Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Camil Petrescu

Romanul este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni mari, cu o actiune desfasurata
pe mai multe planuri narative, in care numeroase personaje intra in conflicte complexe si puternice.
Reprezentant de seama al perioadei interbelice, Camil Petrescu teoretizeaza in literatura
noastra romanuil modern de tip proustian si respinge romanul de tip traditional, considerand ca prin
relatarea la persoana a treia se confunda o „propunere de realitate” cu realitatea insasi. Tot acesta
afirma ca: „Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I”.
Scrierile sale apartin curentului numit modernism, continand toate trasaturile acestuia:
perspectiva narativa subiectiva; se prezinta planul constiintei si conflictul interior, iar evenimentele
sunt redate la persoana intai.
Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” a fost publicat in anul 1930 si
este unul modern de tip subiectiv.
Tema romanului este cea a inadaptarii intelectualului intr-o lume mediocra, banala, si se
dezvolta pe mai multe arii tematice: dragostea si razboiul, cele doua experiente majore ale sale.
Opera este alcatuita din doua parti: „Ultima noapte de dragoste” si „Intaia noapte de razboi”.
Regasit in ambele titluri, cuvantul „noapte” face referire la o stare de incertitudine si indoiala a
personajului principal. Cele doua „nopti” din titlu ilustreaza si doua etape din existenta personajului:
iubirea si razboiul. Merita mentionat faptul ca romanul a cunoscut mai multe variante de titluri
precum: „Jurnalul Capitanului Andreescu” si „Proces verbal de dragoste si de razboi”.
O particularitate a romanului modernist este perspectiva narativa subiectiva, faptele fiind
relatate la persoana I de catre un narator intradiegetic, implicat in actiune ca personaj. Stefan
Gheorghidiu, un alter-ego al autorului, filtreaza realitatea prin propria constiinta in cautarea unor
certitudini si manifeste ironie la adresa societatii.
O alta trasatura imprumutata de la Marcel Proust este aceea ca timpul nu mai este
cronologic, ci evenimentele sunt analizate in functie de memoria afectiva. Naratorul foloseste analiza
si autoanaliza pentru a intelege lumea si pentru a se elibera de trecut. In capitolul I, „La Piatra
Craiului, in munte”, in primavara anului 1916, eroul se afla pe front ca tanar sublocotenent.
Capitolele 2-5 reprezinta retrospectiva celor 2 ani si jumatate de casatorie (1914-1916), iar in ultimul
capitol se revine in 1916, cand eroul pleaca la Campulung chemat de sotia sa.
Doua secvente semnificative pentru constructia textului sunt: discutia de la popota si
excursia de la Odobesti.
O prima scena ilustrativa pentru tema este discutia de la popota ce contureaza noul tip de
personaj si reprezinta stimulul exterior al memoriei involuntare. Superiorii aflati acolo discuta despre
un barbat care si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat de catre judecatorii sai. Opiniile sunt
diferite, Capitanul Dimiu sustinand ca: „nevasta nu trebuie sa-si faca de cap”, iar Floroiu ca fiecare
are dreptul sa isi caute fericirea. Astfel, Stefan Gheorghidiu tine sa isi exprime conceptia si intervine:
„acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilalt”.
A doua scena reflecta punctul culminant al suferintei din dragoste, caci eroul banuieste ca Ela
il inseala cu domnul G. Ei pleaca la Odobesti intr-un grup mare, dar drumul si cele trei zile petrecute
acolo devin un prilej de nesfarsita suferinta. Stefan analizeaza cu luciditate fiecare gest al Elei. Intorsi
la Bucuresti , ei se despart o vreme, apoi se impaca, iar personajul pleaca pe front voluntar,
dezamagit de atitudinea sotiei. In final, cei doi se despart definitiv, nu pentru ca are dovada tradarii,
ci pentru ca nu o mai iubeste.
Consider ca romanul lui Camil Petrescu este ilustrativ pentru proza moderna de tip subiectiv,
la toate nivelurile (structural, tematic si stilistic). Naratorul utilizeaza tehnici de analiza psihologica
precum fluxul constiintei, introspectia, monologul interior, tehnici moderne ce confera autenticitate
romanului.