Subiectul II

Mereu ne-am intrebat ca oameni daca timpul si spatiul sunt lucruri finite, daca ele exista, daca facem confuzie asupra a ceea ce reprezinta ele, daca ceea ce ne inconjoara nu este cumva de o existenta fictiva, un simplu vis. In cele ce urmeaza, voi incerca sa va impartasesc propria mea opinie. Dupa cum putem oberva, notiunea de timp cat si cea de spatiu constituie un factor important si in literatura, nu doar in realitate. In cele doua fragmente citate, se remarca abordarea fictiva a spatiului si a timpului, dimensiunile si valorile acestora tinzand catre infinit, necunoscut. " Cam pe la nceputul vremilo r, pn unde pratia minii nu azvrle, se povestete, aa, ca din scorneal, c omul era cro n alte foarfeci i cioplit din alt bard. Tot cu mini i cu picioare era i pe-atunci, tot cu ochi i cu urechi, tot cu nasul deasupra gurii i cu clciele la spate, dar de nvrtea copacul smuls din rdcin i mi-i izbea la mir leii pustiilor, dihniile cdeau tumba, cu abele n sus, marghiolindu-se a moarte" ; " Demult, tare demult, pe cnd pianjenii tr anspareni lucrau n min i zuuuzele cerneau fin, triau, la o margine a inutului Hooshi frai din stirpea zmeilor zmeelor, pe nume Lobo i Fofo" . Se remarca astfel o defo rmare spatio-temporala, infinitatea dimensiunilor acestora permitand plasarea ac tiunii/intamplarilor intr-un cardu fictiv. In literatura romana avem diferite abordari ale timpului si spatiului. De e xemplu , in nuvela Sarmanul Dionis personajul Dionis traieste intr-o lume cenusi e, fiind o fire sensibila, predispusa spre visare. El are toate caracteristicile geniului romantic, inclusiv capacitatea de a invinge cu ajutorul gandirii limit ele spatiului si ale timpului. Pentru el nu mai exista granite intre realitate s i vis, si astfel se trezeste intr-o alta lume, cu o alta alcatuire, pe care insa o recepteaza ca fiind normala. Mai intai calatoreste in trecut, in vremea lui A lexandru cel Bun, Dionis devine Dan, se metamorfozeaza,, dar ramane egal cu sine insusi, fiind o singura constiinta in trupuri diferite. Apoi ajunge in cosmos, limita spatiala fiind un impediment. Si timpul are o alcatuire diferita: "durata "-aflata sub semnul eternitatii, care se poate dilata si comprima sub puterea me moriei, gandirii, si "timpul cosmic", universal, absolut, identificat cu divinit atea . In nuvela ,,La tiganci" de Mircea Eliade, trecerea limitelor se face dinc olo de perceptia personajului Gavrilescu, un profesor de muzica, a carei existen ta sta sub semnul banalului. Patrunderea in spatiul si timpul ,,de dincolo" se f ace diferit la cei doi. Dan-Dionis provoaca aceasta trecere prin intermediul uno r formule magice, bazate pe numarul pitagoreic 7, care instaureaza puterea gandi rii demiurgice, el devenind posesorul cifrului sacru al lumilor. Calatoria in ti mp se face deci pe baza unui cifru, iar spatiul este rezultanta aceluiasi elemen t. Gavrilescu insa, aflat tot in Bucuresti, se intoarce de la o ora de meditatii , pe o arsita istovotoare. Tramvaiul, asfaltul incins, sunt spatii in care indiv izii comuni se inscriu fara a reusi sa comunice. In mijlocul acestui univers al caldurii, ce deformeaza perceptia, intra intr-o curte unde gaseste racoare.Acolo este o gradina, un spatiu al atractiei senzuale aparent. Un spatiu vegetal in d ezordine care anunta evenimente neobisnuite. Protagonistul va traversa labirintu l, un spatiu al metamorfozelor si va intra intr-o noua existenta, acceptand-o fa ra sa o constientizeze. Calatoria celor doua personaje, Gavrilescu si Dan/Dionis , are o semnificatie spirituala, dar un alt parcurs. Dionis transgreseaza timpul in trecut (in istorie), apoi in cosmos, in vreme ce personajul eliadesc va intr a intr-un univers integrat lumii reale. Spatiul cosmic este la Eminescu unul pla tonician, foarte bine organizat, cu un peisaj aparte, unde ,,florile canta, paia njenii de smarald au tesut un pod de panza diamantica". Este o imagine estetizat a in contrast cu universul camerei:,,o masa murdara...pe ea hartii, versuri, zia re rupte, brosuri efemere..." Spatiul bordeiului din nuvela lui Eliade este insa unul straniu, configurat ca spatiu intortochiat, joc de lumini si umbre corelat cu paravanele ce la randul lor simbolizeaza jocul aparentelor. In noul spatiu, exista si cate o prezenta feminina pentru fiecare din cei doi protagonisti, cons tituindu-se astfel imaginea cuplului: a celui ,,adamic" la Eminescu (Maria) si a cuplului ca regenerare a sensului existential (Hildegard), la Eliade. Cele doua personaje, Dionis si Gavrilescu, parcurg un traseu ce aminteste de conceptia re

lativitatii timpului si spatiului, conceptie ce determina o exploatare variata a ideii de ,,dincolo". Cele doua opere ofera o imagine a unei lumi unde iluzia si speranta, absolutul ca tentatie si visare sunt dominante: spatiul ca vis, viata ca vis, cadrul paradisiac al iubirii implinite, calatoria care sfideaza legile fizice. Revenind asupra realitatii, perceptia de spatiu si de timp poate interpret ata in diferite moduri : ca un vis , in care ne trezim in fiecare dimineata, ca un scenariu scris pe care-l jucam mereu; sau ca un mod de existenta ce se va sfa rsi la un moment dat, datorita "clepsidrei temporale" ce sa scurge in fiecare se cunda, pana se goleste. Ca om, doresc sa afirm ca viata/realitatea trebuie traita fara prejudecati , fara a incerca a atinge absoulutul sfarsind intr-un abis si pierzand totul, ca in cazul lui Dionis, Gavrilescu, etc .