Sunteți pe pagina 1din 14

Natura la

romantici si
simbolisti
Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta
in ultimele decenii ale secolului XVIII in Europa, care a
durat mare parte din secolul XIX. A fost o miscare contra
rationalismului care marcase perioada neoclasica, ce se va
pierde la aparitia spiritului romantic. Initial, doar o
atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai
tarziu forma unei miscari.
Autorii romantici au scris din ce în ce mai
mult despre propriile lor sentimente,
subliniind drama umană, iubirea tragică, ideile
utopice. Dacă secolul XVIII a fost marcat de
obiectivitate şi raţiune, începutul secolului al
XIX -lea va fi marcat de subiectivitate, de
emoţie şi de eul interior.
Termenul de „simbolism” a fost intrebuintat pentru prima
data ca nume dat unei miscari literare de catre Jean Moreas
in articolul „Le Symbolisme”, aparut in revista „Figaro
Letteraire” din 1886. Departe de a se fi manifestat ca un
curent unitar, simbolismul francez se prezinta ca un
conglomerat de scoli si grupari literare dintre care numai
cea a lui Moreas se considera propriu-zis simbolista.
In ciuda diferentelor de terminologie, pe toti poetii
francezi ai momentului i-a unit reactia impotriva
parnasianismului, dorinta de innoire a liricii prin
readucerea sentimentului in poezie si, in special,
cultivarea simbolului.
Toti poetii simbolisti francezi il recunosc drept parinte literar pe
Charles Baudelaire, din poezia caruia „Corespondente” se desprind
principalele trasaturi ale curentului: surprinderea corespondentelor
dintre lumea exterioara si universul interior al sentimentelor, a
analogiilor intre notiuni, elemente, a sinesteziilor (amestecul de
senzatii de natura diferita). Ex: „parfum, culoare, sunet se-ngana si-ti
raspund”.
G.Bacovia, in Viata literara, 1929: ”In poezie m-a obsedat
un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau auditie
colorata, cum vrei s-o iei.Imi place mult vioara. Melodiile
au avut pentru mine influenta colorata. Intai am facut muzica
si dupa strunele viorii am scris versuri. ”
G.Calinescu in lucrarea Opera lui M.
Eminescu: ” ...la romantici tema iubirii apare
intotdeauna in corelatie cu cea a naturii, fiindca
natura se coreleaza subiectiv sub influenta
sentimentului iubirii. ”
Natura la romantici

Natura salbatica, virgina, in care


te poti pierde; cadru al iubirii,
dobandind uneori dimensiuni
feerice, elemente recurente:
padurea, codrul, lacul, luna.

Natura la simbolisti

Natura civilizata, artificiala; parcuri,


gradini.
Natura la romantici

Loc al refugiului din fata civilizatiei, simbol al paradisului si formelor


inocente ale lumii; sufletul romantic isi gaseste aici mantuirea.

Natura la simbolisti

Loc al ratacirilor fara sens (paradisul naturii nu


mai exista, se insinueaza un paradis artificial, citadin, raul nu are leac).
Natura la romantici

Corespondente de tip romantic intre sentimentele eului poetic si infatisarea


naturii, melancolia este asociata, uneori, ploii (vezi Sonet III)

Natura la simbolisti

Corespondente de tip simbolist (sub semnul obsesiilor cromatice sau al

clarobsucurului )
Natura la romantici

Sentimentele se exprima in cadrul natural printr-un ceremonial (fabula) minim,


printr-un tablou descriptiv.

Natura la simbolisti
Nu exista fabula, nici tablouri coerente. Realul este destructurat, din el au ramas
doar parti disparate, adesea lipsite de sens.
Natura la romantici
Poezie descriptiva, folosind simboluri obisnuite, usor traductibile

Natura la simbolisti

Poezie sugestiva, asociere de senzatii multiple, sinestezie; poezie a


cunoasterii, a adancirii in inefabil.
Roxana Nae