COLEGIUL NAŢIONAL “ION C. BRĂTIANU” SIMBOLISMUL: PLUMB Prof.

FIRUȚĂ DORINA

PLUMB
de G. Bacovia
Model de rezolvare a eseului
1. evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat (pentru George
Bacovia, se poate alege poezia Plumb) într-un curent literar/cultural, într-o orientare tematică: precizarea perioadei,
a curentului literar/cultural sau a unei orientări tematice - 2 p (de exemplu – simbolismul); numirea a două trăsături
ale perioadei, a curentului literar/cultural sau a unei orientări tematice -2 x 1 p = 2 p evidențierea celor două trăsături,
prin valorificarea textului – 2 x 1 p = 2 p

De exemplu -
După Mihai Eminescu, George Bacovia este unul dintre cei mai de seamă poeți români
ce se remarcă printr-o originalitate incontestabilă. Poet dificil şi fascinant, asociat în general
curentului simbolist, Bacovia trece, prin creaţia sa complexă, dincolo de încercările de limitare
categorică într-o unică formulă lirică. Modernitatea liricii bacoviene este recunoscută și de
criticul literar N. Manolescu care opina: Bacovia este întâiul nostru antipoet, în sensul modern
al cuvântului.
Simbolismul deschide era conceptului modern de poezie (”poezie a sensibilităţii pure”
– J. Moréas), bazat pe valoarea muzicală a cuvintelor şi pe simbolismul imaginilor prin care să
fie sugerate trăiri interioare difuze, inefabile. Poezia simbolistă se întoarce asupra sa; nu
comunică, ci se comunică. Textul poetic ales, Plumb, se înscrie în acest curent prin folosirea
simbolurilor și a corespondenței, tehnica repetițiilor, cromatica specifică și dramatismul trăirilor
eului liric .....
La fel ca Charles Baudelaire, George Bacovia surprinde, în discursul liric,
corespondențele (trăsătură definitorie a simbolismului ) dintre planul exterior și cel interior,
dintre materie și spirit. Prima strofă corespunde universului exterior, iar cea de a doua corespunde
universului trăirilor interioare ale eului liric. Astfel, lumea exterioară pare a fi un cimitir, o
închisoare rece a sufletului „era vânt”, „era frig”, un infern în care eul liric este condamnat să
trăiască. Tabloul simbolist face loc stărilor de singurătate, tristețe, dezolare, nesiguranță și frică
existențială. ...
O a doua trăsătură a simbolismului – muzicalitatea versurilor – e realizată prin
procedee diverse precum folosirea unor cuvinte cu sonorități închise precum „plumb”, „vânt”
care conțin doar o vocală încadrată de consoane sau repetarea unor cuvinte sau secvențe poetice
precum „dormeau” sau „ stam singur” care dau simetrie textului. În poezie, repetiția simbolului
central „plumb” și a conjuncției coordonatoare și conferă discursului o muzicalitate tristă,
apăsătoare și monotonă, asemenea unui marș funebru. ...
2. comentarea a două imagini / idei poetice relevante pentru tema textului studiat: precizarea temei
– 2 p; comentarea oricăror două imagini / idei poetice relevante pentru tema textului poetic ales – 2 x 2 p= 4 p
(comentare clară și nuanțată a unei imagini / idei poetice – 2 p; încercare de comentare – 1 p) (6 p)

De exemplu - Tema poeziei este condiția omului de geniu neînțeles, închis în propriul său
univers interior, ferindu-se de o lume artificială, monotonă. Poezia își organizează sensurile și
în jurul temei morții asociată cu criza existențială a ființei aflată în pragul destrămării spirituale.
Viziunea despre lume este sumbră, de un tragism asumat cu luciditate și este creionată
prin laitmotivul „stam singur”, care subliniază senzaţia de pustietate... Discursul liric se

Alexandru Macedonski îi dedica versurile: „Poete scump, pe frunte porți mândre foi de laur/ Căci singur, până astăzi, din plumb făcut-ai aur.”
COLEGIUL NAŢIONAL “ION C. BRĂTIANU” SIMBOLISMUL: PLUMB Prof. FIRUȚĂ DORINA

organizează în jurul motivelor artistice ale plumbului şi ale cavoului care definesc tema poeziei:
condiţia poetului într-o lume ostilă care nu-i înţelege aspiraţiile.
O idee poetică ce susţine tema se cristalizează în jurul semnificațiilor primului catren și
surprinde elemente ale unui spaţiu al singurătăţii, al captivităţii, definindu-se astfel starea de
angoasă. Lexemele care contribuie la conturarea cadrului aparțin câmpului semantic al
funerarului ( „funerar vestmânt”, „cavou”,” sicrie” etc.). Se creionează un spațiu simbolic al
somnului, al morții. "Cavoul", "sicriul" sunt metafore explicite ale morții, simboluri ale vidului
existențial în care ființa este captivă. Ele numesc direct spațiul thanatic ori simbolizează (prin
tehnica sugestiei) spațiul închis al odăii, al târgului de provincie sau al universului..... Prin
repetarea epitetului „de plumb” se insistă asupra ideii de existență monotonă („ sicriele de
plumb”, „ flori de plumb”, „coroanele de plumb”), moarte. Cromatica este de asemenea
monotonă, prin invazia cenuşiului, întrucât vioiciunea şi prospețimea pe care le-ar fi putut
introduce în peisaj florile sunt anulate de mineralizarea acestora. Singurul element care sugerează
mișcarea este vântul, dar şi acesta produce efecte reci, sumbre ale morţii: „...şi era vânt.../Şi
scârţâiau coroanele de plumb.”
Altă secvență relevantă pentru tema textului coincide cu a doua strofă ce debutează
sub semnul tragicului existențial, generat de neputința împlinirii prin iubire: „Dormea întors
amorul meu de plumb”. Epitetul „întors” sugerează înstrăinarea, despărţirea sau, după cum nota
Blaga, întoarcerea mortului cu faţa spre Apus, întoarcerea definitivă. Anularea capacității de a
iubi este şi semn al neputinţei de a comunica, versul al doilea constituindu-se într-un sumă a
trăirilor eului liric, care îşi exteriorizează groaza paroxistică: „şi-am început să-l strig”, amintind
de strigătul neputincios şi absurd redat, în manieră expresionistă de Edvard Munch. Dacă la
romantici zborul semnifica aspiraţia spre absolut, la Bacovia oximoronul „Şi-i atârnau aripile de
plumb” creează o imagine a neputinţei, dar simbolizează şi zborul spre profunzimi.
3. câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție și de limbaj,
semnificative pentru textul poetic ales (2 x 3 p = 6 p) analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia
pentru textul poetic – 3 p; analiza fiecărui element ales, cu încercarea de justificare a relevanței acestuia – 2 p;
abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 p

De exemplu - Structural, poezia este construită pe principiul simetriei care este asigurată
de structura strofică şi planurile imaginarului poetic: prima strofă corespunde universului
exterior, iar cea de a doua corespunde universului trăirilor interioare ale eului liric. Această
dualitate este specifică poeziei bacoviene, întrucât planul exterior reflectă întotdeauna planul
interior. Relaţia de simetrie este asigurată şi de paralelismul sintactic dintre versurile celor două
catrene: „Dormeau adânc sicriele de plumb/ Dormea întors amorul meu de plumb”.
Titlul atrage atenţia nu doar ca realizare fonetică, ci şi ca încărcătură stilistică. Este
realizat pe baza unui lexem denumind un metal care traduce lipsa de viață. E un metal tare ce
trimite la duritate, tristete. Considerând structura sonoră monosilabică a lexemului, acesta
„reproduce zgomotul unui corp greu care cade” (D. Dumitru). Conform “Dicţionarului de
simboluri”, plumbul este un metal saturnian, al demitizării. Metal saturnian, plumbul impune
un simbol plurisemnificativ pe care se întemeiază viziunea poetică, ilustrând astfel o
caracteristică a poeticii simboliste. El reprezintă prin cromatica sa ,,cenușie” monotonia vieții
eului liric, prin greutatea sa angoasa sufletească, iar prin componența sa chimică, acest metal
ajută la fabricarea gloanțelor, ce străpung sentimentele autorului. + ce am notat în clasă.
În concluzie, George Bacovia rămâne creatorul unui univers obsesional, un poet al
suferinței absolute, singurul care a coborât în Infernul existenței......
Alexandru Macedonski îi dedica versurile: „Poete scump, pe frunte porți mândre foi de laur/ Căci singur, până astăzi, din plumb făcut-ai aur.”