Albul

Albul Inocenta, moarte, viata, toate cele trei elemente se regasesc in aceasta culoare neutra si iti poate influenta foarte mult starea spirituala ducandu-te la extrem, de la fericire la tristete si invers. Adesea este folosita in combinatii speciale pentru a oferi armonie sufletului. Folosita in special ca o culoare principala pentru tavanul incaperilor ea ofera senzatia de inalt, reflectand lumina in mod egal in toata incaperea. Este o culoare ce poate schimba starea energetica a trupului uman in doar cateva minute.

Abordarile stiintifice si simbolice ale culorilor

Din punct de vedere al stiintific, albul este de fapt combinatia perfecta a culorilor spectrului. De ce este albul o non-culoare? Este o influenta a lui Isaac Newton, care a izolat cele sapte culori ale spectrului curcubeului: violet, albastru, indigo, verde, galben, portocaliu si rosu. Cu toate acestea, lumea stiintifica si lumea culturala sunt doua realitati distincte. In constiinta umana, adica pe terenul culturii, albul a fost intotdeauna o culoare speciala, sau chiar de baza. In cultura europeana, exista fara indoiala sase culori de baza albastru, rosu, alb, verde, galben si negru. Desigur, asta nu inseamna ca sfera perceptiei noastre este atat de limitata s-a dovedit ca ochiul uman este capabil sa distinga pana la 200 nuante. Cu toate acestea, adevarul este ca doar numele acestor culori sunt cunoscute de toata lumea, sunt bine asimilate si apar in mediul nostru zilnic, precum si in momente de rascruce in viata noastra. Doar culorile cu un simbolism bogat si adesea ambigue sunt parte importanta a unei culturi. Albul este cu siguranta una dintre aceste culori. Astfel, in diverse culturi, o culoare este in primul rand o anumita categorie spirituala, un set de simboluri, un element important al comunicarii interpersonale. Diferitele culturi asociaza o anumita semnificatie si o valoare diverselor culori, uneori oferindu-le semnificatii simbolice opuse. Opozitia alb-negru este una dintre categoriile de baza ale rationamentului nostru. Motivul pentru care albul este considerat o culoare de baza este chiar faptul ca el contrasteaza evident cu alte culori (de exemplu rosu). Prin urmare, ceea ce este important este faptul ca semnificatia albului reiese intotdeauna in opozitie cu celelalte culori, accentuand suprafata pe care o reprezinta albul (intr-un fel, albul contureaza si protejeaza aceasta suprafata). In cultura traditionala eschimosa, in lumea albului coplesitor al zapezii, limbile aveau pana la cateva zeci de denumiri pentru diferite tipuri de zapada, pentru a diversifica masa, in acest caz juxtapunand doua tipuri de zapada, cum ar fi zapada uda si zapada maturata de vijelie.

In cultura clasica, albul era considerat o culoare festiva, vesela, asociata cu un semn bun. Ofrandele oferite zeilor Olimpici in semn de recunostinta erau albe (cele negre erau facute in onoarea zeilor din lumea subterana din nou o opozitie!). In afara de albastru si rosu, albul era o culoare de baza, omniprezenta, sacra. Pitagora a recomandat ca cei care cantau imnuri sfinte sa poarte robe albe. Albul a fost intotdeauna important in culturile Orientului si in diverse culturi africane, unde era totusi asociat cu moartea si doliul (de exemplu, in cultura maura). In mod interesant, in China albul este, pe de o parte, simbolul batranetii si, pe de alta parte, al virginitatii si castitatii. Albul este, posibil, cea mai importanta culoare a culturii crestine. Albul reprezinta castitate, virginitate, bunavointa angelica si perfectiune. Dumnezeu insusi apare in alb, de unde robele albe ale reprezentantului Lui pamantesc Papa. Crestinii nou-botezati se imbracau in robe albe, deoarece in aceste robe apar sufletele celor drepti la Judecata de Apoi. Robele albe fie ca sunt purtate de un papa, un membru al clericului sau un laic simbolizeaza asocierea cu Raiul si calea catre acesta. Duhul Sfant este reprezentat ca un porumbel alb. In prezent, hainele albe sunt din nou foarte la moda, atat vara cat si iarna. Acestea sunt sinonime cu independenta si luxul. Apar in versiuni romantice, marine si minimaliste (inspirate din anii 60). Suntem foarte atrasi si de accesoriile albe pantofi, genti, curele, bijuterii si palarii. Hainele albe arata ca suntem eleganti si dichisiti. Ne dau un aspect tanar, proaspat si luminos si, din acest motiv, albul este un element semnificativ in crearea unei imagini atractive. In functie de material, forma si accesorii, albul poate fi o alegere excelenta pentru la serviciu si scoala, pentru vacante si ocazii speciale, cum sunt petrecerile, balurile si nuntile, dar si pentru hainele de zi cu zi. Hainele albe sunt asociate cu sinceritate, deschidere, incredere si optimism. Magia albului este cel mai vizibila la botezuri, prima impartasanie si nunti. O rochie alba, adesea cu voal, accentueaza unicitatea momentului.
2)
Ninge grozav pe cmp la abator Si snge cald se scruge pe canal ; Plina-i zapada de snge animal -Si ninge mereu pe un trist patinor... E albul aprins de snge nchegat, Si corbii se plimba prin snge... si sug ; Dar ceasu-i trziu... n zari corbii fug Pe cmp, la abator, s-a nnoptat. Ninge mereu n zarea-nnoptata... Si-acum cnd geamuri triste se aprind Spre abator vin lupii licarind. -- Iubito, sunt eu la usa nghetata...
Imaginile carnalitatii excesive ocupa un loc important in tematica poeziilor lui George Bacovia: albul amestecat cu rosul constituie simbolurile cele mai puternice ale extinctiei vietii. Poetul foloseste albul

pentru a sugera imacularea inerta a anotimpului rece, in contrast cu sangele de culoare rosie, simbol al vietii ce se stinge. Imaginea abatorului, camp de executie cu victime si calai ce nu se vad, realizata in culori alternante, albul, semnificand gheturile nordice, lumea rece, indepartata, si rosul aprins, logica viului usor vulnerabil, supus oricand agresiunii mortii, este una clasica in literatura simbolista si expresionista a vremii: "Ninge grozav pe camp la abator/ Si sange cald se scurge pe canal;/ Plina-i zapada de sange animal -/ Si ninge mereu pe un trist patinoar." Iarna se manifesta cu toata cohorta ei de semne: teroarea boreala, pustiul alb, ninsoarea abundenta, neintrerupta, zarea innoptata, in timp ce observatorul impersonal asista la tablou sinistru al scurgerii de sange animal "pe canal", albul fiind pe alocuri "aprins de sange-nchegat": "E albul aprins de sangenchegat/ Si corbii se plimba prin sange... si sug;/ Dar ceasu-i tarziu... in zari corbii fug,/ Pe camp, la abator, s-a innoptat."

Alte poezii Alb de George Bacovia

Orchestra ncepu cu-o indignare gratioas. Salonul alb visa cu roze albe -Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infinit, de o tristete armonioas ... n aurora plin de vioare, Balul alb s-a resfirat pe ntinsele crri -Cntau clare srutri ... Larg, miniatur de vremuri viitoare ...

Vis Alb de Otilia Cazimir

As vrea cu tine sa ma duc departe, La Polul Nord, sub cerul de opal, Cand gheata marii clare se desparte In blocuri plutitoare de cristal. Desfasurand culorile-i spectrale, S-ar inalta deasupra noastra ca un fald Dantela aurorii boreale, De purpura, de aur si smarald. Banchiza alba ne-ar asterne-n fata Covoare de omat imaculat. Si-n adapostul mic, scobit in gheata, Am arde-un foc de spirt denaturat. Din larga-mparatie de zapada, S-ar aduna fantasticul norod Al noptilor polare, sa ne vada: Ursi albi, de vata foce mari, de glod Iar cand natura-n soare nou invie Si cand vazduhul nu mai e opac, Intr-un bazin de sticla argintie Ar licari oglinda unui lac.Acolo-n apa-i calma si albastra M-as duce-n zori de ziua sa ma scald Si cat ar fi de frig, iubirea noastra M-ar face sa-mi inchipui ca mi-i cald! Poezia Alb si negru de Bogdan Petriceicu Hasdeu

Poezia Alb si negru de Bogdan Petriceicu Hasdeu

Blanda toamna dunareana, dezmierdandu-ne, s-a dus, Totu-i alb si rece-i totul: jos, omatul, bruma, sus. Moarta-i lumea sarbezita, peste care, fara fata Fara nori si fara soare, greu atarna alba ceata. Serpuieste-n aer fumul si se-ntinde alburiu Din colibe, troienite,ca sicriu langa sicriu. In zadar privirea cata negre benghiuri in albeata; Pan' si umbrele sunt albe pe cea marmura de gheata Insa iata, ca siraguri de calugari in sobor. Vezi ceva negrind in zare: ciorile pe ses cobor Si de spinul chip al iernei, vesel croncanind, s-agata... Mult mai drag mi-e viul negru decat albul fara viata!