Morometii

Marin Preda

Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu o actiune desfasurata
pe mai multe planuri narative, in care relativ numeroase personaje intra in conflicte complexe si
puternice.
Marin Preda este considerat de critica literara cel mai important romancier postbelic,
remarcandu-se datorita prozelor sale, cea mai importanta fiind „Morometii”. El ilustreaza o noua
latura a realismului, punand accentul asupra problematicii taranului si a pamantului, dar intr-un mod
autentic
Romanul „Morometii” este unul obiectiv, care se incadreaza in realismul postbelic. De
asemenea, acest contine si elemente traditionaliste, dar si moderne. Primul volum al romanului a
fost publicat in 1955, iar al doilea in anul 1967.
Terma operei este cea sociala, cea a satului romanesc din Campia Dunarii de dinainte si de
dupa Al Doilea Razboi Mondial. Aceasta se impleteste cu cea a timpului neiertator si cea a familiei.
Titlul romanului prezinta familia Momormete, alcatuita din: Ilie Morometa, Catrina (sotia
acestuia), cei trei fii vitregi (Paraschiv, Nila si Achim), cele doua fete (Ilinca si Tita), si Niculae, fiul cel
mic.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea realizandu-se la persoana a III-a de catre un
narator omniscient, omniprezent si obiectiv. Romanul pune accentul pe conflictele exterioare dintre
personaje, de exemplu conflictul dintre Ilie Moromete si fiii sai, mai mult decat pe cele interioare.
In roman exista un triplu conflict care va dastrama familia Morometa. Este vorba mai intai de
dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie (Paraschiv, Nila, Achim), acestia
dispretuindu-si tatal, fiindca nu stia sa faca bani precum Tudor Balosu.
Cel de-al doilea conflict izvoraste intre Moromete si Catrina, deoarece acesta vanduse un
pogon din lotul ei, fara a-si mai indeplini promisiunea facuta: trecerea casei pe numele sotiei. Al
treilea conflict are loc intre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele ramas vadus sa
nu se mai casatoreasca pentru a doua oara.
Romanul are un caracter simetric, naratiunea fiind plasata intre doua ipostaze ale timpului:
rabdator la inceput, necrutator cu oamenii la sfarsit. Incipitul ofera imaginea unei lumi linistite, a unei
perioade de independenta economica, viata scurgandu-se monoton, caci „timpul era foarte rabdator
cu oamenii”. In finalul primului volum, imaginea timpului se schimba, caci acesta „nu mai avea
rabdarea” de la inceputul cartii.
Doua secvente reprezentative pentru ilustrarea temei romanului sunt: scena cinei si cea a
taierii salcamului.
O prima secventa semnificativa pentru tema romanului este cina, prin atitudinea si pozitia
membrilor de la masa. Intors de la camp sambata seara, ei se asaza la masa si pastreaza o tacere
apasatoare. Nila, Achim si Paraschiv stau „umar la umar inghesuiti” spre iesire, fapt ce ilustreaza
unitatea impotriva celorlalti , anticipand si fuga lor din sat, parasirea definitiva a conditiei de taran.
Moromete sta pe pragul inalt al odaii, de unde „ii stapaneste pe toti cu privirea”, fiind autoritatea
suprema in familie. Catrina sta pe jumatate intoarsa catre vatra, gata sa-i serveasca pe ceilalti. Tita si
Ilinca stau alaturi de mama lor, in timp ce Niculae nu are scaun, fiind nevoit sa stea pe podea.
O alta scena semnificativa pentru tema romanului este taierea salcamului din spatele casei
pentru a fi vandut lui Tudor Balosu. Pamantul inseamna garantia supravieturii dar necesita si plata
unui impozit, iar Moromete risca sa-i fie luate bunurile din gospodarie, salcamul fiind o solutie
provizorie. Scena simbolica marcheaza inceputul destramarii familiei si a relatiilor din lumea satului.
Taierea salcamului are loc pe fundalul sonor al bocetelor din cimitir, echivalate cu plansul unui sat
intreg.
Avand in vedere cele afirmate, se poate concluziona ca opera literara „Morometii” de Marin
Preda este un roman realist-obiectiv, deoarece indeplineste toate trasaturile specifice acestei specii
literare, fiind una dintre cele mai reusite creatii artistice din literatura romana.
.