Page 1 of 2

Enigma Otiliei-Caracterizarea Otiliei

De G. Calinescu

APARITIE Scriitorul publicase la 1933 romanul Cartea nuntii,considerat un poem al dragostei juvenile. Predominant liric-sentimental,primul roman calinescian este ,asa cum o spune autorul,exercitiul necesar in vederea unei planuite opera epice care va fi Enigma

Otiliei.
Aparitia ei,la 1938,dezvaluie o noua ipostaza a personalitatii creatoare a lui G.Calinescu, afirmat pana atunci in domeniul criticii(prin colaborari la revista Universul literar, Viata

literara, Sburatorul, Gandirea, Adevarul literar si artistic),al istoriei literaturii(prin

monografiile Viata lui Mihai Eminescu si Opera lui Mihai Eminescu) si in cel al poeziei(prin volumul Versuri,aparuta in 1937).O data cu Enigma Otiliei, autorul se inscrie ,valoric,printre marii romancieri ai literaturii noastre interbelice. Otilia Marculescu -este personaj principal (protagonist),eponim(titular),dimanic,rotund(multidimensional).Rezulta dintr-o viziune realista,clasica si romantic,prin urmare este un tip (orfana),un caracter (ingenua) si o eroina (iubita idealizata de Felix). -Portretul ei se contureaza prin caracterizarea directa facuta de narator (indicatii fizice si psihice,comentariu naratorial), de celelalte personaje (reflectarea poliedrica sau pluriperspectivism), de ea insasi (autocaracterizare).Foarte productiv ramane insa caracterizarea indirecta,prin gesturi,atitudini,fapte,limbaj (comportamentism) si prin evocarea mediului in care traieste. In formula balzaciana,personajul e definit si prin descrierea cu functie sociologica,psihologica si caracteriala (camera Otiliei,observata de Felix).Detaliile vestimentare situeaza personajul in epoca. -Integrat intr-un roman realist obiectiv,acest personaj este creat prin tipizare,dar nu poate fi redus la o schema morala si la determinismul social.Din punct de vedere

Page 2 of 2 psihologic,Otilia este o unitate in miscare contradictorie.Ea pare mai curand un simbol al feminitatii,al eternului feminin,decat un personaj. Eroina este introdusa in diegeza printr-un portret fizic exploziv,perspectivat din unghiul lui Felix Sima. Prezenta Otiliei se afirma intai ca voce cristalina ,apoi prin chip (cap prelung

si tanar de fata,incarcat cu bucle,cazand pana pe umeri), statura,gesturi

exuberante,atitudine dezinvolta. Trasaturile fizice au conotatii morale (portret balzacian), incat Otilia se impune de la inceput ca amestec enigmatic de fragilitate copilareasca si energie feminina matura. Prin Otilia,scriitorul vrea sa surprinda psihologia feminina aflata in plin proces de sedimentare.Otilia nu are,in fapt,nici o enigma,ci doar misterul unei anumite varste a feminitatii,,remarcat atat de Felix cat si de Pascalopol.Cel dintai constata ca sufletul

Otiliei pare impenetrebil,in vreme ce batranul mosier incheie ultima discutie cu Felix
spunandu-i:A fost o fata delicioasa,dar ciudata.Pentru mine e o enigma. In filozofia Otiliei de viata exista o cnvingere nezdruncinata despre destinul femeilor :noi

nu traim dacat cinci-sase ani!...Pe urma am sa capat cearcane la ochi,zbarcituri pe obraz;in plus,o intuitie superstitioasa o face sa creada ca va muri prematur.
Credinta Otiliei este ca intre intervalul,scurt,al vietii ei adevarate,care tocmai se deschide,si persectivele care-l privesc pe Felix exista o neconcordanta imposibil de corectat,asa incat ,desi ii declara ca il iubeste,il si avertizeaza ca voi decide eu ce e de

facut.
Costache Giurgiuveanu,Leonida Pascalopol,Aglae Tulea,Stanica Ratiu,dintr-o obligatie morala,ori dintr-un interes material,se straduiesc sau au pretentia sa hotarasca soarta orfanei Otilia Marculescu. De altfel ,scriitorul intentiona sa-si numeasca romanul Parintii Otiliei.Costache Giurgiuvanu e scindat,precum Mara lui Slavici,dar mai transant,intre avaratie si dragostea paterna.Sfatuit de Pascalopol,isi transforma o parte din avere in bani spre ai da Otiliei,dar nu se indura sa se desparta de toata suma asa ca ii da lui Pascalopol doar o suta din cele trei sute promise.