Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
32
Evaluare
1. Scrie din text patru lexeme din câmpul semantic al cuvântului „plâng”
2. Alcătuiește patru sintagme în care să demonstrezi că lexemele „deschisă” și „a murit”, din text , sunt
polisemantice.
O întrebare deschisă; a murit de foame;
O inimă deschisă; a murit de râs.
5. Explică, în două enunțuri, sugestia epitetului metaforic „toamna nervoasă” din strofa a doua.
Epitetul „nervoasă” , ce determină substantivul „toamna”, constituit prin analogie, dezvăluie ideea de
neliniște, nevroză, disperare, punctată de lexemul „toamna” care sugerează prin corespondențele peisajul
naturii care devine sălbatic și sever. Conturează o imagine vizuală relevantă, având în centrul motivul
toamnei dezolante, anotimp al descompunerii și al morții, care sugerează și starea de tristețe, disperare și
apăsare a eului liric.
Motivul vioarei în poezia „Toamna murind” este prezent în primul vers al poeziei : „Toamna în grădină își acordă
vioara”. Simbolul vioarei, conturat de imaginea auditivă relevantă sugerează în estetica bacoviană suspin, tristețe și
melancolie. Motivul dat este conturat și de personificarea „Toamna își acordă vioara”, ceea ce conturează
muzicalitatea poeziei , determi nând și starea de spirit a eului liric, fiind una de tristețe, melancolie, izolare. Astfel,
toamna fiind reprezentată în acord cu soarta umană cuprinsă de tristețe, izolare, reprezentând un simbol al
declinului. Aceiași motiv îl depistăm și în poezia „Ascultându-l pe Enescu” de Geoarge Vieru : Iar steaua din cer/
De izvor s-a lipit, /De lacrima lui. /Ah, apă-vioară!”
Așadar, în prezența în aceste două texte literare a motivului vioarei, determină muzicalitatea poezie, sugerând
totodată și sentimentele de tristele și melancolie.
Consider că poezia „Toamna murind” de G.Bacovia aparține genului liric, deoarece cuprinde în sine caracteristicile
acestui gen literar.
În primul rând, în poezia este prezent eul liric care iși exprimă gândurile și sentimentele în mod direct, fiind un eul
liric individual , marcat de pronumele personal „eu, îmi” , ceea ce observăm în secvențe: „ Și plând în odaie, și eu
din vioară…” , ”Îmi cade vioara și cad ostenit.”
În al doilea rând, în poezie sunt folosite figuri de stil precum personificări: „plâng strunele”, „ toamna își acordă
vioara”, „vioarele plâng” ; epitetul metaforic „toamna nervoasă”, „goala odaie”; repețitie „lung și prelung”.
În al treilea rând, sunt folosite imagini artistice, dintre care imagini auditive: „ Toamna în grădină își acordă vioara ”,
„plâng, strunele jalnic” și imagine vizuală „goala odaie”.
Așadar, prezența acestor trăsături specifice genului liric, dovedește faptul că poezia „Toamna murind” de G.Bacovia
aparține genului liric.
8. Dezvoltă , în 8-10 rânduri , ideea din ultimul rând al textului , în raport cu semnificația mesagului sugerat de
versurile: „Niciodată toamna n-a fost mai frumoasă sufletului nostru iubitor de moarte.” T. Arghezi.
În aserțiunea sa T. Arghezi fixează ideea că toamna este anume acel anotimp care se află întotdeauna în accord cu
faptura umană cuprinsă de tristețe , didperare, izolare, reprezentând un simbol al declinului. Aceași ideea, îl
depistăm și în ultimul rînd al textului: „Iar toamnna, poetă, cântând a murit”, fiind sugerată de motivul central al
poeziei, cel al morții. Așadar, fenomele naturii se îmbină armonios cu cadrele sumbre , cu atmosfera de degradare și
astfel, se întâlnește motivul toamnei dezolante, anotimp al descompunerii și al morții.
Eul liric individual , marcat de pronumele personal „eu, îmi” sugerează o stare de nevroză, tristețe, apăsare, fiind
izolat de această lume. Starea data este conturată motivul vioarei care sugerea în universul bacovian tristețea și
melancolia, punctată și de personificarea „toamna își acordă vioara”, contuată de imaginea vizuală relevantă.
Astfel, eul liric simțindu-se încapabil de a lupta împotriva naturii amenințătoare, dar și a morții înseși, adâncindu-
se în angoasă odată cu aceasta.
Consider că poezia „Toamna murind” de G.Bacovia poate fi încadrată în estita curentului simbolist. Este o artă
poetică care cuprinde în sine un set de trăsături specific acestui curent literar.
În primul rând, tema generală în poezia o constituie starea nevrotică și confuză a eului liric, care sugerează tristețea,
apăsarea, disperarea, pustiitatea sufletească, conturată de epitetul „goala odaie”. Această stare este sugerată și de
motivul toamnei dezolante, motivul morții.
În al doilea rând, este prezentă atmosfera sunbră, apăsătoare, conturată de peisajul de toamnă tărzie, care devine
sălbatic și sevel. Observăm acesta în secvență: „ O, ninge, ….și toate se sting…/Palida, toamna nervoasă, cântând a
murit”.
În al treilea rind, poezia data este caracterizată prin muzicalitatea construită prin prezența instrumentelor musicale,
în cazul dat, a vioarei, sugerând suspin, melancolie, tristețe. Observăm acesta în secvența: „Toamna în grădina își
acordă vioara”.
Așadar, analizând trăsăturile descrise mai sus, opinez că poezia „Toamna murind” de G.Bacovia, opinez că discursul
poetic dat poate fi încadrat în estetica curentului simbolist, deoarece cuprinde în sine toate trăsăturile acestui curent
literar.