,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"

De Camil Petrescu

Romanul este o creație epică în proză de mari dimensiuni cu o acțiune complicată și de mare
întindere, structurată pe mai multe planuri la care iau parte numeroase personaje, dintre care unora li
se realizează un portret amplu iar intriga este complicată. Apar indicii de timp și spațiu.

Camil Petrescu, nascut pe 9/21 aprilie 1894, decedat pe 14 mai 1957, a fost un romancier, dramaturg,
doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română,
în special, ca inițiator al romanului modern.În 1939 este numit directorul Teatrului Național din
București, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1948 este ales membru titular al Academiei Române.

În literatura română, teoreticianul acestui curent este Eugen Lovinescu, care afirmă despre existența
unui „spirit al epocii”, care influențează literaturile mai puțin dezvoltate să se raporteze la altele mai
evoluate. Astfel, el preia „teoria formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu, cu precizarea că „formele
trebuie să-și creeze un fond propriu”.

Eugen Lovinescu (1881 - 1943) este cel care teoretizeaza modernismul, punand bazele acestui curent
prin intermediul revistei si al cenaclului „Sburatorul”. Cenaclul „Sburatorul" si-a desfasurat activitatea
intre 1919 si 1947, iar revista a aparut la Bucuresti, intre anii 1919 si 1922, apoi intre 1926 si 1927.
Urmarind promovarea tendintelor moderniste in literatura si a tinerelor talente, „Sburatorul" a
constituit centrul de iradiere a directiei moderniste in cultura si literatura romana, atragand scriitori
care doreau sa se delimiteze de conventiile artistice traditionale, sa depaseasca orizontul problematicii
rurale. Criticul Eugen Lovinescu reprezintă cea mai autorizata voce inanaliza fenomenului literar din
perioada interbelica

Doua teorii enuntate de acesta sunt: ,,Teoria imitaţiei" care inseamna replicã la teoria formelor fãrã
fond, teoretizatã dupã teoria popoarelor tinere a lui Gabriel Tard, preluarea prin imitaţie şi crearea
unui fond propriu, modernismul nu este o negare a specificului tradiţional, ci a tradiţionalismului de
tipul sãmãnãtorismului. O a doua teorie anuntata de acesta este ,,Teoria sincronismului" care are la
bazã ralierea literaturii române la civilizaţiile europene, influenţa care se realizeazã în 2 timpi,
societatea româneascã care a preluat forme occidentale care ulterior au permis crearea unui fond
modern presupune teoria sincronismului care realizarea schimbului de valori, atitudini şi elemente ce
ofera noutate şi modernitate fenomenului literar, nu este vorba despre un împrumut fãrã discernãmânt.

Particularitati ale prozei moderniste sunt: caracterizarea prin mutatii in sfera problematicii:
substituirea problematicii sociale si morale cu domeniul psihologicului si cu problematica
existentialista; cultiva introspectia si retrospectia, analiza constientului si a subconstientului; temele
sunt orientate spre universul citadin si spre spatiul interior al constiintei si al psihicului; urmaresc
existenta individuala, cazuri de constiinta, dileme existentiale etc. (tema intelectualului, a cunoasterii
si a creatiei, iubirea, moartea, razboiul, alienarea, etc); literatura a autenticitatii exprimata in formulele
estetice moderne: persoana intai narativa, principiul memoriei involuntare, discontinuitatea narativa;
personajele prozei secolului al XX-lea reprezinta ipostaze existentiale ale omului modern: fragilitatea
fiintei umane in fata neantului, solitudinea, spaima de moarte, esecul existential.

Romanul se desfasoara in doua parti ale caror titluri se constituie prin separarea celor doua sintagme
juxtapuse care compun titlul operei. De-acea, prima parte a fost caracterizata drept monografie a
iubirii, iar partea a doua, drept jurnal de front. in raport cu momentul nararii, partea intai, prin
capitolele 1 si 6 si toata partea a doua contin evenimente contemporane cu momentul nararii, iar
capitolele 2 pana la 5 din partea intai reprezinta, retrospectiva celor doi ani si jumatate din existenta
cuplului Stefan-ElajNicolae Manolescu atribuie retrospectivei caracteristicile romanului doric, aratand
ca in aceasta parte, maniera este obiectiva prin creatia de tipuri, chiar daca modalitatea lor de realizare
este schematica si rezumativa Cronologia romanului nu este liniara, ci este distorsionata de
subiectivitatea naratorului. Prezentul naratiunii este suspendat printr-o incursiune in trecut: o zi de joi
din vara anului 1916 reprezinta cadrul temporal in care incepe naratiunea, dar episodul discutiei de la
popota de ofiteri din Piatra Craiului unde se afla regimentul lui Stefan Gheorghidiu este doar poarta
de intrare in trecut.

In opera ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu sunt prezente
trasaturi ale modernismului:
O primă trăsătură a modernismului prezentă în text este tema romanului reprezentată de drama
intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominant de incertitudini, care se
salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește tragedia unui
război absurd, văzut ca o iminentă a morții.
O a doua trăsătură a modernismului prezentă în text este relatarea acțiunii la persoana întâi. Camil
Petrescu, teoretician al romanului modern, respinge opera lui Marcel Proust, romanul de tip
tradițional, în favoarea romanului subiectiv, la persoana întâi („Eu nu pot vorbi onest decât la
persoana întâi”). Romanul este o monolog liric, deoarece eroul se destăinuie, se analizează cu
luciditate, zbuciumându-se între certitudine și incertitudine, atât în plan erotic, cât și în planul
tragediei războiului, când omenirea se află între viață și moarte.

Temele prezente in opera lui Camil Petrescu sunt : conditia intelectualului aflat in cautarea
absolutului in dragoste; se observa mutarea accentului de pe tematica sociala pe aspectele legate de
interioritatea personajului; descrierea, in maniera demitizata, a razboiului prezentat ca o experienta de
cunoastere; razboiul; mostenirea (tema balzaciana); imaginea Bucurestiului interberlic (cursele de cai,
plimbările la Şosea, lumea mondenă, lumea politică prin Nae Gheorghidiu, mediul afacerilor prin
Tănase Vasilescu Lumânăraru);

Războiul, o tema principala care face parte din opera lui Camil Petrescu, care abandonează viziunea
eroică asupra războiului, prezentandu-l ca pe o experientă dureroasă, o permanentă confruntare cu
suferintele si cu moartea.
O secventa narativa semnificativa este cea in care Gheorghidiu vede moartea ca pe o alinare in
comparatie cu frigul de afara ,,Gandul mortii cu tot necunoscutul, mi se pare anesteziat. Ma framanta
cu sacaitoare grija si neliniste, problema dormitului in frig in zorii zilei”
O alta secventa narativa semnificativa este cea de la popota ofiterilor, unde are loc o discutie despre
un barbat care si-a ucis sotia dupa ce a aflat ca aceasta l-a inselat, iar parerile sunt impartite: ,,Femeia
sa fie femeie, si casa casa, daca-i arde de altele sa nu se mai marite”-Capitanul Corabu, la parerea
capitanului Dimiu: ,,Femeia trebuie sa fie libera sa plece cand vrea”.

Dintre elementele propuse spre a fi analizate, am ales: ,,Semnificatia titlului" si ,,Structura

romanului". Titlul romanului "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu
semnifică, prin folosirea cuvântului "noapte" nesiguranța, incertitudinea personajului principal, dar și
ascunsul și raționalul, cele două nopți din titlu marchează două etape diferite din viața lui Ștefan:
iubirea și Războiul. Structura romanului reflectă cele două dimensiuni ale experienței protagonistului.
Astfel, opera se împarte în două părți, intitulate „Ultima noapte de dragoste” (Cartea întâi) și „Întâia
noapte de război” (Cartea a doua).

In concluzie, romanul “Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de razboi” este un roman modern,
psihologic, avand drept caracteristici timpul prezent si obiectiv cat si autenticitatea trairii.