Romanul postbelic: MOROMEȚII (1955, 1967)

de Marin Preda
Romanul ”Moromeții” este alcă tuit din două volume, primul publicat în 1955, al doilea în
1967; cu toate că modalitatea artistică și problematica celor două volume diferă , romanul este
unitar prin imaginea satului zugră vită în contextul unei perioade de criză , de transformă ri sociale
majore, înaintea celui de-Al Doilea Ră zboi Mondial.
Romanul postbelic din literatura româ nă se confruntă cu presiunea cenzurii instituite de
partidul comunist; în acest context romanul lui Marin Preda are o valoare inestimabilă .
Înainte să scrie acest roman, Marin Preda are unit în volumul de debut ”Întâ lnirea din
pă mâ nturi”, publicat în 1948, o serie de nuvele care prefigurează motive, personaje și scene din
romanul ”Moromeții”; de asemenea, schița ”Salcâ mul” valorifică elemente comune cu romanul
”Moromeții”.
Titlul romanului este eponim, trimite la familia Moromețiilor, așezâ nd, astfel, tema familiei
în centrul romanului. Familia este patronată de tată l Ilie cu severitate; din prima că să torie alui Ilie
provin cei trei bă ieți: Nilă , Achim și Paraschiv; din a doua că să torie, cu Catrina, provin fetele Tita și
Ilinca și mezinul Niculae. Familia este fră mâ ntată de conflicte izvorâ te din problematica
pă mâ ntului/ baniilor.
Tema centrală o constituie familia – procesul destră mă rii ei este sugestiv pentru
transformă rile sociale prin care trece satul româ nesc înainte și după Al Doilea Ră zboi Mondial. În
acest sens criticul Nicolaie Manulescu consideră ”Moromeții” un roman ”al deruraliză rii satului”. O
altă temă importantă o reprezintă incomunicarea – relația dintre tată și fii are de suferit din cauza
unei comunică ri defectuoase și a diferenței de mentalitate. Importantă în roman este și tema
timpului prin intermediul că reia sunt surprinse: relația om – timp, om – societate și societatea în
procesul transformă rii ei înainte și după ră zboi.
De altfel tema timpului creează simetria compozițională a primului volum; în incipit ”timpul
era foarte ră bdă tor cu oamenii”, iar viața se scurge fă ră mari conflicte; în schimb, la finalul
romanului ”timpul nu mai avea ră bdare” – ilustrâ nd mă cinarea familiei și a satului pe fondul unor
schimbă ri dramatice.
Primul volum este structurat în trei pă rți și surprinde, cu o tensiune gradată , evenimente
derulate de la începutul și pâ nă la sfâ rșitul unei veri. Scenele memorabile ale volumului sunt cina,
tă ierea salcâ mului, fonciirea (colectarea taxelor) și secerișul.
În manieră realistă evenimentele sunt relatate la persoana a III-a dintr-o perspectivă
obiectivă a unei narator detașat și omniscient, dar a că rui omnisciență este reflectată /limitată de
prezența reflectoriilor (Ilie Moromete în primul volum și Niculae Moromete în al doilea volum) și a
informatoriilor (de pildă Parizianul care povestește în roman, în calitate de personaj-narator, ce s-a
întâ mplat cu bă ieții lui Moromete la București).
Principalul conflict evidențiat în roman este ce dintre tată , Ilie Moromete și bă ieții din prima
că să torie, Nilă , Achim și Paraschiv; motivul îl constituie decizia tată lui de a împă rți pă mâ ntul cu toți
copii, deci și cu cei din a doua că să torie. Revolta celor trei bă ieți este susținută de Maria, poreclită
Guica, sora lui Ilie; conflictul dintre ea și fratele să u se naște pe fondul recă să toririi lui Ilie – Maria a
sperat să locuiască cu el, oferindu-i, astfel, șansa de a-i crește pe bă ieți și de a pă stra pă mâ ntul în
familia lor. Maria nu agreează că să toria lui Ilie cu Catrina și o disprețuiește pe femeie datoriă celor
trei copii fă cuți cu Ilie, cu care Ilie trebuie să împartă averea.
Conflictul dintre Ilie și Catrina se declanșează datorită nerespectă rii promisiunii fă cute de
că tre Ilie; într-o situație de criză Ilie a vâ ndut o parte din pă mâ ntul Catrinei cu promisiunea că , în
schimb va trece casa și pe numele ei; dar Ilie nu a respectat înțelegerea, mai mult a depus tot efortul
să -i convingă pe bă ieți să se întoarcă de la București, în detrimentul celorlalți copiii. În volumul al
doilea câ nd Catrina află de înțelegerea dintre Ilie și cei trei bă ieți, îl pă ră sește.
Conflictul secundar îi implică pe Ilie și mezinul Niculae, bă iatul își dorește să meargă la
școală , dar tată ul nu înțelege dorința copilului de a fi altceva decâ t ță ran. Conflictul redă diefența de
mentalitate între două generații; conflictul este accentuat de lipsa unei comunică rii eficiente între
tată și copil.
Acțiunea romanului se petrece în satul Siliștea-Gumești cu trei ani înainte de Al Doilea
Ră zboi Mondial și după ră zboi, o perioadă de mari fră mâ ntă ri și transformă ri în satul tradițional
româ nesc.
Romanul ”Moromeții” se încadrează în curentul realism printr-o serie de tră să turi:
utilizarea elementelor spațio-temporale reale, obiectivitatea perspectivei narative, personaje tipice
condiționate de mediu, teme și motive specific realiste și redarea veridică a întâ mplă rilor.
În roman acțiunea este surpinsă în locații reale precum satul Siliștea-Gumești sau București,
cu ”trei ani înainte de ră zboi” și după Al Doilea Ră zboi Mondial.
Evenimentele sunt relatate din perspectiva obiectivă a naratorului detașat, obiectiv și
omniscient, fapt observat prin utilizarea verbelor la persoana a III-a în narațiune. Omnisciența
naratorului este afectată de prezența personajului-reflector, precum Ilie sau Niculae, și a
personajului-informator, de pildă Parizianul.
Naratorul surprinde veridic satul tradițional din câ mpia Dună rii, în procesul transformă rii
sale în context interbelic și postbelic, pe fondul colectiviză rii și a politicii comuniste.
Se observă în roman valorificare temelor și motivelor realiste: moștenirea, pă mâ ntul, banul,
că să toria, familia, în cadrul rural, aflat în proces de metamorfoză .
Personajele sunt reprezentative pentru categoria din care fac parte, condiționate de mediu
și de schimbă rile sociale prin care trece societatea și individualizate prin fapte și atitudini: din
categoria ță ranului fac parte revoltatul Ț ugurlan, bogatul Tudor Bă losu respectiv Ilie Moromete, un
ță ran atipic prin inteligență , ironie și spirit reflectiv; sunt prezente aici și figurile autorită ții, precum
primarul, colectorul de taxe, preotul etc. .