Managementul tulburărilor de

tranzit și continență pentru

fecale: aplicarea supozitoarelor,
tușeu rectal, clismă/microclismă
la domiciliu, îngrijirea pacientului
cu colostomă, nutriţie enterală
 Constipaţia
Definiţie: tranzit intestinal încetinit pentru materii fecale (mai
rar de 1 scaun/ 48 h)
Poate determina creşterea consistenţei materiilor fecale →
fecaloame dure → defecaţie dificilă, dureroasă
 Constipaţia
Cauze
• Habituală
• Anorexie, diete de volum mic
• Schimbarea mediului (excursii, spitalizare, etc.)
• Dietă inadecvată (săracă în fibre, hidratare redusă)
• Hipotiroidie
• Abuzul anterior de laxative; alte medicamente (opiode,
etc.)
• Sindrom de colon iritabil
• Imobilizarea prelungită
• Colon neurogen
Constipaţie cronică = ≤ 3 scaune/ săptămână,
≥ 3 SĂPTĂMÂNI, cu
volum redus şi consistenţă crescută,
adesea însoţite de durere
 Complicaţiile constipaţiei cronice

• Fisuri anale; prolaps anal; hemoroizi

• Distensia colonului → perforaţie
• Diverticuloză intestinală
• Reflux gastro-esofagian (prin supradistensie cronică)
 Abuzul de laxative
Consumul îndelungat de laxative (câteva săptămâni):
• Scade absorbţia nutrienţilor şi vitaminelor
• Scade absorbţia medicamentelor
• “lenevirea” colonului (atenuarea reflexului gastro-colic şi
a peristaltismului propulsiv) → constipaţie la oprirea
laxativelor
• Colită - “boala laxativelor”

Constipaţia necesită terapie

medicală dacă are
o durată ≥ 3 săptămâni
(excepţie: colon neurogen)
 Colonul neurogen
Definiţie: tulburări de tranzit şi control sfincterian datorate
unei afectări neurologice (cerebrale, medulare, nervul
vag, nervii splahnici)
Manifestări:
• Peristaltism scăzut, ineficient → constipaţie
• Peristaltism crescut (în special la nivel segmentar) →
tenesme, crampe abdominale
• Incontinenţă fecală
Cauze:
• TVM, TCC
• SM, SLA
• Spina bifida
• AVC, tumori vertebro-medulare sau cerebrale
• DZ (prin neuropatia diabetică), etc.
 Managementul constipaţiei
• Creşterea mobilităţii şi a nivelului de activitate (posturare
periodică în şezând, la pacienţii total dependenţi)
• Masaj abdominal
• Dieta:
• la ore regulate
• volum adecvat al meselor
• aport de lichide ≥ 1.5 l/zi (8-10 căni de apă/ zi)
• fructe, legume, cereale, în special integrale, eventual pere,
suc de prune, cafea (dacă nu e contraindicată)
• Se evită bananele şi brânza (constipă)
• Suplimente cu fibre alimentare – dar în lipsa unui aport
adecvat de lichidă, determină constipaţie!
 Managementul constipaţiei
• Stabilirea unui orar pentru defecaţie/evacuare a fecalelor
– la pacienţii cooperanţi;
– se ia în considerare tiparul anterior constipaţiei, precum şi
stilul de viaţă al persoanei respective;
– se va programa la 30 minute după o masă (reflexul
gastro-colic favorizează defecaţia)
• Utilizare de lubrifianţi (supozitoare cu glicerină) sau clisme
pentru a favoriza evacuarea fecaloamelor mari, impactate şi
a preveni fisurile anale; deasemenea, ele stimulează reflexul
de defecaţie
• Tuşeu rectal evacuator – pentru a declanşa reflexul de
defecaţie, în special în cazurile în care constipaţia este de
cauză neurologică sau pentru a goli ampula rectală
• Laxative
• Biofeedback, terapie comportamentală – în special la copii
 Managementul constipaţiei
Clisme evacuatorii – există tuburi cu balon ataşat şi pompiţă,
pentru pacienţii cu incontinenţă anală severă şi paraplegie
 Utilizarea supozitoarelor
Supozitoare: - laxative
- non-laxative (lubrifiante, antiiflamatoare,
barbiturice, benzodiazepine, opioide, vasoconstrictoare locale
– pentru hemoroizi, etc.)

Indicaţii:
• Pacienţi care nu au reflex de deglutiţie
• Vomă severă, persistentă
• Evitarea efectelor adverse gastrice (ex. indometacin,
diclofenac)
• Efecte locale (lubrefiere,
vasoconstricţie, etc.)
 Utilizarea supozitoarelor
• Igiena regiunii perineale şi a mâinilor cu apă şi săpun
• Utilizare de mănuşă medicală sau manşon pentru deget –
protejează anusul şi rectul de contactul cu unghia
• Supozitoarele se vor insera după defecaţie, cu excepţia
cazurilor în care se adm. pt. lubrefiere
• Repaus în clinostatism cel puţin 30 minute după introducere
 Laxativele
• Laxativ = substanţă care cresc volumul şi înmoaie scaunul
• Purgativ = substanţă ce provoacă eliminarea de scaune lichide
– se utilizează pe termen scurt
Clasificare
• Purgative stimulante ale motilităţii intestinale/ drastice
(iritanţi ai mucoasei) – bisacodil (Dulcolax, Stadalax – cp şi
sup.), fenolftaleina (Ciocolax), oxifenisatina (Fenisan), ulei de
ricin, antrachinone – produse vegetale (rubarbă, aloe, senna,
frangula – Cortelax, Dantron)
• Purgative osmotice (agenţi hiperosmolari) – lactuloza (are şi
acţ eubiotică), sorbitol, sare amară (MgSO4), sare Glauber
(Na2SO4), etc.
 Laxativele

Clasificare
• Laxative de volum = fibre vegetale nedigerabile + şi coloizi
hidrofili – tărâţe, seminţe de psylium, de in; metilceluloză
(Citrucel, Metamucil)
• Laxative prin înmuierea scaunului/ ag. tensioactivi
(emolienţi) – docusat sodic (Sintolax), ulei de parafină (se
poate introduce şi în clisme), glicerina (supozitoare)
 Stimulantele motilităţii intestinale
(prokinetice)
• Antidopaminergice şi colinergice
- utile pentru: hipomotilitate gastrică, reflex gastro-esofagian,
vomă
- efecte limitate la nivelul colonului
- metoclopramid (cp, f, sup) – nu influenţează motilitea colonului
- domperidona (Motilium)
- cisaprid (Propulsin, Prepulsid, Alimix) – cp, sup

• Colinergice
– utile în ileusul paralitic şi distensia abdominală postoperatorie
- neostigmina (Miostin) – anticolinesterazic (sc, iv, po)
- betanecol – derivat colinergic (sc)
 Clisma
Materiale necesare:
1. Irigator-rezervor gradat în ml (de metal, sticlă, plastic, pungă)
2. Tub de racord (cauciuc, plastic), diam. ~ 1 cm, lung. ~1.5-2 m
(rezervorul se suspendă la 0.5-1.5 m, în funcţie de presiunea
dorită)
3. Canula rectală (cauciuc, plastic, sticlă, ebonită, aluminiu)
- lungime 10-20 cm
- Nu se utilizează canule dure la pacienţi cu afecţiuni/dureri ano-
rectale (hemoroizi, fisuri, etc,)
- Se pot steriliza/ de unică folosinţă
 Clisma
4. Sistem de suspensie (stativ pentru irigator)
5. Ploscă
6. Muşama şi aleză/ traversă
7. Substanţă lubrefiantă (vaselină) şi tifon (nu vată!) pentru
ungerea canulei
8. Soluţia de administrat (apă simplă, la 22-30˚, apă cu săpun,
cu glicerină, etc.)
9. Mănuşi medicale
10. Tăviţă renală

În prezent există o mare varietate de

kituri pentru clisme, sterile, gata
asamblate, cu irigator preumplut,
precum şi seringi pentru clismă
(în general mini-clisme, 200-300 ml)
Irigator cu punga de 2 l
 Clisma

Canule rectale din plastic, de unică

folosinţă Seringă pentru miniclismă
 Clisma evacuatorie simplă
1. Se explică procedura pacientului
2. Se suspendă irigatorul (rezervorul)
3. Se ataşează tubul la irigator şi canula rectală la tub
4. Se umple irigatorul (dacă e cazul) – cu robinetul închis/ tubul
clampat (0.75-1.5 l lichid)
5. Se posturează pacientul
- decubit lat. stg., cu MI dr întins şi MI stg în flexie, cât mai puţine
perne
- decubit dorsal, cu plosca poziţionată sub bazin de la început –
bolnavi neurologici, cu tulburări de continenţă, bolnavi sever
deterioraţi, a căror motilitate activă este limitată
- poziţie genu-pectorală – bolnavi cooperanţi
6. Se îmbracă mănuşile
 Clisma
7. Se lubrefiază canula
8. Se deschide robinetul/ pensa, pentru a evacua aerul din tub.
Primul jet de lichid se varsă în tăviţa renală
9. Se închide robinetul
10. Se introduce canula, cu vârful orientat iniţial ventral, 10-12
cm
11. Rezistenţa la introducerea canulei = plici ale mucoasei sau
mase fecale dure

Decubit lateral stâng

Poziţie genu-pectorală
 Clisma evacuatorie simplă
12. Se deschide robinetul
13. Fluxul de lichid se poate regla pe parcursul clismei (înălţimea
la care se află rezervorul). Dacă pacientul resimte inconfort/
crampe abdominale, se micşorează fluxul sau se opreşte
temporar clisma
14. Clisma se opreşte înainte de golirea completă a rezervorului,
pentru a evita pătrunderea aerului în rect
15. Se îndepărtează canula, dacă se detaşează de pe tub şi se
aruncă (la gunoi)
16. Dacă are contenţie anală, pacientul se va postura alternativ în
decubit dorsal şi lateral drept, timp de 5-15 min
17. La apariţia senzaţiei imperioase de defecaţie, se aşază plosca
 Alte tipuri de clisme

• Miniclisme uleioase (200-400 ml ulei de floarea sorelui,

măsline) – la pacienţi cu retenţie îndelungată, însoţită de
dureri
- uleiul cald calmează durerea, dizolvă concreţiunile fecale
- acizii graşi formează săpunuri – efect tensioactiv şi de
stimulare a peristaltismului
- se poate utiliza irigator pâlnie sau seringă
- clismă lentă (10-20 min), uleiul se reţine 6-12 ore (dacă este
posibil)
- se pot folosi şi emulsii uleioase (500 ml)
 Alte tipuri de clisme
• Clisma laxativă (cu subst laxativă) – miniclisme sau
microclisme (5-50 ml), cu MgSO4, glicerină, etc.
• Clisma înaltă (2-3 l, 15-16˚, canule de 30-40 cm, presiune
mare) – se utilizează la pacienţi spitalizaţi, pentru pregătire
preoperatorie
• Clisma prin sifonaj (spălatura intestinală) – apă caldă (35˚),
canula şi tub gros, volume foarte mari (6-10 l) – pentru boli
intestinale inflamatorii severe, pareze intestinale, la pacienţi
spitalizaţi
• Irigaţia subacvală – la presiune foarte mare, cu enterocleaner
– rar utilizată, la pacienţi spitalizaţi sau în staţiuni balneare
• Clisma terapeutică – la 1-2 h după o clismă evacuatorie, cu
cantităţi mici de lichid. Resorbţia rectală nu este ritmică şi
previzibilă. Pentru efect local: NaHCO3, muşeţel, sulfamide, vit A,
cortizon, albastru de metilen, etc.
 Incontinenţa fecală
= incapacitatea de a controla voluntar emisia de materii
fecale sau emisii involuntare
Materiile fecale sunt propulsate la nivelul colonului prin mişcări
peristaltice periodice → depozitate în rect → distensie →
relaxare reflexă a sfincterului anal intern → sfincterul extern
rămâne contractat până când este voluntar relaxat

Incontinenţa se datorează:
• Tulburărilor de motilitate (peristaltism) la nivelul colonului
• Tulburărilor de sensibilitate la nivel rectal
• Tulburărilor ale motilităţii sfincteriene (sfincter ext.)
 Managementul incontinenţei fecale

• Se va asigura evacuarea periodică a materiilor fecale

(zilnic) – tuşeu rectal, clismă
• În special la pacienţii cu afectări medulare (se poate tenta şi
la pacienţii cu suferinţe cerebrale) se începe cu trainingul
sfincterian = evacuare la 48 ore, pentru a permite o
distensie adecvată care să stimuleze reflexul de defecaţie
• Purtare de scutece pentru adulţi – protecţie pentru pierderile
dintre evacuări
• Igienă riguroasă a regiunii perineale (apă + săpun
neutru)
 Tuşeul rectal
= Inserţia unui deget în rect pentru:
• a evalua prezenţa fecalelor
• pentru a stimula reflexul de defecaţie
• pentru a goli manual rectul

Precauţie la:
• Boli inflamatorii intestinale active (Crohn, colita ulcerativă)
• APP de iradiere recentă la nivel pelvin
• Hemoragie rectală
• Durere localizată în regiunea ano-rectală
• TVM cu leziuni superior de T6 (disreflexie autonomă)
• APP de traumatisme ano-rectale
• Alergie la latex (mănuşi)
 Tuşeul rectal
Contraindicaţii
• Pacientul nu este de acord
• Traumă sau intervenţie chirurgicală recentă la niv ano-rectal
• Pacientul obţine satisfacţie sexuală prin această procedură

Procedură
• Se explică pacientului modul şi scopul intervenţiei, se obţine
acordul
• Se aşază o aleză/ traversă sub bazinul pacientului
• Poziţionare pacient în decubit lateral stg, cu genunchii flectaţi
• Se spală mâinile cu apă şi săpun, se îmbracă mănuşi
medicale
• Se examinează perineul, cu atenţie la regiunea anală
 Tuşeul rectal
Procedură
• Se lubrefiază (cu vaselină) indexul sau degetul mijlociu
• Stimularea rectală se realizează rotind uşor degetul de 2-3 ori
• Golirea manuală se realizează cu degetul îndoit, prin rotire
uşoară şi extragere repetată
• Fecalele extrase se depozitează într-un recipient special
• La sfârşitul procedurii se şterge zona cu şervete

Procedura se va întrerupe dacă:

• Pacientul (conştient) o cere
• Apare sângerare
• Apar semne de disreflexie autonomă
 Colostomia şi ileostomia
= anus contra naturii (ACN)/ anus artificial = sutură a
colonului sau ileusului la piele, la nivelul peretelui
abdominal anterior
- în unele cazuri este reversibilă

Indicaţii
• Rezecţii de colon (neoplazii, traume, etc.) – ACN permanent
• Stenoze de colon
• Punerea în repaus a unui segment de colon operat
• Diaree/ incontinenţă severă la pacienţi cu escare
mari

Apendicocecostomia – apendicele este utilizat ca

şi canal între piele şi cec
 Colostomia
Eliminarea fecalelor
• În punga/ sac de colostomie - impermeabilă, dezodorizantă,
autoadezivă
• Irigaţie intestinală periodică (zilnică/ la 2 zile, prin cateter,
pentru colostomiile de signoid sau colon descendent) –
necesită doar un capac/ flanşă sau pansament la stomă

Pungă fără evacuare

Pungi cu evacuare
 Colostomia
Sistemele stomice
• Protector cutanat (flanşa)
• Sac colector
• Filtru pentru gaze
• Sistem de evacuare (clip, arici, etc.)
Flanşă pentru colostomă
Sistemele stomice pot fi:
• Integrate (dintr-o singură piesă), închise sau drenabile
• Din 2 componente (flanşa + punga), închise sau drenabile. Se
îmbină printr-un coleret
Flanşa detaşabilă poate rămâne pe loc câteva zile.
Sacii la care acest lucru este posibil, se vor evacua de 1-3 ori/zi
 Colostomia
• Flanşele protectoare se fixează cu adeziv (hidrocoloid, care
poate fi şi hipoalergenic) – rozeta adezivă a flanşei
• Orificiul flanşei poate fi adaptat la dimensiunea stomei
pacientului, prin decupare
• Pungile fără evacuare/ închise sunt de unică folosinţă!!!
Pungile cu evacuare se golesc la nevoie

Pacienţii colostomizaţi pot munci,

călători, face plajă, pot înota, etc.
Pungile de colostomă sunt etanşe,
nu degajă miros. Utilizarea unei centuri
de suport pentru colostomă poate
masca total prezenţa acesteia.
Colostomă cu capac
Centură de suport pentru colostomă
 Colostomia cu irigaţie
• Kit de irigaţie: irigator, tub, canulă conică pentru stomă,
pungă pentru colectarea materiilor fecale
• Lubrefiant
• Stativ
• Prosop, şervet
• Apă + săpun
• Vas colector pentru reziduuri
• Apă caldă (37-40˚) de robinet
• Sistem stomic nou
 Colostomia cu irigaţie
• Irigaţia se face în fiecare zi la aceeaşi oră (corelat şi cu orarul
pacientului anterior de colostomie). Este asemănătoare cu o
clismă
• Pacientul se posturează în şezut (cu trunchiul la 45-90˚), de
preferinţă pe vasul WC
• Dacă pacientul este capabil să menţină poziţia în şezând (la
90˚), partea inferioară a irigatorului/ rezervorului trebuie să fie în
dreptul umărului său
• Dacă pacientul este ridicat (în pat), irigatorul se va plasa la 45-
50 cm deasupra nivelului stomei
• Se îndepărtează sistemul stomic al pacientului şi se aplică
sacul/ punga colectoare, al cărui capăt deschis se lasă să
atârne în vasul WC sau ploscă
 Colostomia cu irigaţie
• Canula conică se conectează la tub şi se lubrefiază cu o
substanţă hidrosolubilă, apoi se inseră în stomă
• Irigaţia durează 10-15 min
• Se îndepărtează canula, iar pacientul va menţine aceeaşi
poziţie 15-20 min, cu punga colectoare deschisă (în toaletă
sau ploscă)
• Se închide punga colectoare (cu clip sau bandă de cauciuc)
• Se cere pacientului să se plimbe (sau să se aplece înainte,
dacă este imobilizat la pat; dacă nici aceasta nu este posibilă,
se masează abdomenul) – timp de încă 1 oră
• Se îndepărtează punga colectoare de pe stomă
• Se spală pielea din jurul stomei cu apă + săpun neutru
• Se usucă prin tamponare, nu frecare
• Se aplică o flanşă cu capac/ sac de colostomă/ pansament
 Colostomia
Orificiul de colostomie şi pielea din vecinătate se inspectează
periodic, pentru a decela eventuale complicaţii:
• Necroză la nivelul stomei (în general apare postoperator, nu
tardiv)
• Retracţia stomei (se poate reinterveni chirurgical sau se pot
utiliza dispozitive de colostomie speciale)
• Prolaps al stomei – necesită corecţie chirurgicală
• Stenoză – necesită corecţie chirurgicală
• Hernii parastomale – purtare de centură de suport, sau corecţie
chirurgicală
• Infecţii – antiseptice local, antibiotice, chirurgie
• Fisuri cutanate, sîngerări în jurul stomei
Sistemul stomic se înlocuieşte complet la 3-7 zile !!
 Alte complicaţii ale colostomiei

• Eliminare de mucus prin orificiul anal – în general în prima

săptămână după operaţie
• Iritaţia pielii din jurul colostomei
• Tulburări de tranzit (constipaţie, diaree, crampe)
• Dureri abdominale (mucoasa stomei în sine nu doare)
• Sîngerări minore, tranzitorii – la microtraumatisme, frecare,
etc.
• Depresie, diminuarea respectului de sine, tulburări de
dinamică sexuală
 Sfaturi practice pentru pacienţii colostomizaţi
• Flatulenţa: evitarea băuturilor carbogazoase, fasole, mazăre,
varză
• În caz de diaree – lapte, brânză, orez, banane, paste făinoase,
pâine prăjită; evitarea alcoolului, fructe, legume verzi, seminţe
• Se vor evita săpunurile dure, care lasă o peliculă pe piele
(împiedică aderenţa sistemului stomic); se indică săpunuri
lichide, neutre
• Se poate face baie sau duş cu punga aplicată sau fără pungă/
sistem stomic, însă există riscul de eliminare fecală în timpul
îmbăierii
• Colostoma trebuie spălată cu apă şi săpun neutru
• Dacă s-a făcut baie fără sistemul stomic, pielea se va usca bine
înainte de aplicarea acestuia. Nu se vor folosi creme/ loţiuni/
unguente la nivel peristomic
• Firele de păr de pe tegumentul din jurul stomei se rad periodic
 Sfaturi practice pentru pacienţii
colostomizaţi
• Sacii se golesc/ se înlocuiesc când sunt plini la 1/3 – 1/2
• Flanşa se aplică prin autoadeziune, după îndepărtarea
peliculei protectoare. Este preferabil să fie încălzită (prin
contact cu pielea) 30-60 secunde înainte de aplicare
• Sistemele stomice diverse sunt accesorizate de producători cu
creme hidratante speciale, lubrefianţi, dezodorizanţi, etc., care
se vor folosi conform indicaţiilor producătorului
• Pungile drenabile se pot spăla cu apă+săpun sau cu soluţia
indicată de producător
• Pacientul colostomizat trebuie să aibă mereu asupra sa o
pungă de rezervă. Este prudent să aibă la domiciliu o rezervă
de sisteme stomice
 Nutriţia enterală
Indicaţii
• Copii cu defecte congenitale la nivelul gurii, esofagului,
stomacului
• Stenoze esofagiene, esofagita caustică, fistule traheo-
esofagiene
• Disfagie severă (AVC, TCC, SM, Parkinson, tumori,
demenţă severă, etc.)
• Stare de conştienţă alterată
• Refuz alimentar, anorexie
Sonda nazogastrică – se utilizează pe termen scurt, până la
6 săptămâni (cauza poate fi îndepărtată)
Gastrostomia de alimentaţie – se utilizează pe termen lung
(stenoze esofagiene, stări vegetative fără deglutiţie, etc.)
Gastrostomia percutană endoscopică
• intervenţie minim invazivă, necesită doar anestezie locală
• durează în jur de 30 minute
• plaga abdomnală se pansează steril câteva zile după
inserţie
• fixarea internă (la peretele stomacului) se realizează cu un
disc de fixare sau balon,
in funcţie de kit
 Nutriţia parenterală prin gastrostomă
• Nutriţia enterală pe gastrostotomă se poate începe la 6-8 ore
după inserţia sistemului, iniţial cu apă
• După 10 zile de la operaţie, asepsia nu mai este necesară
• Tubul se poate fixa la peretele abdomnal cu bandă adezivă
 Nutriţia parenterală prin gastrostomă
Ingrijire zilnică (de 1-2 ori pe zi)
• Se memorează numărul ghidului de la capătului dispozitivului
de fixare (dacă tubul este marcat)
• Se îndepărtează dispozitivul de fixare de peretele abdominal
• Se examinează pielea pentru iritaţii, infecţii
• Se spală pielea din jurul tubului cu soluţie salină sterilă sau cu
apă şi săpun neutru
• Se usucă bine, prin tamponare cu tifon (nu vată)
• Se rotează tubul 180° şi se mişcă sus-jos 1-2 cm, pentru a
preveni aderenţele peritoneale
• Se repoziţionează sistemul de fixare la nivelul ghidului iniţial
• Pentru sistemele moderne, cu dispozitiv de fixare, nu este
necesară aplicarea de pansamente, leucoplast, etc.!
Înainte şi după fiecare „masă”, tubul se spală cu 20-40 ml
apă, de preferinţă caldă
 Nutriţia parenterală prin gastrostomă
Complicaţiile gastrostomiei
• durere locală, imediat după intervenţie
• peritonită (abdomen acut, durere severă, febră, etc.)
• aderenţe peritoneale (durere, fără febră)
• hemoragii
• tulburări de digestie şi tranzit (greaţă, vomă, diaree, reflux
esofagian)
• refluxul esofagian predispune la aspiraţie, la pacienţii
neurologici! – mese mici, cu pacientul în şezând, sau ridicat cu
patul, în limita posibilităţilor, utilizare de prokinetice
(Metoclopramid)
• iritaţia pielii din jurul stomei
• refluxul soluţiilor administrate pe lângă tub
• înfundarea tubului
 Nutriţia parenterală prin gastrostomă
Dacă tubul se înfundă
• se aspiră cu seringa soluţia rămasă în tub
• se injectează 5 ml apă caldă (35°), se clampează 5 minute,
apoi se îndepărtează clema şi se încearcă sucţiune. Dacă
tubul s-a desfundat, se spală cu apă
• se injectează 5 ml apă carbogazoasă şi se clampează 1
oră. După îndepărtarea clemei, se tentează sucţiune. Dacă
tubul s-a desfundat, se spală cu apă.
• Dacă aceste manevre nu repermeabilizează tubul, sistemul
trebuie înlocuit. Se pot încerca şi soluţii cu enzime
pancreatice (tripsina)
 Nutriţia parenterală prin gastrostomă
Pe termen lung
• dacă problema care împiedica nutriţia per os se rezolvă,
gastrostoma se va îndepărta
• sistemele de gastrostomie au durate de viaţă variabile, în
funcţie de model: 2 luni – 2 ani, după care se înlocuiesc
• igiena orală nu trebuie neglijată, chiar dacă această cale
nu mai este folosită pentru alimentaţie şi chiar dacă
pacientul nu este conştient
• pacientul conştient, fără alte probleme majore locomotorii,
poate face baie, poate inota, etc., după cicatrizarea
iniciziei abdominale – dacă dispozitivul de fixare externă
este bine poziţionat, iar tubul este etanş inchis (capac +
clamă)