VICTOR PETRINI – CARACTERIZARE DE PERSONAJ

Marin Preda a creat un roman al „unui erou care crede în puterea spiritului şi în mitul fericirii prin
dragoste”, carte ce ridică prestigiul întregii proze românești ,carte a unei conștiințe și a unei epoci.
Victor Petrini este protagonistul romanului “Cel mai iubit dintre pământeni”, personajul ce
întruchipează desăvârşirea forţei creatoare a lui Marin Preda. Victor Petrini, un alter-ego al lui Marin
Preda, reprezintă tipologia intelectualului neînţeles, aflat într-o continuă cursă în tentativa de a
se autodepăşi şi de a da un rost existenţei sale. În acest context, întâmpină de-alungul evoluţiei sale
în cadrul romanului o serie de situaţii limită, pentru ca la final să sfârşească dramatic, încarcerat.
Petrini este pasionat de cărţi şi de filosofie, astfel se ambiţionează să întemeieze un sistem
de gândire original: „O nouă gnoză, pornind de la descoperirile ştiinţifice, ar elibera omul de teama,
de neliniştea cosmică, într-o lume în care Dumnezeul îmbătrânit nu-i mai poate alunga singurătatea
sa înspăimântătoare în faţa unui univers de catran, care pare absurd.”
O alta trasatura morala este nevoia de libertate ce îl va obseda pe Victor Petrini în confesiunile
sale. Suprimarea ei e cauzată atât de împrejurările politice, cât şi de conştientizarea fatalităţii
destinului omenesc la nivel general. Şi dacă oprimat politic mai este totuşi optimist, în ceea ce
priveşte destinul, Victor Petrini se va resemna în cele din urmă şi îşi va pierde credinţa că omul
mai poate fi liber. Gandirea lui Petrini e abstractă, idealista. Acesta nu vrea să recurgă la un
compromis în faţa absurdităţilor noului regim. Petrini îşi asumă condiţia creatorului spiritual,
indiferent la gloria socială şi ferit de obligaţia de a face concesii conjuncturale. Privit din punct de
vedere religios, Victor ne apare o persoana fara principii crestine. "...simteam o jubilatiune linistita
ca eram liber de credinta si nici un imbold de a savirsi ceva nepermis nu ma ispitea...” [..]"Religia
slabeste forta vitala a oamenilor"[,..] Credinciosii insa nu resimt primul soc cind li se da o lovitura.."
Pe parcursul cartii incalca toate cele zece porunci omorind, fiind desfrinat, negandu-l pe Dumnezeu.
Nici cu apropele nu este in relatii foarte bune, din punctul de vedere al moralei crestine,
casatorindu-se cu Matilda, sotia prietenului sau.
Prin structura sa intelectuală şi prin dimensiunea stării sufleteşti, Victor Petrini rămâne a fi
unul din cele mai memorabile personaje din literatura română. Pe tot parcursul romanului intretine
relatii cu diferite personaje ceea ce deasemenea participa la caracterizarea acestui personaj.

Prima experienţă erotică, Petrini o are cu Nineta, o femeie tânără care îl fascinează prin exteriorul
ei. Protagonistul încă adolescent, confundă uşor „esenţa cu aparenţa”, iar bucuria posesiei îl
face să trăiască iluzia că „nimeni şi nimic nu îi poate sta împotrivă”.
A doua femeie din viaţa lui Petrini ,Caprioara, îi creează aceeaşi iluzie, că poate fi oricând
liber în alegerile sale. Numai că de data aceasta eşecul experienţei erotice a însemnat pentru el o
lovitură a destinului greu de suportat.
Relaţia cu Matilda se deosebeşte cu mult de relaţiile precedente. Apropiindu-se de noua sa iubită,
Victor Petrini se va sili să descifreze necunoscutul. Încercând să desluşească esenţa misterului
în care este învăluită Matilda, el îşi proiectează asupra ei forţa gândirii sale formată în spiritul
sistemelor generale şi abstracte.
Cea de-a patra experienţă erotică a lui Victor Petrini este trăită împreună cu Suzy Culala. Între cei
doi pare a se naşte o iubire de care rămân mulţumiţi amândoi. Fostul soţ al lui Suzy –
întruchiparea forţelor exterioare – va pune capăt şi acestei ultime idile.
In urma tuturor relatiilor lui erotice, deducem ca acesta, de firea lui era naiv, cu asteptari si
sperante mult prea mari.

Victor Petrini are relatii diferite cu toti prietenii .

Relatia cu Petrica Nicolau era bazata pe ironie. Nu ideile lui Petrica il pasionau, ci iritarea lui,ridea
de el.
Ion Micu devine bun prieten al lui Victor Petrini cu care intretine lungi discutii despre literatura,
filosofie, istorie si politica.
Un alt prieten, Stefan Pop care il apara pe acesta la proces.
Cu bunicii ,Petrini are relatii special, ii iubea nespus si chiar ii admira si se simtea in echilibrul
caldurii sufletesti dupa fiecare vizita.

Victor Petrini este caracterizat direct prin autocaracterizare si de alte personaje.

Autocaracterizarea il defineste « Am fost un adolescent dur si turbulent ,...fetele ma ocoleau, adică
nu se indragosteau de mine.. » ceea ce arata ca era constient de caracterul sau si inadaptibilitatea
sa. In timpul unei certe cu Matilda , ea a spus “Ce-ai facut tu? În loc sa pleci, cum ar fi facut orice
om normal si civilizat, te-ai asezat în fotoliu si ai început sa asculti cu o placere sadica” demonstrind
ca este un om fara principii si nerespectuos pentru familie, Matilda si Petrica Nicolau.
Caracterizarea personajului este dominant indirecta, realizata prin prisma faptelor si modului de a
vorbi. Petrini este un intelectual de elita, iar numeroasele citate si referinte la Platon, Socrate,
Spinoza, ii atesta aceasta calitate ca de exemplu “Trufia mi-a apărut in conştiinţă într-o zi cînd am
citit în Platon” sau următoarea afirmaţie: "Dacă moartea ar fi sfîrşitul a tot, cei mai în cîştig ar fi
ticăloşii, moartea i-ar elibera şi de trup şi de suflet şi de păcate... “ . Ganditor profund, asa cum
reiese din discutiile purtate cu prietenul sau, Ion Micu, “Nu voi accepta nici un fel de compromis,
pentru că nu mă recunosc angajat în nici un fel de proces. Ascultă Ioane, eu am descoperit ceva în
filosofie şi vreau ca această descoperire să fie demonstrată.”.
Victor Petrini este un idealist, pentru el sensul existentei consta in apararea valorilor ei sacre,
traind complexul unei adevarate "caderi" luciferice.
Valorile pe care le promovează el pe parcursul romanului sînt dragostea și sinceritatea.
Sinceritatea pentru el era o formă de comunicare despre sine și mai ales atunci cînd se afla la o
încercare grea.
Dragostea era singurul lucru care l-a ținut pe Petrini în viață.Ea a fost singura care i-a menținut
aprinsă flacăra vieții înauntru său.El nu a încetat niciodată să credă în mitul fericirii prin iubire,a
sperat continuu că prin dragoste poate atinge fericirea și asta l-a definit ca om.
În ciuda celor întîmplate,Petrini a recunoscut că iubirea îl poate susține moral și îl ajută să privească
cu speranță în viitor.
Începînd cu o lungă reflecție asupra morții,romanul se încheie cu ideea:,,Dacă dragoste nu e,nimic
nu e''.
Aceste ultime rînduri ale cărții îi fixează tema în profunzime,avînd mitul fericirii prin iubire,văzut ca
o dimensiune esențială a existenței.
Victor Petrini transmite mesajul suprem al romanului ca viaţa este un şir neîntrerupt de erori si
în orice moment poate lua un nou curs, dar oricît de greu ar fi, poţi s-o iai de la început, să urci şi să
cobori pe treptele ei .
Eugen Simion spunea ca Omul lui Marin Preda poate fi, ca Petrini, fericit în nefericirea lui,
pentru că zeii vieţii spirituale nu l-au părăsit. Câtă vreme există iubirea şi plăcerea de a medita,
omul predist nutreşte încă speranţă.