Tema si viziune

Morometii
de Marin Preda
- roman realist postbelic –

Marin Preda este un reprezentant de seama al literaturii romane de dupa Al Doilea Razboi Mondial. El este
autorul unor opere precum: „Morometii”, „Cel mai iubit dintre pamanteni”, „Viata ca o prada” etc. Cea mai
importanta tema prevalenta in proza lui Preda este disparitia taranimii, insotita de tema istoriei si a timpului
„care nu mai avea rabdare”.

“Morometii” este alcatuit din doua volume, scrise la 12 ani distanta: volumul I in 1955, iar volumul II in
1967. Desi problematica celor doua volume difera, romanul este unitar intrucat reconstituie viata satului
romanesc in perioade de criza. Sunt urmarite transformarile vietii rurale, romanul prezentand destramarea
unei familii.

„Morometii” este un roman deoarece este o scriere epica in proza, cu o actiune complexa, de mare
intindere, cu personaje numeroase si o intriga complicate. Personajele puternic individualizate sunt angrenate
in conflicte puternice, conturandu-se o imagine bogata si profunda a vietii.

Realismul este un curent literar ce are la baza reflectarea realității in mod obiectiv. O prima trasatura
realista a romanului „Morometii” este perspectiva narativa obiectiva. Intamplarile din roman sunt relatate la
persoana a III-a, de catre un narator detasat, omniscient si omniprezent. Naratorul omniscient stie mai mult
decat personajele sale si, omniprezent, dirijeaza evolutia lor ca un regizor universal, conform unui destin
prestabilit. O a doua trasatura realista este prezentarea veridica a faptelor, romanul fiind o fresca a vietii
rurale dintr-un sat de campie dinaintea si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Sunt prezentate astfel, in
mod verosimil, transformarile vietii rurale, a mentalitatilor si institutiilor din satul romanesc din acea perioada.

În ceea ce priveşte tema, romanul prezintă destrămarea unei familii dintr-un sat din Câmpia Dunării,
Siliştea-Gumeşti. Evoluţia şi criza familiei sunt simbolice pentru transformările din satul românesc al vremii.
Astfel că romanul este şi o frescă a vieţii rurale dinaintea şi de după cel de-al Doilea Război Mondial. Tema
centrala este intregita pe parcursul operei de alte teme complementare: criza de comunicare instalata intre
Ilie Moromete si familia sa, timpul nerabdator si tema sociala.

Titlul deschide un anume orizont de asteptare, sugerand ca este vorba despre un roman de familie. Astfel,
romanul se focalizeaza pe membrii familiei Moromete, exponenti ai mediului rural. Morometii sunt cei care
constituie familie lui Ilie Moromete, si anume fiii din prima casatorie: Achim, Nila, Paraschiv, si cei din a doua
casatorie, cu Catrina: Ilinca, Tita si Niculae.

Un triplu conflict va destrama familia Moromete. Este vorba mai intai despre dezacordul dintre tata si cei
trei fii ai sai din prima casatorie, care pleaca la Bucuresti cu oile, lasand familia fara mijloace de castigare a
existentei. Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina deoarece acesta vanduse o parte din
pamantul sotiei, promitandu-i in schimb trecerea casei pe numele ei; Moromete amana totusi indeplinirea
Tema si viziune

promisiunii. Al treilea conflict este cel dintre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele ramas
vaduv sa nu se mai casatoreasca pentru a doua oara. Conflictul secundar, dintre Moromete si Niculae trece in
prim plan in al doilea volum. Conflictul este generat de diferenta dintre mentalitati: Ilie ilustreaza mentalitatea
taranului traditional care vrea sa-si pastreze pamantul, in vreme ce Niculae devine un sustinator al mentalitatii
colectiviste impuse de stat.

Simetria romanului este data cele două referiri la tema timpului, în incipit şi în paragraful final al volumului
I. La început, timpul pare îngăduitor, “Se pare că timpul era foarte răbdător cu oamenii”, pentru ca enunţul din
finalul volumului, “timpul nu mai avea răbdare”, să modifice imaginea timpului, care devine necruţător. Astfel,
este pus in evidenta conflictul tragic dintre individ si istorie.

Viziunea despre lume a autorului se concretizeaza prin tema aleasa, si anume cea a familiei. O prima scena
reprezentativa in acest sens este scena cinei, care prefigureaza destramarea familiei, surprinzand relatiile
dintre membrii familei Moromete. Asezarea in jurul mesei sugereaza iminenta destramare: „Cei trei frati
vitregi, Paraschiv, Nila si Achim, stateau spre partea dinafara a tindei”, Catrina este intoarsa cu spatele spre
oalele cu mancare, semn ca ea se ocupa de gospodarie, in timp ce copiii ei, Ilinca, Tita si Niculae, stau langa ea,
de partea cealalta a mesei fata de fratii lor vitregi. Totusi, Niculae, neavand loc la masa, se asaza turceste pe
jos, simbolizand pozitia neglijabila a mezinului. Moromete sta in capul mesei, sugerand autoritatea sa in cadrul
familiei: „Moromete statea parca deasupra tuturor”.

O alta scena ilustrativa pentru tema abordata este cea a taierii salcamului, care anticipeaza declinul moral
si social al protagonistului. Ilie Moromete taie salcamul pentru a achita datoriile familiei. Taierea salcamului,
duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii, prefigureaza destramarea familiei, prabusirea
satului traditional, risipirea iluziilor lui Moromete. Odata distrus arborele sacru, lumea Morometilor isi pierde
sacralitatea, haosul se instaleaza treptat.

„Morometii” este un roman realist ce prezinta in mod veridic viata rurala dinaintea si dupa cel de-al Doilea
Razboi Mondial, aducand in prim-plan conditia taranului in istorie. Prin „Morometii”, Marin Preda dovedeste
ca taranimea e „capabila de reactii sufletesti nebanuite” (Alexandru Piru).