Sunteți pe pagina 1din 6

TEMA SI VIZIUNEA PADUREA SPANZURATILOR - LIVIU REBREANU

I.
Romanul romnesc interbelic ncepe sub auspiciile lui Liviu Rebreanu, a
crui oper st sub semnul unei poetici a organicului, coordonata
fundamentala a creaiei sale i dimensiune a realismului cu accente
naturaliste. Romanul este o specie a genului epic, de mari dimensiuni, cu o
actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje complexe,
numeroase, a caror personalitate este bine individualizate si a caror destin
este determinat de trasaturile de caracter si intamplarile ce constituie
subiectul operei.
Dup cum mrturisete n articolul doctrinar Cred, pentru Liviu Rebreanu
literatura este creaie de oameni i via, iar romanul este discurs
ce fixeaz curgerea vieii, ce d vieii un tipar care i cuprinde dinamismul
i fluiditatea".
Padurea Spanzuratilor este un roman interbelic deoarece anul in care a
fost publicata scrierea este 1922.
De asemene, romanul este incadrat ca fiind si un roman realist.
n geneza romanului se mpletesc date obiective ale realitii cu un
material afectiv tulburtor. G. Clinescu vede n Pdurea spnzurailor o
monografie a incertitudinii chinuitoare, iar Paul Georgescu afirm c
scrierea nu este un roman monografic la rzboiului ci , n primul rnd, o
confruntare a unor preri critice despre sensul vieii cu nsi viaa aflat la
extrema limit.
Ca orice roman, Pdurea spnzurailor are o aciune complex,
desfurat pe mai multe planuri, cu personaje numeroase i cu o intriga
complicat.
Tema: constituie realitatea cruda a PRM.
Obiectivitatea naratologica: naratorul este omniscient, omnipresent,
obiectiv. Actiunea se petrece la persoana a III-a, naratiune heterodiegetica.
Structura: Romanul este format din patru carti, primele trei carti au in
compozitie unsprezece capitol fiecare iar cea dea patra carte are doar opt.

Numarul mai mic de capitol al ultimei carti a fost interpretata de critica


literara prin aceia ca viata tanarului Bologa se sfarseste prea brusc, nefiresc.
Padurea Spanzuratilor are o structura circulara, inchisa, sferica ( atunci cand
incipitul operei este la fel cu finalul), incluzand continuitatea in cazul de fata
a crizei morale provocate de razboi. Cercul tragic al mortii integrat intr-o
realitate a vietii dominata de absurd.
Desi scrierea este incadrata ca fiind interbelic si realist, acesta se mai
claseaza sic a fiind un roman psihologic.
Ne este expusa drama lui Apostol Bologa, drama fiind declansata de o
criza psihologica, personajul aparand ca subiect traitor si observator al
propriilor stari de constiinta. Destinul lui Bologa insumeaza evenimente si
intamplari de razboi, dublate de reflectii profunde asupra situatiei fara iesire
in care se afla ( imposibilitate morala), dupa mutarea teatrului de lupta pe
frontal romanesc.
Din momentul in care sublocotenentul ceh Svoboda infrunta vitejeste
moartea sub ochii lui Apostol ( care vede sclipirea in ochii condamnatului),
pentru el, razboiul nu va mai insemna doar o lupta fara sentimente, fiecare
fapta a sa va fi transmisa in constiinta sa, producand trairi si sentimente
intense.
Tehnicile folosite in roman: Scriitorul foloseste ca tehnica narativa
introspectia, retrospectia, portretul direct al autorului, dialogul, monologul
interior si analiza psihologica.
II.
Tema o constituie evocarea realist i obiectiv a Primului Rzboi Mondial,
n care accentul cade pe condiia tragic a intelectualului ardelean, silit s
lupte sub steag strin mpotriva propriului neam. Se pot distinge dou
subteme ale roman: iubirea fa de patrie i dilema ntre datorie i dragoste
fa de ar manifestat n contiin. Tema se refera la tragedia individului
apartinand imperiului multinational austro-ungar, implicat in PRM si fortat sa
aleaga intre doua imperative: datoria fata de stat si iubirea pentru propriul
sau neam.
Una dintre cele mai rasunatoare si evidente traaturi ale personajului este
nestatornicia.

Statutul psihologic Apostol Bologa este in prima instanta o persoana care


traieste dupa regulile unui stat, facandu-si intotdeauna datoria indiferent de
situatie si implicari.( mai presus de om este statul).
Statutul moral Pe parcursul romanului, este surprins in 4 ipostaze
definitorii: cea de cetatean isi face datoria si respecta regulile militaresti -,
cea de roman isi dezvolta iubirea pentru propriul sau neam, asa cum i-a
spus tatal sau sa nu uiti ca esti roman -, cea de om iubirea sa nu are
granite, iubeste toti oamenii, nu mai tine cont de inegalitatile de varsta,
rasa, sex si religie si cea de martir in care moare din cauza imposibilitatii
de a se lupta cu cei ce ii sunt frati, cu romanii. Putem spune ca o trasatura a
lui Apostol este nestatornicia oscileaza intre cele patru ipostaze, nu
gaseste echilibrul suprem si este pus astfel intr-o batalie a subconstientului,
o drama psihlogica.
Statutul social Personajul Bologa este un tanar smuls de pe bancile
facultatii de filosofie, voluntar in armata austro-ungara doar de dragul
mandriei fata de logodnica sa, Marta. Bologa da dovada de iubire fata de
Marta pentru ca nu voia sa se uite la un alt barbat doar din cauza ca este
luptator pe front. Este perseverant, obtine multe decorari si laude si este
luat la Curtea Martiala pentru a judeca.
In situatia initiala ( cea de la spanzurarea lui Svoboda), Apostol Bologa da
dovada de lipsa de sentimente si intelegere contrazicand toate spusele
capitanului Klapka, afirmand ca mai presus de om este statul adica
datoria intervine inaintea sentimentelor- si unde-I datoria, acolo-i patria.
De asemenea, Bologa mai spune si ca raboiul este u adevarat stimulator de
energii fiind opusul a ce spune Klapka.
Pe parcursul calatoriei sale psihologice, personajul principal al romanului
trece prin schimbari dramatice, astfel ca la finalul operei gandurile si faptele
sale vor fi in antiteza cu afirmatiile din incipit. ( Mi-e scarba de civilizatie,
capitane! Zece mii de ani de civilizatie nu pretuiesc cat o singura clipa de
adevarata impacare sufleteasca!)
III.
Titlul: sugereaza drama razboiului care distruge destinele oamenilor
nevinovati. Este bipolar- daca ar fi sa ne referim la permanenta opozitie intre
atmosfera sumbra, tomnatica, apasatoare, indoliata si aceea scaldata in
lumina divina, triumfatoare, sentimental regasirii lui Dumnezeu.

Metafora titlului este explicate de capitanul Klapka care povesteste cum in


Cehia, ofiterii cehi patrioti au fost ucisi de regimul austro-ungar, facand o
padure de spanzurati ( descrierea pozei aratate autorului la sfarsitul lui
1918). Klapka, ca si Bologa de altfel, vad in ochii spanzuratilor o stralucire
neobisnuita: m-am uitat bine in ochii lor, straluceau cumplit ca niste luceferi
prevestitori de soare si atat de maret, si cu atata nadejde ca toata fata lor
parea scaldata intr-o lumina de glorie.
Ca si structura, una dintre particularitatile romanului consta in constructia
simfonica a operei potrivit careia fiecaruia dintre cele patru carti ii corespund
o tema aparte.(V.Dumitrescu)
Insusi autorul precizeaza in caietul sau de creatie: partea I cetatean datoria (de ostas in armata austro-ungara), partea II roman - datoria
dincolo de hotare; dragostea de neam; ura lui moare si in locul ei se naste
iubirea pentru cei de un sange cu dansul, partea III om - iubirea pentru
toti oamenii, iubirea lui cuprinde pe tot ce este om in lume, partea IV
martir - iubirea mortii.
Relatia incipit-final: Inceputul romanului relateaza o infatisare sumbra,
mormantala si mohorata a naturii in timpul PRM, in care imaginea
spanzuratorii stapaneste intreg planul imbinandu-se cu elementele naturii
intr-un tablou gotic, sinistru si intens. ( Sub cerul cenusiu de toamna ca un
clopot urias de sticla aburita, spanzuratoarea noua si sfidatoare, infipta la
marginea satului, intindea bratul cu streangul spre campia neagra, intepata
ici-colo cu arbori aramii.) Este adusa in scena spanzurarea macabra a
sublocotenentului ceh Svoboda. Ceea ce se remarca este lumina din ochii
sai, aceasta fiind intalnita pe parcursul intregii opere ca un motiv: in
copilaria lui Apostol, in ochii lui Svoboda, sub forma reflectorului si in ochii
lui Bologa atunci cand va infrunta moartea prin streang.
Finalul romanului este la fel ca incipitul (roman circular), punandu-se in
scena tot o spanzurare din cauza tradarii frontului austro-ungar, de data
aceasta condamnatul fiind chiar personajul principal, Apostol Bologa.
( Apostol isi potrivi singur streangul cu ochii insetati de lumina rasaritului.)
Bologa moare vitejeste, cu dragoste pentru patrie si cu mandria ca nu a
tradat-o, in timp ce in urechi I se stinge glasul preotului: Primeste,
Doamne, sufletul robului tau, Apostol.
Momentele subiectului:

Expozitiune este prezentat timpul ( in PRM), locul ( frontal austro-ungar) si


unele personaje, printre care si Apostol Bologa, care, aflat pe front, membru
al Curtii Martiale, manifestand exces de zel, asista la moartea prin streang a
lui Svoboda ( dezertor).
Intriga este prezentat momentul in care, in ochii condamnatului se aprinde
o stralucire incredibila, invapaiata, care se prelinse in inima lui Apostol ca o
imputare dureroasa.Privirea amortitului Svoboda il va obsedata pana in
finalul romanului cand o va regasi in proprii ochi.
Desfasurarea actiunii sunt infatisate o suita de episoade in care sunt
prezentate retrospective statutul social si psihologic al eroului, povatuit de
tatal sau sa isi faca intotdeauna datoria si sa nu uite ca este
roman.Absolvent stralucit al facultatii de filosofie, pleaca voluntar pe front
pentru a-I demostra logodnicei sale, Marta, ca este capabil sa imbrace
uniforma militara. Ca ofiter, se comporta vitejeste, este decorat si laudat,
fiind numit pentru loialitatea sa in completul de judecata al tribunalului
militar. Vestea ca regimentul sau va trece in Ardeal in descumpaneste si
infricosat ca va trebui sa lupte impotriva romanilor cere sa fie transferat, din
pacate, fara succes. Din aceasta cauza, incearca sa dezerteze pe frontal
rusesc, dar este ranit si spitalizat. Revenit pe front, lucreaza un timp la
biroul coloanei si se logodeste cu Ilona, fiica groparului ungur Victor.( dup
ace rupe logodna cu Marta)
Punctual culminant prezinta cum, Apostol, numit din nou la Curtea
Martiala, are ca sarcina judecarea a 12 tarani romani, acuzati de fraternizare
cu inamicul si dezertare. Ne mai putand face fata stresului psihic, Bologa
dezerteaza, dar este prins si judecat la moarte prin spanzurare.
Deznodamantul il are in scena pe Apostol Bologa, condus pe drumul mortii
sale pana la spanzuratoare.Se remarca aceiasi compozitie circular intalnita si
incipitul/expozitiunea romanului.
IV.
In opinia mea, romanul Padurea Spanzuratilor infatiseaza razboiul ca o
absurditatea sangeroasa. Apostol Bologa moare ca un erou al neamului sau,
al neamului romanesc, din dragoste pentru tara, libertate si adevar, pentru
triumful valorilor morale ale omenirii.

Pot spune, ca prin acest roman se face un pas remarcabil in directia


modernizarii romanului psihologic, Liviu Rebreanu aducand o noua viziune,
psihanalitica, in introspectia sufletului uman.
Moartea devine o izbavire, absorbind eroul romanului de orice imposibilitate
(morala sau nu), de mustrari de constiinta si de sentimente amestecare, de
aceea Apostol Bologa imbratiseaza cu o putere coplesitoare momentul mortii
sale.