Note de primavară - comentariu poetic

de George Bacovia

Verde crud, verde crud...

Mugur alb, si roz si pur,
Vis de-albastru si de-azur,
Te mai vad, te mai aud!

Oh, puncteaza cu-al tau foc,

Soare, soare...
Corpul ce intreg ma doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de rachita,

Primavara,
O copila poposita la fantana
Te ingana
Pe campia clara...

Verde crud, verde crud...

Mugur alb, si roz si pur,
Te mai vad, te mai aud,
Vis de-albastru si de-azur.

Tră să turile principale ale modernismului sunt cultivarea sugestiei ca mijloc de a scoate în evidență
diferite stă ri sufletești, utilizarea simbolurilor și a sinesteziei (corespondența între simțuri).

George Bacovia a fost un scriitor româ n format la şcoala simbolismului literar francez.. La început a fost,
vă zut ca poet minor de critica literară , atingâ nd recunoaşterea ca cel mai important poet simbolist româ n şi
unul dintre cei mai importanţi poeţi din poezia româ nă modernă . A scris numeroase poezii despre iubire,
morminte, anotimpuri, ră zboi.

O operă aparținâ nd acestui curent este și poezia “Note de primavară ”, apă rută în 1916 împreuna cu alte
opere precum “Note de toamnă ”.

Titlul face referire la anotimpul primă verii. Primă vara nu reprezintă pentru eul liric bacovian un motiv de
bucurie, ci, dimpotrivă , un anotimp al nevrozelor. Ea aduce suferințe noi prin stridența culorilor albastru,
roz și verde. Spre deosebire de renașterea tipică asociată primă verii, aici este vorba despre o renaștere
dureroasă . Moartea exterioară , exprimată prin durere ”Corpul ce întreg mă doare” este îndepă rtată de
prezenţa soarelui, simbol al cunoaşterii :”Oh,/ Punctează cu al tă u foc/ Soare, soare” ca o purificare a
spiritului supus trecerii „Sub a vremurilor joc”.

Tema textului este specifică poeziei simbolistice, anume starea confuză și nevrotică a eului liric, aici, ea
fiind datorată lepă darii de sine. Acest lucru reiese din asocierea cu simbolul mugurului, cu universul
interior, care este un vis, precedâ nd drumul spre conştiinţa de sine și culminâ nd cu atingerea contopirii cu
universul.
 Ca structură , poezia este alcă tuită din 4 strofe cu valori simbolice. Versurile primei și ultimei strofe sunt
aceleași, lucru ce sugerează circularitatea, și ciclul vietii. Cu toate acestea, cele două strofe sugerează
ipostaze ambigue. Prima strofă creioneaza imaginea eului liric (mugurele) înainte de metamorfoză , ușor
nostalgic, dar gata de lepă darea de lume, în timp ce ultima strofă , conturează imaginea eului matur,
contopit cu conștiința sa superioară , care iși aduce aminte de o fază anterioară a ființei sale. Celelalte două
strofe, descriu fazele metamorfozei eului liric, anume lepă darea dureroasă de exterior și acceptarea
cunoașterii (simbolul soarelui) în cazul celei de a doua strofe, și interiorizarea cuplată cu contemplarea
asupra inocenței (fata de pe câ mp, care simbolizeaza inocenta care îi este interzisă eului liric damnat) în
cazul celei de a treia strofe.

Aparținâ nd simbolismului, se evidențiază folosirea simbolurilor și a sinesteziei. Simbolurile au densitate,

alcă tuind un context simbolic prin fâ ntâ nă , fluier, mugur, câ mpie. Deși acestea ar putea fi luate ca și
elemente ale unui pastel, poetul, aderent la simbolism, realizează o translaţie în spaţiul esteticii simboliste
prin conceptul de sinestezie :” Te mai vă d, te mai aud”.

În concluzie, putem afirma că poezia “Note de primavară ” este o poezie simbolistă de deosebită
importanță . Eul liric, ajuns la maturitate contemplează asupra efemerită ții sentimentelor umane, mai ales a
inocenței, el alegand calea interioriză rii, a scufundă rii în propria conștiință renunțâ nd treptat la
sentimente.