Tema: Evoluția omului

Problema originii omului există de milenii și nu cunoaște încă rezolvare. Conform

concepției creaționiste, omul a fost creat de o forță divină din „argilă roșie“, prin
insuflarea „spiritului nemuritor“. Încă în Antichitate se încerca a pune la originea
omului anumite structuri materiale sau organisme (pământul, peștii etc.). De
exemplu, Anaximandru și Empedocles susțineau că oamenii au apărut din
pământul cu fertilitate înaltă. Aristotel, studiind corpul omenesc, l-a inclus pe om
în sistemul regnului animal, determinându-l ca zoon politicon. Odată cu
descoperirea analogiei dintre structura corpului omului și a maimuței, de către
medicul și anatomistul roman C. Galenus, și descrierile minuțioase ale structurii
cimpanzeului, de către anatomistul englez E. Tyson (1699), a fost posibilă
clasificarea omului în cadrul regnului animal. Astfel se desprinde concluzia că
omul este o ființă biosocială iar evoluția speciei umane are un curs stabilizator,
evoluția fizică fiind în linii mari încheiată, dar mai este posibilă evoluția pe plan
social, economic și cultural, datorită nivelului său de inteligență.

Marea majoritate a formelor de trecere în evoluția omului au fost depistate în

Africa Centrală, se presupune că anume aici s-a aflat centrul de origine a omenirii.
Din această zonă, omul s-a răspîndit prin Asia pe restul Terrei (conform teoriei
monocentrice a originii omului). În diferite regiuni ale globului au existat totuși, pe
parcursul dezvoltării omenirii, diferite civilizații cu o cultură foarte înaltă. Pentru a
explica existența lor, mulți savanți antropologi susțin că omenirea putea fi inițiată
simultan în diferite centre de origine (teoria policentrică a originii omului).
Majoritatea savanților sunt de părere că astăzi, pe Terra, există diferite populații
ale unei singure specii – Homo sapiens. Specia umană este o specie politipică,
alcătuită dintr-o serie de tipuri secundare, care formează rasele de oameni,
răsândite pe teritorii geografice mai mult sau mai puțin distincte: Leucodermă
(rasa albă) , Xantodermă (rasa galbenă) și Melanodermă (rasa neagră).

Din punctul de vedere al caracteristicilor și capacităților, rasele umane sunt

identice și sunt supuse evoluției în aceeași măsură. Reprezentanții diferitor rase
se pot încrucișa nelimitat, au aceleași boli. La moment, s-a produs un amestec
masiv al raselor, cauzat de migrații imense ale populațiilor și a procesului de
globalizare.

A realizatș Cazoti Eugen, elevul cl.XII-B