ROMAN SUBIECTIV MODERN DE ANALIZA PSIHOLOGICA

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu

&
CARACTERIZAREA LUI STEFAN GHEEORGHIDIU
Din romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu
I. Preliminarii
Aparut in anul 1930 in doua volume, romanul " Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi" este un roman realist, psihologic, vizand drama existentiala si de constiinta a unui
intelectual, pusa in lumina prin tehnici ale analizei psihologice. Este un roman psihologic modern,
de tip subiectiv, Camil petrescu fiind primul autor remarcabil de proza subiectiva.
Romanul este opera epic, n proz, de mare ntindere, cu o aciune desfurat pe mai
multe planuri i la care particip un numr mare de personaje.
II. Perspectiva narativa
Naratorul este subiectiv, implicat, naratiunea realizandu-se la persoana I de catre
naratorul-personaj, focalizare interna, viziune "impreuna cu". Situarea eului narativ n centrul
povestirii confer autenticitatea. Evenimentele nu mai sunt prezentate in ordine cronologica, ci in
ordinea importantei afective, in functie de urmele pe care le-au lasat in memoria si sufletul
personajului-narator.
III. Tema
Dragostea si razboiul reprezinta temele romanului, acestea fiind precizate in titlu si in
structura cartii. De asemenea, iubirea si razboiul constituie cele doua experiente fundamentale de
cunoastere traite de protagonist, un tanar intelectual cu nostalgia absolutului.
IV. Titlul
Titlul romanului ar putea sugera ratacirea tanarului Stefan Gheorghidiu prin noaptea
incertitudinilor si a intrebarilor fara raspuns legate de iubire. Cuvantul "noapte", repetat in titlu
reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele
firii umane. Cele doua "nopti" sugereaza si doua etape din evolutia protagonistului: iubirea si
razboiul.
V. Structura
Textul narativ este structurat n dou pri precizate n titlu, care indic temele romanului i,
n acelai timp, cele dou experiene fundamentale de cunoatere trite de protagonist: dragostea
i rzboiul. Prima parte este n ntregime ficional, n timp ce a doua valorific jurnalul de
campanie al autorului, articole i documente din epoc, ceea ce confer autenticitate textului.
VI. Subiectul
Romanul debuteaz printr-un artificiu compoziional: aciunea primului capitol, La Piatra
Craiului n munte, este posterioar ntmplrilor relatate n restul primei carti. n primvara lui
1916, n timpul unei concentrri pe Valea Prhovei, tefan Gheorghidiu asist la popota ofierilor la
o discuie despre dragoste i fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din pres: un brbat care
i-a ucis soia infidel a fost achitat la tribunal. Aceast discuie declaneaz memoria afectiv a
protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani i jumtate de csnicie cu Ela.
Nararea primei experiente in planul cunoasterii, iubirea, incepe in al doilea capitol: Eram
nsurat de doi ani i jumtate cu o coleg de la Universitate i bnuiam c m neal este fraza
cu care debuteaz abrupt. Tnrul, pe atunci student la filozofie, se cstorete din dragoste cu
Ela, student la litere, orfan crescut de o mtu. Iubirea brbatului se nate din admiraie,
duioie. Dup cstorie, cei doi soi triesc modest, dar sunt fericii. Echilibrul tinerei familii este
tulburat de o motenire pe care Gheorghidiu o primete la moartea unchiului su avar, Tache. Ela

se implic n discuiile despre bani, lucru care lui Gheorghidiu i displace profund: A fi vrut-o
mereu feminin, deasupra acestor discuii vulgare. Astfel, emanciparea femeii i se pare o insulta
adusa barbatului. Mai mult, spre deosebire de soul su, Ela este atras de viaa monden, la care
noul statut social al familiei i oferea acces. Cuplul evolueaz spre o inevitabil criz, al crei
moment culminant are loc cu ocazia excursiei de la Odobeti, prilejuit de srbtoarea Sfinilor
Constantin i Elena, episod in care gelozia pune stapanire pe sufletul lui Gheorghidiu. n timpul
acestei excursii se pare c Ela i acord o atenie exagerat unui domn G., care, dup opinia
personajului-narator, i va deveni mai trziu amant. Dup o scurt desprire, Ela i tefan se
mpac. nrolat pe frontul romnesc, Gheorghidiu cere o permisie, ca s verifice dac soia l
nal, fapt nerealizat din cauza izbucnirii rzboiului.
Gheorghidiu traieste in lumea ideilor pure, pentru care "o iubire mare e mai curand un
proces de autosugestie". Gheorghidiu traieste doar iluzia iubirii, nu sentimentul, de aceea nici nu
recurge la sacrificiu in numele dragostei.
A doua experien n planul cunoaterii o reprezint rzboiul, iar Absolutul morii
eclipseaz absolutul iubirii. Frontul nseamn haos, mizerie, msuri absurde, nvlmeal,
dezordine. Ordinele ofierilor superiori sunt contradictorii, legturile dintre uniti sunt aleatorii.
Din cauza informaiilor eronate, artileria romn i fixeaz tunurile asupra propriilor batalioane.
La confruntarea cu inamicul se adug frigul i ploaia. Experienele dramatice de pe front modific
atitudinea personajului-narator fa de celelalte aspecte ale existenei sale.
Confruntat cu situatii-limita, protagonistul se autoanalizeaza lucid inainte de a participa la
lupta: "Stiu ca voi muri, dar ma intreb daca voi putea indura fizic rana care imi va sfasia trupul".
Capitolul "Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu" ilustreaz absurdul rzboi i tragismul
confruntrii cu moartea. Viaa combatanilor ine de hazard, iar eroismul este nlocuit de spaima
de moarte care pstreaz doar instinctul de supravieuire i automatismul: Nu mai e nimic
omenesc n noi. Drama colectiv a rzboiului pune n umbr drama individual a iubirii.
Rnit i spitalizat, Gheorghidiu se ntoarce acasa, la Bucureti, dar se simte detaat de tot ce l
legase de Ela. Primeste o scrisoare anonima care pare sa confirme dovada adulterului. El nu da
curs acestei scrisori ci ii cere Elei divortul, lasandu-i cea mai mare parte a averii, "adica tot
trecutul".
VII. Personajul
tefan Gheorghidiu, personajul-narator reprezint tipul intelectualului lucid, inadaptatul
superior, care triete drama ndrgostitului de absolut.
Procedeele de caracterizare sunt directe de catre narator, prin parerea altor personaje,
autocaracterizare si indirecte prin gesturi, fapte, felul de a vorbi, gandurile personajului, relatiile
cu celelalte personaje.
Gheorghidiu traieste doua experiente fundamentale: dragostea si razboiul.
VIII. Concluzie
Consider ca destinul eroului care esueaza in dragoste, dar si in cea de-a doua experienta in
planul cunoasterii, razboiul, confirma definitia romanului realist ca "istoria unui esec".