Razboiul este o lupta armata intre doua sau mai multe state, intre grupuri politice sau clase

sociale pentru a-si realiza prin forta armelor scopurile lor politice, economice sau de alta natura.
"Razboiul rece" este starea de ostilitate permanenta, de nici pace, nici razboi, de echilibru al
terorii intre gruparile internationale ce vor sa impuna solutii politice, economice sau de alta
natura fara angajarea majora militara, generalizata si de durata. Sintagma "razboi rece" este
specifica si se aplica relatiilor de tensiune intre capitalismul democrat si comunismul totalitar
intre 1945-1989.
Evenimentele politice extinse pe o perioada de aproximativ 55 de ani, intre 1945 si 1989, fac
parte din ceea ce se denumeste "razboi rece", deoarece evenimentele s-au desfasurat intr-o
confruntare permanenta de tensiune oscilanta intre statele occidentale si URSS.
In aceasta perioada, URSS, la fiecare eveniment, incerca si de multe ori reusea sa-si impuna
pretentiile politice, in timp ce reactia americanilor si englezilor se rezuma in final la
compromisuri si rareori la refuz.
Razboiul Rece, se pare, a aparut in Romania in 1944, cand URSS a refuzat Statelor Unite si
Angliei orice participare la incheierea actului de capitulare a Romaniei, armistitiul de la 12
septembrie 1944 fiind semnat numai de URSS si fara nici o consultare cu aliatii. Rapoartele lui
Harriman, ambasadorul SUA de la Moscova, pe care le trimitea la Washington, "ii confirma"
cele mai proaste presimtiri, deoarece "URSS face legea la Bucuresti prin generalul Vinogradov".

In 1945 situatia razboiului evolua spre faza finala. Aliatii au considerat ca ordinea politica si
economica trebuie reglementata din mers, pentru care se convoaca Conferinta din Crimeea intre
4 si 11 februarie 1945, cu participarea lui Stalin, F.D. Roosevelt si W. Churchill. S-a discutat la
aceasta conferinta cu prioritate statutul Germaniei si s-a hotarat impartirea acesteia in 4 zone
intre SUA, URSS, Anglia si Franta, rezervandu-se un statut special pentru Berlin. Spre
surprinderea occidentalilor, Stalin a respins divizarea Germaniei in zone si a solicitat un singur
guvern pentru Germania, controlat in comun de Marile Puteri. Stalin a solicitat in plus ca URSS
sa exploateze zona industriala Ruhr si sa fie despagubita cu 80% din industria Germaniei.
Privind statele satelite ale URSS, Stalin a fost de acord cu propunerea occidentalilor ca acestea
sa fie conduse de guverne pe baza de alegeri libere, insa cu supervizarea sovietica. La aceasta
conferinta s-a hotarat infiintarea ONU si a Consiliului de Securitate, acordandu-se dreptul de
veto celor 4 Mari Puteri si Chinei nationaliste. Roosevelt a admis cererea lui Stalin ca URSS sa
fie reprezentat cu vot... de 3 mandate. Din desfasurarea conferintei s-a desprins existenta unor
mari dificultati de colaborare datorita atat profilelor morale atat de diferite ale lui Stalin,
Roosevelt, Churchill, cat si specificului antagonist al celor doua ideologii angajate in suprematia
mondiala: capitalismul democrat si comunismul totalitar. Conferinta de la Ialta a scos la iveala
ceea ce in realitate se petrecea inca din 1944 in schimburile de note diplomatice dure dintre
Washington si Londra cu Moscova. La cateva zile dupa terminarea conferintei, Roosevelt
respingea observatiile ca a fost concesiv fata de Stalin, spunand: "Rusia va predomina in Europa
si nu se pune problema sa ne opunem dorintelor maresalului Stalin, care ar putea sa si le satisfaca
prin forta" si in continuare: "De altfel, si domnul Churchill trebuie sa fi fost de aceeasi parere
cand a fixat procentele de influenta sovietica in Balcani". (N.B. La 9 octombrie 1944 incepea
reuniunea de la Moscova, Stalin-Churchill, unde, pe un petec de hartie Churchill a fixat influenta
ruseasca: in Romania la 90% si 10% Anglia; in Grecia 10% rusii si 90% Anglia; in Bulgaria 75%
rusii si 25% Anglia, in Ungaria si Iugoslavia 50% rusii si 50% Anglia...)
Churchill scria in memoriile sale: "Am scris pe jumatate de foaie de hartie; am impins hartia spre
Stalin, care, dupa ce a ascultat traducerea, a urmat un moment de tacere si a luat creionul albastru
si dupa ce a facut o bifa mare mi-a dat bucata de hartie inapoi. Totul s-a aranjat in foarte scurt
timp".
La nici o luna dupa Ialta, prim loctiitorul Comisarului poporului pentru Afacerile Externe ale
URSS, Visinski (1944-1946) a rasturnat guvernul de la Bucuresti al generalului Radescu si a
impus un Guvern Groza comunist, raspunzand la reprosul ca incalca hotararile de la Ialta: "Ialta
sunt eu!"
Politica sovietica privind regimurile din statele satelite se manifesta gradat, pe masura ce se
contura victoria asupra Germaniei si aliatilor sai. La 2 martie 1944, cand trupele sovietice au
atins granita Romaniei stabilita in 1940 la Prut, Molotov facea o Declaratie: "Armata Rosie in
inaintarea sa nu se va amesteca in ordinea interna a Romaniei si nu va avea nevoie decat de apa
de baut si loc de dormit".
In aprilie 1945, intr-o convorbire cu fruntasul iugoslav comunist Milan Djilas, Stalin enunta fara
echivoc cum avea sa procedeze puterea invingatoare: "Razboiul acesta nu este ca cele din trecut.
Cel care ocupa un teritoriu isi impune si sistemul sau social. Fiecare impune sistemul acolo unde
ajunge armata sa. Altfel nu poate fi".
Dupa moartea lui Roosevelt (12 aprilie 1945) urmeaza Truman ca presedinte al SUA. Se
impunea o noua conferinta la nivel inalt, care s-a organizat la Potsdam, langa Berlin, intre 17
iulie si 2 august 1945. Participantii au fost Truman, Stalin si Churchill, care, dupa pierderea
alegerilor din Anglia, a fost inlocuit de Attlee. Inca de la deschiderea conferintei, Truman si
Churchill au aflat despre experienta reusita a exploziei din desertul Alamogordo (New Mexico) a
unei noi arme secrete: bomba atomica. Stalin era si el informat prin canalele sale despre stadiul
lucrarilor de experimentare cu bomba atomica. La conferinta Stalin si-a luat rolul cu multa
aroganta de conducator, precizand ca: "Este singurul care stie de intelegerile cu raposatul sau
prieten, Roosevelt".
Adresandu-se lui Truman: "Sunteti un urmas fericit". Pentru Churchill: "Va consideram un
observator in asteptarea alegerilor, unde este foarte posibil sa le pierdeti in favoarea lui Attlee,
care imi este mai apropiat ideologic". Stalin a venit la aceasta conferinta cu o lunga lista de
revendicari: baze in Dardanele si la Tanger (stramtoarea Gibraltar), tutela (Tripolitania-Libia,
fosta colonie italiana, pentru a-i initia, "in experienta sociala"), control exclusiv in Polonia,
Romania, Bulgaria, Cehoslovacia si Ungaria, incorporarea Prusiei cu capitala Konigsberg in
URSS. In problema Germaniei s-a definitivat in detaliu impartirea zonala intre aliati. In general,
cu exceptia solutiei pentru Germania conferinta a fost un esec total. Toate celelalte cereri
sovietice au fost respinse, cu exceptia regiunii Konigsberg.
Surprinzator, la terminarea conferintei, Stalin declara demagogic ca: "Pentru moment URSS
sustine sa se inceapa imediat plata tuturor despagubirilor a caror lista o pune la dispozitie, sa i se
dea dreptul la exploatarea productiei Germaniei, sa inceapa imediat denazificarea care trebuie sa
fie cat mai dura pentru toti vinovatii, dar pentru viitor... construirea unei Germanii centralizate,
descatusata de capitalism, careia URSS e capabila sa-i asigure alternativa eliberatoare a
socialismului".
La Potsdam, nu s-a incheiat in mod oficial nici un proces-verbal. Stalin a repurtat o victorie
diplomatica si psihologica.
Dupa Potsdam, lumea s-a polarizat si s-a accelerat Razboiul Rece. Razboiul s-a sfarsit in Europa
prin capitularea pe toate fronturile semnata la Reims, in Franta, la 8 mai 1945. Sovieticii au
semnat acest act a doua zi printr-un delegat, dar au organizat si o solemnitate separata a doua zi
in teritoriul ocupat de ei.
Dupa terminarea razboiului in Europa, Truman hotaraste lansarea a doua bombe atomice asupra
Japoniei, singurele pe care USA le avea la acea data. Ca motivare: scurtarea razboiului si
evitarea de pierderi pentru USA, care ar fi fost aproximativ de 1 milion de ostasi daca s-ar fi
utilizat armamentul clasic in cucerirea teritoriului Japoniei.
Stalin, stapanitorul absolut al Europei de Est din 1945 si-a extins activitatea politica prin
revendicari privind doua vilaiate din estul Turciei, declansarea de actiuni subversive in Grecia si
chiar declansarea de razboaie in Coreea si Indochina.
In Grecia, activa din 1946 o miscare de rezistenta comunista care se localiza in muntii Granus
din nordul Greciei, cu baza de aprovizionare in Bulgaria si Albania. Sub comanda unui personaj
propulsat de Moscova, pe nume Marcos, se constituie chiar un guvern al Greciei Libere (24 dec.
1948). Trupe americane si indeosebi trupe engleze faceau eforturi sa stavileasca inaintarea
comunista. Stalin simte ca o angajare datorita lui Marcos in actiuni directe militare de amploare
i-ar dauna in acea perioada intentiilor sale. Brusc salvarea ii vine din alta parte. Marcos se
"imbolnaveste" subit si este inlocuit de Stalin cu un alt sef comunist, insa mai docil si mai putin
reprezentativ. Marcos devenise indezirabil, deoarece refuzase sa se asocieze la condamnarea lui
Tito, partenerul si sprijinitorul sau. Insurgentii comunisti, pentru a nu fi distrusi total in luptele
cu unitatile anglo-americane, au fost retrasi in Albania, Bulgaria si Romania. O parte din vreo
28.000 de copii greci, smulsi de la familiile lor din Grecia au fost adusi in Romania.
In Iran, Stalin nu mai vrea sa recunoasca conventiile incheiate privind retragerea din Iran dupa
terminarea raboiului din Europa. Este insa obligat prin amenintare si apoi prin ultimatum de
Truman si intr-o saptamana (aprilie 1946) a parasit Iranul.
La presiunile reactualizate si imperative ale lui Stalin de a obtine baze in Dardanele, Truman ia
pozitie (19 august 1946) si trimite portavionul gigant "Franklin Roosevelt" pentru a se alatura
cuirasatului "Missouri", sosit inca din aprilie in fata Istanbulului, ceea ce constituia garantia SUA
ca este gata de interventie. Forrestal, ministru secretar de stat al Marinei, a sustinut ferm cauza
SUA, afirmand in fata lui Truman ca aceste misiuni trebuie sa aiba loc chiar cu riscul unui
conflict armat "in cazul in care Rusia nu va da inapoi". Fermitatea cu care s-a actionat, bazata pe
monopolul atomic american, va avea acelasi efect cu acela cu care s-a actionat in scoaterea
URSS din Iran.