Sarmanul Dionis

-Mihai Eminescu

Nuvela fantastica a fost cultivate ca si cea istorica cu deosebire in epoca romantic, in conformitate cu
gustul acestui current, pt evaziunea din real si pt tot ceea ce este straniu neobisnuit si exceptional. In
literature romana , creatorii nuv fantastice sunt mihai e.-sarmanul dionis care i-a imprimat o coloratura
filozofica; i.l. caragiale- la hanul lui manjoala, chirianulea, care a valorificat fantastical de inspiratie
folclorica. Mai tarziu, M. eliade care propune o forma de fantastic ce presupune ascunderea sacrlui in
profan(volumul la tiganci), Vasile voiculescu (volumul iubire magica), cezar petrescu, laurentiu fulga si
chiar ion minulescu.

Sarmanul Dionis este una dintre putinele nuvele publicate de eminescu antum. Si se inscribe In
ansamblul u nei proze de natura romantic, pe care critica a receptat-o mai anevoios, considerand-o sub
nivelul poeziei. Cel care pune capat acestor prejudecati este George Calinescu. El a atras atentiia ca nu
trebuie raportata la canoanele realistice, ci la cele romantice. Ea prezinta ecourile basmului romantic,
autorul incercand sa ii infuzeze prozei fantastice o coloratura filozofica, din perspective unei viziuni
puternic subiectivizare. Eminescu accentueaza aici in mod unilateral asupra locului subiectului uman in
actul cunoasterii, concluzionand ca “in fapt lumea e visul sufletului nostru”. Cea mai mare parte a crticii
demonstreaza ca kjasdff teoria lui Cant despre spatiu sit imp, considerate forma anterioare oricarei
experiente care sunt lipsite de existent, sunt doar forme ale sensibilitatii umane. Fara a nega influenta
lui cant, g. calinescu considera ca esentiala pt viziunea lui eminescu in aceasta nuvela este notiunea de
archeus , preluata din filozofia oculta, care desemneaza individual etern ce se reincarneaza intr-un sir de
indivizi trecatori si pe care fiecare o mil poarta alaturi de sine sub forma umbrei sale. ASta si pt ca
motivul umbrei apare frecvent in proza romantica si este inaugurat de catre adalbert von chamisso in
povestea omului care si-a pierdut umbra. Nuvela a cunoscut o perioada de elaborare fiind anticipataa de
2 fragmente de proza eminesciana, una din ele numindu-se umbra mea, iar cel de al doilea archaeus.

In comformitate cu trasaturile prozei fantastice si prozodoice, Eminescu se remarca prin

trasaturile sale exceptionale. Portretul fizic evidentiaza o frumusete iesita din comun si se
intemeiaza pe procedeeul antitezei specific romantismului. Termenii acestei antitezei
sunt”marmura alba” sugerand masculinitatea duritatea si raceala, si “catifeaua neagra” care
evoca prin constrast feminitatea, moliciunea, obscuritatea, personajul aparand ca un amestec
paradoxal de forta si de slabiciune, de ratiune si pasionalitate, de feminin si masculin ca si cand
ar poseda ceva din natura androgina. Este o configuratie apropriata de natura ingerului sau a
demonului pe care am intalnit-o si in Luceafarul. Titlul care cuprinde titlul personajului
“Sarmanul Dionis” face referire nu doar la conditia materiala precara sau la statutul social de
paria, ci si la conditia umana care traieste intr-o permanenta zbatere, din neputinta de a depasi
barierele spatiului si timpului. Tentatia absolutului este o sarcina pe care Dionis si-o impune
incercand sa depaseasca limitele umanului prin lectura unei carti de astrologie imprumutata de
la un anticar. Caracterul exceptional al personajului rezulta si din capacitatea lui de cunoastere
intrucat manifesta un interes cultural iesit din comun. El este inzestrat cu o gandire speculativa
profunda, mediteaza la sensul adanc al existentei si ajunge la concluzia ca lumea e doar un vis,
spatiul si timpul sunt lipsite de o existent reala, si pot fi dominate prin magie. Acestor ganduri li
se opun meditatiile personajului in care se refugiaza dezgustat de lumea reala. Fascinat de
cunoastere, Dionis incearca sa evadeze din limitele universului fizic, ajutandu-se de o carte de
magie. Ca si batranul dascal din Scrisoarea I, el stapaneste formula tainica dupa care a fost creat
universal. Aceasta este intemeiata pe magia cifrei 7, si prin intermediul ei, reuseste sa se
intoarca in timp, ajungand in epoca lui Alexandru cel Bun, unde nu mai este un tanar copist,
care isi duce existent de pe o zi pe cealalta, ci este un calugar cu numele Dan. Observam
aparitia celor doua planuri specific nuvelei fantastice si alte cateva forme narative ale acestui
gen cum ar fi: cautarea absolutului, intoarcerea in timp si spatiu, motivul dublului (Dan este
dublul lui Dionis). Acum naratorul isi pierde aparentele omniscientei, iar discursul narativ
devine ambigu din intebuintarea epicului dublu. Astfel putem spune ca fantasticul Eminescian
se defineste ca fantastic pur. Incapabil sa se adapteze la spiritual trivial al epocii in care traieste,
si in care ocupa pozitia unui marginalizat, Dionis evadeaza intr-un trecut idealizat, si patriarhaic,
insa nici aici nu se poate fixa deoarece doreste sa patrunda misterul universului. El se intalneste
frecvent cu il calauzeste pe calugarul Dan in depasirea limitelor si incercarea absolutului.

Initial [rotagonistul nuvelulei este un tanar copist care traieste singur si are o cond materiala
precara. Este condins ca intr-o buna zi va muri fara sa fi fost urat si fara sa fi fost iubit de cineva.
Are o nestapanita dorinta de cunoastere si imprumuta mereu carti de la anticarul riven. Se
considera un Paria si sungura mostenire de la fam sa este un tablou al tatalui de o asemanare
izbitoare cu el. Acesta provenise dintr-o fam aristocratica, dar ratacise in lumea de jos. Seara,
ajuns acasa, ca si alta data, dup ace lumina lumanarii se stinge continua sa citeasca la lumina
lunii. De data aceasta citeste o carte de magie in care spera sa gaseasca o cheie pt a depasii
limitele spatiului si timpului. Contempla silueta fetei din casa de vis-a-vis in acordurile de pian
ce razbat de acolo. Cade prada visului si contemplariisi se trezeste in alt veac in timpul lui Al cel
Bun, cand sub chipul maestrului Dan discipol al Ruben. El este convins ca a trait in
trecut si ca in pieptul lui a batut inima lui Zoro Astro un mag si de asemenea ca va trai in viitor
sub infatisarea lui Dionis. Din acest mom actiunea devine specifica unei uvele fantastice,
dezvoltand cateva teme si motive romantice : cautarea absolutului, intoarcerea in timp, dublul.
Cu ajutorul maestrului reben el isi schimba nat trecatoare cu nat umbrei sale care infatiseaza
Archaeul adica individul etern. Dionis evadeaza intr-un trecut idealizat si patriarhal unde insa nu
va ramane pt ca maestru l Ruben il indeamna sa patrunda si misterul unic al universului si
anume ilimitarea spatiului. Pleaca impreuna cu iubita sa Maria catre luna nuvela imbogatindu-
se cu alte 2 motive specifice fantastice si romantice : motivul calatoriei in spatiu, motivul
faustic. Cuiplul dan maria repr o ipostaza a perechii primordiale care migreaza intr-o lume
paradisiaca unde ingerii transpun in fapte ganduril protagonistului acesta posednd acul toate
puterile spirituale de care dispunea Adam inaintea de caderea sa in pacat. Dar dorinta de
cunoastere a Calugarurui dan nu se opreste nici acum, el cautand sa afle misterul absolut,
esenta , fig de doma lui dumnezeu. Aceasta este strajuita de img ochiului
triunghiular pe care o gasise si in cartea de astrologie. Aceasta dorinta a cunoasterii este
vinovata tanarul pacatuieste prin lipsa de maaura livris care lezeaza ordinea si masura cosmica,
iar protagonistul capata tot mai mult fizionomia demonului romantic, purtator al
impotriva lui dzeu. Punctul culminant al rebeliunii lui Dionis il repr luciferismul, momentul in
care pt o clipa, protagonistul se intreaba daca el nu este chiar dzeu, ceea ce din pdv al
cunoasterii este o eroare, iar din pdv moral este un pacat. Dionis nu se prabuseste precum
Lucifer in infern pt ca mai intai gandul sau nu été dus pana la capat, si in al doilea rand de
credinta marie . Cuplul repr in viziunea eminesciana plasata intre
existenta pers a individului si existenta impersonala a universului. Dar ca pedeapsa isi pierde
puterile spirituale Recade in planul terestru dar cu o situatie materiala
imbunatatita inca primeste o mostenire ai sa se casatoreasca cu Maria. Aceast final repr o
aparenta insemnand un esec Eroul este deposedat de
spirituale si inzestrat cu bunuri materiale este trans intrun oarecare iar
perechea primordiala devine un cuplul ca oricare altul. Pt ca amestec de forta si slabiciune de
credinta si demonism, eroul nu merita nici infernul nici paradisul si de aceea este redus la
dimensiunile omului com. Aceste subiect este tratat de emin cu mijl prozei romantice. Discursul
poarta marcile afective, in destinul pers intervin spectaculoase ascensiune asi
prabusirea. Descrierile par sa urmeze personajul are luminiscente feerice, iasul din timpul
lui Al cel Bun este mi multy chiar si tablourile
evocand parca un oras ireal sunt cultivate contrastele cromatice care au valente simbolice,
astfekl rosul intens, culoarea gandului incandescent, se asociaza cu prezenta malefica a lui
ruben, in timp cea albastrul cerului, mariei. Cu ajutorul acestor mijl emin realizeaza prima nuv
fantastica relevanta dpdv artistic din lit romana.