Eseu

Apelînd la afirmaţia lui Constantin Ciopraga (,, Literatura unui popor este, în rezumat , un
autoportret colectiv, un amplu tablou în mişcare,,) vreau să adaug că în lipsa de condiţii politico-
sociale de dezvoltare cultă , literatura romînă a atins apogeul pe plan universal datorită geniilor
care au reuşit să impresioneze întreg omenescul prin estetica operelor de a reflecta valorile ,
specificul societăţi. Scriitorul roman pe lîngă dorinţa de a exprima gîndurile sale, el mereu a
redat esenţialul tradiţilor neamului. Lecturînd creţia sa , patrunzi în nucleul naţiuni. În mod
cronologic literatura romînească a evoluat în modul următor: Perioada Paşoptistă – „Dacia
literară” , reprezentată de Costache Negruzzi, V. Alecsandri, Alecu Russo, I. H. Rădulescu, G.
Alexandrescu, D. Bolintineanu, N. Bălcescu, M. Kogălniceanu ; Romantism reprezentat de :
Gheorghe Asachi, C. Negruzzi, Alecu Russo, Gheorghe Lazăr, Nicolae Bălcescu, Ion Ghica,
Cezar Bolliac, Timotei Cipariu, Gheorghe Barițiu, Andrei Mureșanu, continuându-se apoi cu
Mihai Eminescu (considerat ultimul mare romantic european) ; Clasicism (Dimitrie Cantemir și
Miron Costin (prin construcția frezelor specific latină) B.P. Mumuleanu, Asachi, Barițiu dar și
mai târziu în operele lui M. Eminescu (Scrisori, perfecținea formei poeziei), I. Creanga, I.L.
Caragiale, I. Slavici (construcția personajelor), Titu Maiorescu, Ion Pillat, L. Blaga, Călinescu ;
Realismul(Nicolae Filomon, Ioan Slavici, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, G. Călinescu, Marin
Preda) ; Simbolism (Bacovia, Minulescu, Şt. Petică) , Modernism( Ion Barbu , Lucian Blaga,
Tudor Arghezi).

Alături de Lev Nikolaevici Tolstoi, Marcel Proust, Gustave Flaubert sau André Gide, Honoré
de Balzac (1799-1850) este unul din marii romancieri ai lumii care au influenţat literatura
română. Influenţa sa a fost atât de evidentă şi fecundă, încât critica literară a găsit de cuviinţă că
este operativ să introducă în inventarul său conceptul de „balzacianism”, desemnând, pe de o
parte, ceea ce este specific operei balzaciene, iar pe de altă parte, acea tendinţă a scriitorilor de a
prelua şi cultiva teme, motive, tipologii de personaje, tehnici narative .

Realismul romînesc în contextul universal a fost manifestat de George Călinescu prin

capodopera de elita ,, Enigma Otiliei,, find modelul romanului ,,Eugenie Grandet’’ de Honore
de Balzac . Opera ”Enigma Otiliei”, publicată în anul 1938, este un roman realist de tip
balzacian,social, citadin,care aparţine prozei interbelice prin amploarea acţiunii, desfăşurată pe
mai multe planuri, și printr-un conflict complex la care participă numeroase personaje.

Tema romanului ilustrează viaţa burgheziei bucureştene de la începutul secolului 20,într-o

lume degradată de puterea banului.Perspectiva narativă este obiectivă, realizată la persoana a III-
a de către un narator omniscient, omniprezent, neimplicat în acțiune. Viziunea naratorului este
completată de cea a personajului martor, Felix, prin intermediul căreia sunt introduse în cadru
celelalte personaje.Romanul aparţine realismului balzacian prin: tema abordată (istoria unei
moşteniri şi motivul paternităţii), situarea exactă a acțiunii în timp şi spaţiu, caracterizarea
minuţioasă a personajelor, notarea amănuntului semnificativ, tehnica detaliului şi lipsa de
idealizare.
Elementele clasice le regăsim în construcția personajelor, autorul realizând adevărate
”umanități canonice”, tipuri umane conturate printr-o trăsătură dominantă de caracter: Costache
reprezintă tipul avarului-Felix Grandet , Stănică Rațiu – tipul arivistului-domnul Crushot, Titi –
tipul senilului, Aglae – baba absolută, Simion-manicac-asociere Familia Grassins;Felix –
adolescentul studios, iar Otilia ilustrează adolescenta capricioasă și imprevizibilă.

Cititorul străin va fi surprins de modul caracterizarii directe a lui Felix Sima ( fiind
prototipul lui Charles Grandet -varul din paris al Eugenei) ce are la baza modalitatea lui Balzac
adica este realizată atât de către narator: ”un tânăr de vreo optsprezece ani” cu un ”aer bărbătesc
şi elegant”, ”faţa îi era însă juvenilă şi prelungă, aproape feminină”, cât și prin autocaracterizare:
”Voi căuta să fiu bun cu toată lumea și modest, și să-mi fac o educaţie de om. Voi fi ambiţios, nu
orgolios”, deasemenea sunt prezente personaje tipice
(parvenitul,arivistul,seducatorul,burghezul,avrul,femeia balzaciana,intelectulul etc[...];Este
prezent tema forte realista a societati capitaliste , influenta mediului asupra starei psihologice a
individului[...];Este prezent tehnica detailelor(descrierea in exces).

Deasemenea cititorul străin va ramîne frapat dupa lecturarea poeziei lui Bacovia. Din modelele
franceze: Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Tristan Corbière, Laforgue, Maurice Rollinat,
Bacovia şi-a făcut o existenţă proprie, susţinută de un destin autentic „blestemat”, aducând în
poezia românească ceva inedit la vremea sa, încă inexistent la noi: tristeţea oraşelor
provinciale, ploile mucede de toamnă, peisajele dezolante, obsesia morţii, lirica abatoarelor şi a
fecioarelor tuberculoase. Pe drept cuvânt, N. Manolescu defineşte lirica poetului băcăuan drept
o poezie în care se conturează uneori discret, alteori brutal, „o lume ieşită din ţâţâni”.

Concluzionînd pot spune ca literatura romînă nu este doar un autoportret colectiv, amplu
tablou în mişcare, dar şi o literatură arogantă prin istoria sa şi etica creaţiei.
Bibliografie :

www.realismulromanesc.ro

www.simbolismul.ro