Ultima noapte de Camil Petrescu 1.

Introducere Camil Petrescu face parte din galeria marilor nostril scriitori care au innoit romanul romanesc interbelic,prin sincronizare cu literatura europeana.Publicata in 1930,opera literara Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi apartine prozei interbelice si este un roman modern,de analiza psihologica si un roman al experientei nemijlocite pe care autorul a trait-o pe front,in timpul Primului Razboi Mondial. 2. Tipologia romanului a) Roman modern Ultima noapte se incadreaza pe directia modernismului lovinescian,prin plasarea actiunii in mediul urban.Spatiul citadin ofera scriitorului o mai mare diversitate si profunzime tematica,intrucat literature presupune problem de constiinta si nu eroi care merg la carciuma din targsorul de munte sau care au trei cotete. In studiul Noua structura si opera lui Marcel Proust,Camil Petrescu se dovvedeste adeptul metodei proustiene,de aceea alege subiectivitatea,metamorfoza timpului,autenticitatea.Pentru a nu confunda o propunere de realitate cu realitatea insasi,el adopta relatarea la persoana I,unicitatea perspective si descrie doar ceea ce vad,ceea ce aud,ceea ce inregistreaza simturile mele,ceea ce gandesc eu.Stilul plin de podoabe este inlocuit cu anticalofilismul (Fara ortografie,fata stil si chiar fara caligrafie). b) Roman psihologic O alta trasatura a noului roman este deplasarea interesului de la un romanesc al evenimentelor la un romanesc psihologic.Epicul se diminueaza,accentual cade pe trairile,starile inferioare,framantarile eroului,creandu-se lumi suletesti,analizare prin introspectie.Fluxul intamplarilor este inlocuit cu fluxul constiintei,iar faptele sunt redate in functie de memoria afectiva,incat timpul devine necronologic,subiectiv. Ultima noapte este un roman psihologic prin tema,conflictul interior,prin tipul protagonistului care este o contiinta problematizanta,dar si prin utilizarea unor tehnici specific de investigatie interioara (analiza,autoanaliza lucida,introspectia). b) Roman al experientei Ultima noapte reda evenimentul real raboiul la care a participat autorul insusi,in calitate de scriitor de razboi.Jurnalul tinut pe ront devine,astfel,un document incarcat de date concrete,veridice,din biografia lui Camil Petrescu.Asadar,pentru scrierea romanului,autorul valorifica propria experienta.El insusi marturiseste ca a imprumutat jurnalul sau eroului,cu amintiri si cu trairi cu tot.Totodata,se documenteaza,folosind in roman articole din epoca,informatii culese de la soldatii intorsi de pe front si declaratii ale oficialitatilor. c) Roman social Caracterul social este conferit de radiografierea mediilor citadine,cu preocuparile legate de mostenire,de imbogatire,de petrecerile mondene.Se reliefeaza si relatiile familiale,dintre soti,dintre parinti si copii,dintre rudele apropiate.De la Balzac,se imprumuta motivul mostenirii si motivul orfanului.Unchiul Tache,avar si mizantrop,il alege pe Stefan Gheorghidiu ca mostenitor principal al averii sale,atragand asuptra acestuia ura celorlalte rude.Ela este orfana,crescuta de o matusa,ceea ce determina,intr-o oarecare masura,infiriparea sentimentului de mila din sufletul viitorului sot. 3. Elemente de compozitie/structira a) Titlul este o metafora a timpului psihologic,a modului in care timpul obiectiv si evenimentele exterioare sunt resorbite in prezentul constiintei. Titlul numeste cele doua experiente umane exceptionale pe care le traieste eroul,cea sentimentala si cea a razboiului,ambele profund interiorizate.Substantivul repetat noaptea exprima incertitudinea in iubire si absurdul razboiului.Termenii antitetici ultima,intaia ilustreaza sfarsitul unui zbucium

sufletesc,provocat de iubire si inceputul altu zbucium dat de contactul cu moartea.Totodata,aceste cuvinte reprezinta frontierele temporale ale unor epoci diferite prin traire si prin viziune,marcand momente ale transformarii.Titlul reia cele doua planuri temporale,al amintirii si al trairii,in cadrul carora cronologia faptelor se topeste,in favoarea unui timp subiectiv,actionat de memoria afectiva. b) Tema o constituie drama intelectualului insetat de absolut in planul afectiv si care se consuma pe fundalul unei alte drame,mai puternice,mai traumatizante razboiul.Suferinta sentimentala este diminuata de tragismul si absurditatea frontului,caci protagonistul este intr-o permanenta confruntare cu moartea. c) Structura,timpul,spatial Cele doua parti ale romanului,sugerate in titlu,analizeaza experientele fundamentale de cunoastere traite de Stefan Gheorghidiu: dragostea si razboiul.Prima parte are forma unei confesiuni prin care se rememoreaza iubirea matrimoniala esuata,dintre Stefan si Ela,iar a doua apare ca un jurnal de campanie al sublocotenentului Gheorghidiu,in care se contopeste memorialul de razboi al autorului, imprumutat eroului cu trairi cu tot. Distincte ca tematica,celor doua parti li se asigura unitatea prin reflectarea intamplarilor in aceeasi constiinta,cea a lui Gheorghidiu. Cele treisprezece capitole oscileaza permanent intre timpul obiectiv si cel psihologic,observandu-se astfel,doua planuri:unul exterior ce include aspect ale casniciei,ale mostenirii,ale realitatii frontului;altul interior care reda labirintul trairilor sufletesti ale personajului principal. Capitolul I fizeaza timpul rememorarii:primavara anului 1916,la Piatra Craiului,intre Predeal si Busteni,unde Stefan Gheorghidiu este mobilizat pe front.Scrisoarea primita de la sotie il determina sa ceara o permisie pentru a merge la Campulung,unde il astepta Ela. Discutia de la popota despre fidelitatea in casnicie declanseaza memoria afectiva a eroului care descrie si analizeaza perioada de doi ani si jumatate petrecuti alaturi de Ela.Astfel,urmatoarele patru capitole reprezinta un roman in roman,in care se realizeaza radiografia iubirii si a geloziei. Capitolul al VI-lea reia firul chronologic interrupt prin retrospective si cuprind drumul la Campulung si cearta cu Ela care dorea asigurarea viitorului in cazul mortii lui Stefan. Capitolele urmatoare includ relatari de pe front si despre teroarea razboiului,pentru ca in ultimul capitol sa se revina la povestea de dragoste,dupa intoarcerea acasa a personajului.Stefan se desparte definitiv de Ela,lasandu-i,printr-un bilet,tot ce e in casa,de la obiecte de pret la carti de la lucruri personale la amintiri.Adica tot trecutul. d) Perspectiva narativa este subiectiva,unica.Relatarea se realizeaza la persoana I,de catre un narator implicat in actiune,care indeplineste,asadar,un dublu rol:de personaj narator.Focalizarea este exclusiv interna,viziunea imrepuna cu.Daca Liviu Rebreanu se sfia sa scrie la persoana I Camil Petrescu se situeza pe o pozitie opusa:Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I,demonstrand adevarata menire a scriitorului,aceea de a exprima cu sinceritate experientele traite. Situarea eului in centrul povestirii confera autenticitatea trairilor eroului.In acelasi timp,insa,cititorul nu poate sti despre celelalte personaje sau despre intamplari decat ceea ce spune naratorul,preluandu-I trairile.Astfel,cititorul nu poate sti daca Ela s-a schimbat intr-adevar dupa momentul mostenirii sau daca perceptia lui Stefan a fost cea care a suferit modificari.Nu se stie daca personajul feminin facea cochetarii si flirturi sau daca acestea sunt doar in mintea barbatului inzestrat cu o exagerata sensibilitate. e) Viziunea despre dragoste reiese din secventa narativa a discutiei de la popota.Ofiterii comenteaza un articol din ziar,in care se relateaza cazul unui barbat care a fost absolvit de orice vina de tribunal dupa ce si-a ucis sotia infidela. Capitanul Dimiu,comandantul batalionului,are o perspectiva traditionalista asupra dragostei si a casniciei.El considera ca nevasta trebuie sa fie nevasta si casa,casa.Daca-i arde de altele,mai bine sa nu

se marite.Cu alte cuvinte,sotia trebuie sa fie supusa barbatului,mai ales ca este in joc si onoarea acestuia. Capitanul Corabu, spaima regimentului,are o parere contrara,in ciuda firii sale neinduplecate.El crede ca nu exista iubire cu sila,ca dragostea este frumoasa,tocmai pentru ca nu cunoaste nicio silnicie.Acelasi punct de vedere il are si captanul Floroiu,pentru care dreptul la dragoste este sfant,iar siluirea sufletului unei femei este o cruzime. Aceste parere trezesc in inima lui Stefan Gheorghidiu o foiala de serpi.El ii surprinde pe ofiteri,jignindu-i cand caracterizeaza discutia lor drept primara si copilaroasa,lipsita de orice cunostinta a psihologiei dragostei. Viziunea sa asupra iubirii este a unui om insetat de absolut,asa cum reiese din replica:Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt.In conceptia lui, o iubire mare este un proces de autosugestie.Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. Artificiul compozitional folosit pentru introducerea analepsei este un fapt divers,o stire in ziar.Prin retospectiva,naratorul-personaj reda povestea de dragoste dintre el si Ela.Studentul la filosofie este patimas iubit de una dintre cele mai frumoase stundete,fiind din aceasta cauza invidiat de toti ceilalti.Analizandu-se observa ca,de fapt,dragostea porneste din orgoliu,apoi dintr-un sentiment de mila.Se casatoresc in secret,continuand sa locuiasca fiecare la familia sa;Stefan impreuna cu mama si surorile sale,iar Ela cu matusa sa.Mai tarziu,reusesc sa se mute impreuna si traiesc o perioada fericita,desi cu lipsuri materiale. Testamentul unchiului Tache surprinde intreaga familie,caci acesta lasa cea mai importanta parte a averii sale lui Stefan,in detrimentul celorlale rude:Nae Gheorghidiu,fiul acestuia,mama si surorile lui Stefan.Certurile se succed,nepotul preferat de unchiul Tache fiind actionat in instant de rude,chiar si de cele apropiate.Dezgustat,accepta sa imparta mostenirea,spre nemultumirea Elei.Este primul moment cand se simte dezamagit de femeia pe care o iubeste,deoarece ar fi vrut-o deasupra acestor discutii despre bani.Statutul nou de oameni bogati ii arunca in lumea petrecerilor,de care Stefan nu se simte atras,spre deosebire de Ela,careia ii fac mare placere jocul seductiilor si flirturile ocazionate de intalnirile mondene. Uciderea definitiva a imaginii femeii iubite se petrece in timpul excursiei la Odobesti.Invitati de verisoara Anisoara,tinerii pornesc cu o banda de prieteni,cu automobilele,sa viziteze o vie de la Odobesti.Printre prieteni se Numara si burlacul Gregoriade,un bun dansator,pe care Stefan devine gelos,urmarind comportamentul bazat pe flirt al sotiei.Imbarcarea in automobile dureaza la nesfarsit,pentru ca doamnele,printre care si Ela,nu sunt multumite de vecinii de calatorie.In timpul sederii la Odobesti,Stefan ii urmareste si ii analizeaza Elei toate gesturile si expresiile fetei,descoperind ca nu mai este tanara pentru care el reprezenta sursa tuturor bucuriilor si a supararilor,ci o femeie frivola,care impartaseste gesturi tandre si cu alt barbat.I se pare o straina,de aceea vorbeste despre divort. Intoarcerea la Bucuresti este un nou supliciu pentru sot,deoarece locurile in automobile sunt pastrate ca la venire.Astfel,Ela se afla intre cei dor barbati,dar isi lasa capul pe pieptul sotului,incoltind in mintea acestuia idea ca miscarea este intentionata,un pretext ca sa-I abandoneze lui cealalta jumatate de corp. Experienta razboiului modifica perspectiva pe care personajul o are asupra iubirii,astfel,din barbatul prabusit launtric din cauza incertitudinii in dragoste,capabil de crima din gelozie,se transforma in barbatul indiferent,detasat,care se desparte de femeia iubita printr-un comunicat apocrif.Titlul ultimului capitol este semnificativ,sugerand tocmai eliberarea de gelozie si pierderea iubirii pentru Ela.Termenul apocrif arata ca acum personajul este altul,schimbat in urma analizei lucide in constiinta si a experientelor pe care le-a trait.

Viziunea asupra razboiului este demitizata,caci nu se mai urmareste eroismul soldatilor,ci teama acestora in fata mortii.Locul schitelor de batalie este luat de intamplarile tragice de pe front,traite de cei care isi vad camarazii murind,sfasiati de obuze,care indura frigul,foamnea si durerile de stomac. Pentru refacerea cu exactitate a imaginii luptelor,autorul retraieste,prin intermediul personajului Stefan Gheorghidiu,clipele de halucinatie,de foc si de trasnete, intelegand sa reda doar ceea ce a simtit,a gandit,au inregistrat simturile sale,aplicand,astfel,autenticitatea,trasatura specifica scrierilor camilpetresciene. Ca intr-un adevarat roman al experientei,autorul include si datele din jurnalul tinut in timpul cat a fost pe front.Totodata,dupa marturisirile din notele de subsol,introduce si amintiri ale soldatilor,pasaje din studii militare,comparatii intre operele care ilustreaza acelasi episode al unor batalii.Toate acestea au menirea de a reda veridic evenimentele si starile sufletesti din timpul Primului Razboi Mondial. Un episod marcant,cel mai groaznic pentru mine,este cel al bataliei din timpul marsului spre Sibiu.In notele de subsol,este accentuat efectul acesteia prin precizarea ca a visat-o timp de noua ani,desteptandu-ma totdeauna transpirat si istovit. Pe drumul spre Sibiu,divizia romana de infanterie este atacata sporadic de trupe reduse numeric,pe care le invinge rapid.Dupa o astfel de respindere a tacului,soldatii gasesc doua furgonete cu haine,mancare si ziare si,parca aflati la iarba verde,se odihnesc,bucurandu-se de bunatati.Ocupati cu ciucalata si ziarele,nu acorda importanta soldatilor care fac manevre pe deal,in apropiere,crezand ca sunt de-ai nostri.Deodata,iadul se dezlantuie sub bubuitul tunurilor,sub exploziile obuzelor si suieratul srapnelelor.Neputinciosi in fata atacului care despica cerul si pamantul,fug la intamplare pentru a se adaposti in spatele unor movile sau lipindu-se de pamant.Aflate pe deal,tunurile sunt directionate asupra lor si ii vaneaza la fiecare miscare. Groaza de a se salva nu ii mai permite sublocotenentului Gheorghidiu sa vada daca este urmat de oamenii lui sau daca a ramas singurul supravietuitor.Reuseste sa ajunga la un rau mocirlos,in care se afunda impreuna cu sapte soldati,tarandu-se pentru a se indeparta de atingerea mortii.In pauzele dintre explozii,isi povestesc despre camarazii cazuti:A Mariei se afla in spatele sublocotenentului,cand a fost lovit de un obuz care i-a secerat capul,dar corpul a continuat sa inainteze pana a ingenuncheat.Coplesit de tragedia intamplarilor,Stefan se simte sleit si nu mai poate face altceva decat sa asculte bocetul lui Marin Tuchei care silabiseste ca intr-un blestem:Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu.Secventa narativa nu este lipsita de tragi-comic,deoarece,in timp ce-si simte sangele plin de otrava gloantelor mortii,Stefan se gandeste daca sa scape de mantaua care ii ingreuneaza fuga sau sa o pastreze pentru a-l proteja de frig.De asemenea,dupa ce soldatii romani s-au reunit in satul din apropierea campului morii,ei continua sa manance oua si ciucalata din carutele alea,de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Experienta frontului este o curba fatidica a vietii personajului,timpul obiectiv fiind reflectat in constiinta,provocand o ruptura existentiala in destinul eroului. Concluzie Romanul Ultima noapte are un puternic caracter subiectiv,confesiv si de analiza cu scopul cunoasterii de sine si al intelegerii propriei deveniri.A scrie despre sine inseamna a-si da seama despre o experienta unica,nemijlocita,irepetabila.