei înseamnă atât latura rațioală cât și cea puțin explicabilă ,irațională . În raport cu teoria bergsoniană, el propune o altă receptare a timpului ca durată pură ,ca un prezent continuu . Respingând tipul de narațiune tradițională, el consideră că romanul modern trebuie să se supună ideii de autenticitate care implică narțiune la persoana I. Primul capitol al romanulu debutează printr-un artificiu compozițional:acțiunea primului capitol, nde sunt puse în evidență cele două planuri temporale din discursul narativ:timpul narării(prezentul frontului) și timpul narat(trecutul povețtii de iubire). Întocmai ca la Proust un eveniment exterior, discuția de la pootă, declanțează rememorarea unor întâmplări sau stări traite într-un timp pierdut,dar spre deosebire de fluxul memoriei involuntare proustiene,în carte lui Camil Petrescu,evenimentele din trecut sunt ordonatecronologic și analizate în mod lucid,fiind vorba de memeoria involuntară prin care personajul-narator analizează și interpretează trecutul. NEAGOE LUMINIȚA TALLR I
A doua experiență în planul cunoațterii existențiale o reprezintă războiul , a cărui imagine
este demitiztă,în descendență stehaliană. Frontul înseamnă haos,mizerie ,învălmășeală, dezordine, amănunte ce schimbă atitudinea personajului -narator față de celelalte aspecte ale vieții sale. Prin introspecție și monolog interior ,tehnici ale analizei psihologice ,Ștefan Gheorghidiu percepe cu luciditate alternând sau interferând, aspecte ale planului interior, fluxul conștiinței9 trăiri,sentimente ,reflexii) și ale planului exterior(fapte,tipuri umane,relații cu alte personaje). Relatarea și povestirea sunt înlocuite în proza modernă cu analiza și interpretarea,e unde impresia de epic evenimențial sărac în favoarea analizei. Masa de la unchiul Tache este prezentată ca o scenă balzaciană ,având în vedere asezarea personajelor,interesul pentru moștenire și portretul bătrânului avar. Ultima noapte de dragoste ,întâia noapte de război este un roman modern,psihologic,având drept caracteristici unicitatea perspectivei narative ,timpul prezent și subiectiv,memoria activă ,narațiunea la persoana I și autenticitatea trairii.