Plumb

George Bacovia

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţi ale unui text
poetic studiat, aparţinând lui George Bacovia.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent
cultural/literar sau într-o orientare tematică;
– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;
– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu:
titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).
Notă
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).
Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins,
încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;
utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în pagină,
lizibilitatea – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi
să dezvolte subiectul propus.
1. Date despre Simbolismul este un curent literar apărut la sfârșitul
simbolism secolului al XIX-lea, în Franța, ca reacţie de opoziţie faţă de
romantism şi parnasianism, iar denumirea acestui curent literar a
fost dat de Jean Moreas, într-un articol publicat în ,,Le Figaro’’,
în timp ce precursorul simbolismului francez este considerat
poetul Charles Baudelaire. În literatura română, simbolismul s-a
manifestat în aceeași perioadă cu cel european, reprezentând,
astfel, un prim moment de aliniere a literaturii naționale cu cea
universală.

2. Simbolismul Simbolismul european se adaptează realităţilor româneşti, iar o

 românesc primă etapă e marcată de Alexandru Macedonski, cel care e
considerat iniţiatorul acestui curent în literatura română, care-şi
promovează ideile în revista Literatorul, militând pentru o
poezie a viitorului carecterizată prin sugestie şi muzicalitate.
Valorificând preocupările sale teoretice, Macedonski va scrie
poezia”În arcane de pădure”, ce reprezintă ”întâia încercare
poetică simbolistă din literatura română”.

Printre poeţii simbolişti, Dimitrie Anghel, Ştefan Petică, Ştefan

Octavian Iosif, Ion Minulescu se numără şi George Bacovia

3. Date despre autor şi care este cel mai cunoscut poet simbolist român a cărui operă s-a
opera sa caracterizat prin următoarele trăsături:cultivarea simbolului,
prezența corespondențelor și a sugestiei, existența unor anumite
motive literare ( toamna, ploaia, târgul), muzicalitatea versurilor.
În poezia ,,Plumb’’, apărută în 1916, în volumul de debut
cu același nume, George Bacovia se foloseşte de tehnica
simbolurilor pentru a sugera stări precum tristețea, singurătatea,
dezolarea, apăsarea.
4. Tema Aceste sentimente percepute într-o manieră tipic bacoviană
constituie chiar tema poeziei, la care se poate adăuga moartea,
dar și condiția creației artistice. Din perspectiva ultimei teme,
poezia devine o artă poetică, în care Bacovia își exprimă crezul
poetic potrivit căruia poetul e perceput de societate ca un
însingurat, ca un damnat, a cărui singură cale de comunicare
rămâne propria creație, propria poezie
5. Titlul Titlul poeziei este constituit din substantivul comun ,,plumb’’ ce
reprezintă un metal greu, de culoare cenușie, ce simbolizează
monotonia, apăsarea și tristeţea insului bacovian . Acesta apare
de trei ori în fiecare strofă și asigură în acest fel muzicalitatea
discursului liric, transformându-se într-un simbol (refren,
laitmotiv).
 Prin culoarea cenușie specifică acestui metal, plumbul semnifică
banalitatea, prin sonoritate ( este un cuvânt monosilabic, alcătuit
dintr-o vocală închisă ,,u’’, încadrată de alte două consoane)
marchează o cădere surdă și grea, prin greutate trimite cu gândul
la o apăsare sufletească sfâșietoare, în timp ce răceala specifică
plumbului devine sinonimă cu moartea.

6. Structură şi În ceea ce privește structura, poezia este alcătuită din două

compoziţie catrene, aflate în relație de simetrie, versurile fiind construite pe
baza paralelismului sintactic. Excepție de la acest procedeu
artistic face versul al doilea, în care eul poetic bacovian își
transmite dorinţa de a găsi o posibilitate de salvare din universul
apăsător în care trăiește.
Folosirea acestui paralelism sintactic contribuie la muzicalitatea
textului , aceasta fiind o trăsătură a simboliștilor și accentuează
și ideea de închidere, de claustrare ce caracterizează lumea în
care evoluează insul bacovian.
Catrenelor le corespund două realități, două planuri ce se află în
relație de opoziție: una exterioară, descrisă la început, în care
cavoul ocupă locul principal, și una interioară, surprinsă la final,
în care domină sentimentului de izolare.
Motivele caracteristice simbolismului bacovian ca cel al
singurătății, al morții, al izolării, se regăsesc și în această poezie.
7. Strofa întâi Inversiunea prezentă chiar în incipitul poeziei aduce în prim
plan verbul la imperfect ,,dormeau’’, care nu este folosit cu
sensul lui denotativ, ci îi sunt valorificate sensurile conotative
referitoare la somnul de veci, la moarte. Epitetul ‘’sicriele de
plumb’’ întărește ideea izolării în universul propriu, ,,sicriele’’
devenind și mai grele decât de obicei. Întregul decor este unul
sumbru și, în acelaşi timp, apăsător, ce dă senzația imposibilității
 evadării, iar singurul final e moartea sau izolarea de semeni.
Chiar dacă nu este folosit în mod direct lexemul ,,moarte’’,
această realitate este sugerată prin folosirea unor cuvinte din
câmpul semantic al acesteia (,,sicriu’’, ,,dormeau’’, ,,cavou’’). Și
de această dată, insul bacovian precizează faptul că este singur
(,,stau singur în cavou’’), iar natura nu reprezintă un spațiu
favorabil individului, totul fiind mohorât și trist.
Prezența ,,vântului’’ anticipează răceala morții, sugerată și de
frigul din strofa a doua.
Spre deosebire de restul strofei, unde există doar imagini vizuale
( ,,flori de plumb’’, ,,funerar vesmânt’’), în ultimul vers este
plasată o imagine auditivă, redată prin intermediul verbului la
imperfect ,,scârțâiau’’. Acest procedeu artistic devine o trăsătură
dominantă a spațiului exterior, însă poate trăda și neputința
individului de a mai accepta lumea în care se află. La Bacovia,
muzica nu este niciodată încântătoare, ci creează ritmuri
dizarmonice. Epitetul ,,coroanele de plumb’’ simbolizează
apăsarea sufletească a individului condamnat să trăiască într-un
univers închis.

8. Strofa a doua Primul vers din a doua strofă anulează posibilitatea

salvării insului bacovian prin intermediul iubirii. Ca și în prima
strofă, verbul ,,dormeau’’are aceeași semnificație, făcând referire
la somnul de veci.
De asemenea, termenul ,,întors’’ face trimitere la
întoarcerea spre apus, spre moarte, potrivit concepției poetului
Lucian Blaga. Sentimentul de iubire nu este numai mort, ci și
împietrit din cauza plumbului (,,amor de plumb’’). În general, în
lirica bacoviană, universul exterior se află în dezintegrare, însă și
în cazul împietririi efectul este același. Nu numai prin
dezintegrare, dar și prin împietrire, singurul final este moartea.
 Versul al doilea devine punctul de maximă intensitate al
disperării eului bacovian, care, deși știe că amorul este împietrit,
îl strigă și speră că îl va putea salva. În întreaga poezie, verbele
se folosesc la imperfect (,,scârțâiau’’, ,,dormea’’), ceea ce indică
o stare continuă de tristeţe, izolare, apăsare sufletească.
În cel de-al doilea vers, formele verbale sunt folosite la perfect-
compus și conjunctiv (,,am început’’, ,,să strig’’), subliniind
dorința de salvare ( evadare).
Neîmplinirea iubirii contribuie la amplificarea stării de răceală
sufletească, reprezentată de substantivul ,,frig’’.
Finalul poeziei devine și concluzia textului poetic, în momentul
în care lectorul constată că aripile nu îl salvează, ci îl afundă în
universul închis, trist, apăsător, în care trăiește.
Analizată din perspectiva unei arte poetice, se constată că
acest ,,cavou’’ devine un simbol al lumii exterioare în care
poetul trăiește. ,,Cavoul’’ poate fi orașul sau târgul în care se
află, dar poate semnifica în egală măsură, trupul în care sufletul
poetului se simte prizonier.

12. Prozodie La nivel prozodic, versurile au o rimă îmbrățișată, cu o măsură

de zece silabe. Ritmul este iambic, iar rima în ,,mb’’ creează un
efect de monotonie, specific monologului liric.

13. Concluzie În concluzie, părearea criticului literar Nicolae

Manolescu care afirma despre Bacovia că este singurul poet
roman care a coborât în infern pentru a-şi căuta iubirea e perfect
întemeiată.
Elemente simboliste
Muzicalitatea susţinută prin refren,repetiţii,râmă,paralelism
sintactic;
Folosirea simbolurilor ( plumbul,cavoul);
Corespondente ( culoarea cenusie-tristete);
Sugestia morţii din prima strofă ( verbul ,,dormeau’’);
Motive literare specifice ( singurătatea,tristeţea)
Elemente de recurenta ( repetarea cuvântului ,,plumb’’);