‘’Călătoria în vis - un spațiu al metamorfozelor infinite dincolo de timp și

de spațiu’’
Mișa - Interpretarea viselor in care calatoresti prin timp si spatiu se refera in linii generale la
aspecte din trecut sau din viitor. În artă, interesul față de spațiu și timp deschide o legătură
intimă cu obiectele, stabilindu-se o dimensiune la granița dintre realitatea lăuntrică și
experiența celor exterioare.

În ‘’Alice în țara minunilor’’ funcția ficțiunii este aceea de a oferi un loc în care spațiul și
timpul, așa cum ne sunt cunoscute, dispar. În ficțiune timpul este accelerat sau încetinit,
naratorul fiind cel care îl controlează. În această operă sunt prezente două planuri ale timpului
interior. Pentru început, romanul este traversat printr-un timp discontinuu, marcat încă de la
început cu intrarea în oniric. Apoi, cel de-al doilea plan este acela în care este cunoscut timpul
individual al personajelor. Timpul asigură navigarea pe întinsul realității, reușind să ofere un
aspect liniar vieții.

Jony - Aceasta calatorie imaginara in lumea visului al lui Alice, incepe cu zarirea primului
personaj fictiv si anume Iepurelui alb - elementul esential al lumii onirice care-i atinge latura
curioasa sii naste ideea urmaririi lui.Prin intermediul acestui personaj Alice ajunge sa
experimenteze o cadere stranie intr-o vizuina unde ,, incepu sai fie somn si sa atipeasca ,,
semnificind calatoria intr-un timp si spatiu strain ,percepind prin aceasta existenta unei noi
realitati. In timpul caderii care simbolizează trecerea de pe tărâmul real pe cel fictive, Alice își
indrepta privirera inspre peretii fântânii si ,, remarca faptul ca erau tapetați cu etajere si cu
rafturi....vazu harti si tablouri animate in cuie,,. Ajunge intro sala luminata de o multime de
lampi unde era situata o masa de sticla si pe care gasi o cheie aurie, care este un simbol al
cunoașterii, ea conferă acces în ‘’camere’’ încuiate, în locuri, planuri, dimensiuni și aspecte ale
vieții, si o sticla prin intermediul careia experimenteaza micsorarea aspectului său exterior iar
prin intermediul prajiturii ,marirea corpului ei, aceste schimbari radicale ii crease discomfort si
tot odata o determina sa se simta frustrata, aceasta simbolizând pubertatea. In cele din urma
,Alice ajunge sa fie cuprinsa de ,,şiroaie de lacrimi’’, acestea reprezintă mărturisirea durerii .
Întâlnindu-se cu omida, aceasta îi sfătuiește despre ciuperca fermecata pe care odata ce o
consumi din diferite parti ii determina marirea si micsorarea dimensiuni ,, pe de o parte cresti,
pe de alta te micsorezi ,, , ciupearca la rândul sâu fiind simbol al regenerării, a creșterii, a vieții
lungi, fericirii și al nemuririi.

Ion - Când ajunge la masa la care Pălărierul, Iepurele de Martie și Hârciogul își beau ceaiul,
Alice descoperă că aceștia dețin un ceas curios care ‘’arată zilele lunii și nu arată ce oră e.’’ ,
acesta fiind simbolul temporalității. Timpul este în centrul atenției, în special fiindcă este
personificat. Această personificare subliniază inconsistențele omenești și schimbarea percepției
lui Alice asupra timpului. Alice fiind mustrată pentru observațiile făcute față de așa ceas curios
este din ce în ce mai încurcată. Îi sunt adresate ghicitori fără răspuns, motiv pentru care ea
exclamă că ceilalți ar putea folosi timpul mai bine. Deoarece ea nu cunoaște Timpul la fel de
bine cum îl cunoaște Pălărierul, vorbește despre acesta ca despre un obiect. În schimb
Pălărierul afirmă că ‘’Timpul este o ființă vie’’, fiindcă acesta vorbește cu Timpul și-i spune ce
dorește. Dar fiind faptul că acțiunea se desfășoară în oniric, cursul evenimentelor forțează
cititorul să iasă din temporalitatea liniară și rațională a diurnului. Pentru că este vis, Țara
Minunilor este constituită în amintire. Așadar, timpul de aici este manipulat prin aceea că
evenimentele care se petrec sunt redate din memorie: ‘’ În vis distincția dintre trecut și viitor nu
mai operează (…) momentele sunt amestecate ca și chipurile. În care nu se mai știe cine ce este,
nici unde, nici când.’’

Octav -

Aşadar, timpul este dimensiunea ființei noastre, existând pentru fiecare dintre noi altfel, în
măsura în care ne aflăm în el, având un prezent o dată pentru totdeauna.