Variante rezolvate pentru Subiectul I (în baza poeziei „Steaua de vineri” de Grigore Vieru)

VARIANTE POSIBILE

Rescrie, din lista propusă, un sinonim contextual pentru cuvântul „mohorâtă”. Argumentează-
ți, într-un enunț, opțiunea.

În contextul poeziei, lexemul „sumbră” poate fi considerat un sinonim al cuvântului „mohorâtă”,

deoarece ambele fac parte din aceeași rețea semantică, indicând ideea de tristețe.

Interpretează, în spațiul rezervat, sugestia contextuală a unui epitet din text.

Având la bază determinarea zilei de mijloc a săptămânii, epitetul „joie mohorâtă”, sugerează
tristețea eului liric, care conștientizează că timpul este ireversibil și că destinul său este de a privi cu
nostalgie în trecut la „Tinerețea [...] pierdută?!”. Pentru a reliefa luciditatea eului liric, sunt conturate
și alte epitete, cum ar fi „geana stinsă”, „gura ninsă”, „Adolescență visătoare” ș.a.

Meditează, într-un text coerent de 4-5 rânduri, asupra stării de spirit a eului liric, exprimată în
ultimele trei distihuri

Ultimele trei distihuri scot în evidență starea de disperare a eului liric, articulată cu ajutorul
epitetelor „stea matură”, „rece suflarea”, „geana stinsă”, „gura ninsă”. Tristețea eului liric este cauzată
de conștientizarea destinului tragic ce se apropie, simbolul ninsorii din final sugerând ideea morții.

Analizează, în spațiul dat, semnificația motivului jocului în acest text poetic, în raport cu același
motiv literar dintr-un alt text

Fiind motivul dominant al poemului, motivul jocului propune o înțelegere ludică a existenței, a
vieții și a morții, a trecerii timpului. Cu ajutorul invocațiilor retorice „copile-luni”, „copilandre-marți”,
„miercureo” etc., eul liric reduce viața la câteva etape-cheie: copilăria, adolescența, maturitatea. Deși
nu se adresează direct ultimelor două zile, el are totuși conștiința morții: „o să vină”, „o să-mi lase”.
Acceptarea destinului tragic prin joc se întâlnește și în poezia „De-a v-ați ascunselea” de T. Arghezi:
„Așa este jocul. / [...] / Arde-l-ar focul”.

Comentează, într-un eseu de 10-12 rânduri, mesajul global al textului, în raport cu afirmația lui
Mihai Ralea „Totul se schimbă, afară de nevoia noastră de copilărie”

Pornind de la distihul liminar al poemului, putem lesne identifica mesajul global al poemului, ce
rezidă în nevoia omului de a rămâne copil, pentru a opri trecerea timpului prin joc: „Ala-bala, prin
aluni/ Unde ești, copile-luni?!”. Astfel, motivul jocului, relevat prin interogațiile retorice din primele
patru distihuri sugerează căutarea unui reper ludic, pentru a se opune destinului: „Nu pleca, vinere,
încă”. Afirmația lui Mihai Ralea se referă la aceeași „nevoie [...] de copilărie”, la care face apel și eul
liric din poemul lui Gr. Vieru. După părerea mea, ideea că toate sunt schimbătoare ne definește
condiția efemeră, pe când percepția ludică a copilului păstrează vie dorința de a crede că timpul e
nelimitat. Conchidem, prin urmare, că ludicul reflectă dimensiunea filozofică a poemului, comunicând
„nevoia noastră de copilărie”.