Arta poetica simbolista moderna

Plumb George Bacovia

Dormeau adanc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint
Stam singur n cavou si era vint
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea ntors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig
Stam singur langa mort si era frig
Si-i atirnau aripile de plumb.

Poetul George Bacovia se incadreaza in perioada interbelica, opera sa poetica fiind dominata de curentele
literare simbolism si expressionism. Volumul Plumb aparut in 1916 este primul volum de versuri ce
cuprinde arte poetice in care universal bacovian prinde forma si contur.
Datorita implicarii Romaniei in primul Razboi Mondial, volumul nu a fost receptat in epoca la momentul
publicarii, ci mult dupa, cand critica lui literara apreciaza genul sau bacovian.

Ipoteza

Poezia Plumb de George Bacovia apartine genului liric, iar ca tip de poezie este o arta poetica ce face
parte din curentul literar simbolism.

Teorie

Arta poetica este un crez literar, un program, o arta de a scrie. Arte poetice sunt considerate operele in
care artistul exprima conceptia personala, viziunea despre arta si procesul de creatie.
Simbolismul este un curent modern ce presupune la nivel formal si informal, inovatii la nivelul poeziei.
Se foloseste simbolul, un element al existentei umane sau al planului material care dobandeste conotatii
aparte si ca urmare exprima stari afective. Sugestia, aceasta provenind de la verbul a sugera, subliniind
legatura simbolului cu starile emotionale sau afective. Apar corespondentele, cele care exprima legaturile
eului poetic cu lumea si cu restul universului. Se utilizeaza cromatica, fiecare culoare folosita in poezie
exprimand stari sufeltesti. Poezia se bazeaza pe stari sufletesti neclare, ambigue, obsesia, frica angoasa,
nevroza, apasarea sufleteasca, splinul. Muzicalitatea versurilor se realizeaza prin intermediul a doua
tehnici: tehnica refrenului si tehnica eufornica in care apar gifuri de stil sonore precum aliteratia si
asonanta. La nivelul versificatiei, poezia simbolista foloseste versul alb si versul liber, figurile de stil din
iomaginarul poetic sunt monotone in mica masura utilizate, iar accentul este pus pe metafora. De
asemenea, se foloseste sinestezia, forma de transpunere metaforica a datelor unui simt in limbajul altui
simt, figura de stil ce consta in realizarea prin intermediul unei imagini artistic, o surprindere in forma
concreta a unei realitati priceputa in mai multe secvente.

Explicarea titlului

Titlul operei Plumb George Bacovia reprezinta un substantiv comun, care denotativ arata un metal greu
de culoare gri inchis. Sensul conotativ este dat de valoarea de motiv literar central si simbol al titlului.
Titlul arata astfel apasarea sufleteasca, golul interior, melancolia si jalea eului poetic, stari afective care
prin corespondenta descriu un univers exterior trist, apasat de greutatea plumbului.

Tema si motive

Tema operei Plumb George Bacovia o constituie viziunea eului poetic asupra universului. Subtema este
moartea prin impietrire, iar motivele literare sunt plumbul, florile, coroanele si sicriele, cavourile,
strigatul interior.

Secvente lirice

Opera curpinde doua secvente lirice, secventa intai (primul catren) arata planul exterior eului liric, spatiul
cimitirului existential sominat de greutatea plumbului si secventa a doua (al doilea catren) cuprinde planul
interior amorul de plumb reprezentand latura creatoare a poetului.

Interpretare

Poezia Plumb George Bacovia debuteaza cu imaginea statica a unui cimitir, reprezentand existenta umana
a poetului. Somnul este de neintors, este somnul mortuar pus in legatura cu sicriele, primul element din
campul semnatic al mortii. Florile de plumb arata natura impietrita in iminenta mortii, iar poetul in doliu
funerar isi plange propria conditie. Motivul singuratatii este surprins in legatura cu restrangerea mediului
reprezentata de cavou. Strofa se incheie in contrast cu imaginea de inceput in imagine auditiva lugubra a
scartaitului coroanelor. Vantul este factorul dinamic ce aminteste de o existenta reala.
A doua secventa arata arata somnul intors asa cum spunea Lucian Blaga, se indreapta spre opus adica
spre moarte. Eul liric se disociaza in om si poet, omul privind cum amorul meu de plumb se stinge.
Florile de plumb par a fi acea realitate potrivita mortii, apare agonia eului poetic, deznadejdea surprinse
intr-un strigat, mut, fara glas. Se reia simetria nativului singuratatii, iar impietrirea plumbului pune
stapanire pe fiinta poetului. Zborul cu fata catre pamant reprezentat de aripile atarnande reprezinta
viziunea eului liric despre creatie ce nu se poate realiza intrun univers domniat de moarte.

Simboluri

In opera Plumb George Bacovia exista mai multe simboluri, fiecare avand conotatii aparte. Plumbul arata
apasarea sufleteasca si golul interior, iar acestea fac parte din elementele simboliste ale operei. Sugestia
face legatura dintre simbol si starile exprimate. Corespondenta este cavoul, un loc inchis, izolat, loc de
refugiu al eului liric dintre el si lume; sicriele, vesmant funerar, coroanele, mortul arata moartea prin
impietrire. Cromatica curpinde culoarea gri inchis, iar plumbul exprima greutatea sufleteasca si spirituala
cat si sentimentele de tristete. Muzicalitatea este reprezentata prin tehnica eufonica, tehnica refrenului
stam singur.

Stil artistic

Stilul artistic cuprinde scrierea versurilor, care are in vedere surprinderea campului semantic al mortii si a
monotoniei universului. Ca urmare, apar termeni diferiti precum sicriele, coroanele, florile,
funerar, cavou, mort, ele subliniind subtema poeziei. La nivelul constructiei semantice,
morfologice se observa aceeasi monotonie pe care culoarea plumbului o reflecta partile de vorbire cu
aproximativ aceleasi functii sintactice, se reiau simetric si in a doua strofa a poeziei.

Prozodia

In ceea ce priveste prozodia, Plumb are o constructie riguroasa, care sugereaza prezenta mortii, prin
inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de 10 silabe, iambul alternand cu amfibrahul.

Concluzie

Avand in vedere aceste caracteristici, opera Plumb George Bacovia este o arta poetica simbolista

Decembre
ELEGE, elegii, s. f. 1. Specie a poeziei lirice n care sunt exprimate sentimente de
melancolie, de tristee, de jale; p. ext. plngere, jeluire. 2. Compozi ie muzical cu
caracter melancolic, trist. Din fr. lgie, lat. Elegia
a) Elegia Decembre este definitorie pentru universul bacovian, caracterizat printr-un orizont nchis(Eziuice
ntuneric), printr-o disoluie de proporii cosmice (Potop e-napoi i-nainte),printr-o tristee, melancolie,
care prevestesc sfritul (i ning zpada ne-ngroape). Iubirea, ca lege generatoare a universului, este
doar un moment de lumin (Mai spune s-aduc i lampa)n acest dezastru universal, dominat de moarte. De
aceea titlul este un simbol al destinului implacabil, tragic al omului, un prilej de meditaie pe teme
clasice (panta rhei, fortuna labilis): i mn fotoliul spre sob, /La geam s ascult vijelia. /Sau zilele mele
totuna/A vrea s Je-nv simfonia, dar, n acelai timp, pe profunda unitate dintre om i univers, pe
valorile legii armoniei i echilibrului, sugerate prin simbolulsimfonia, fiindc poetul are o predilecie pentru
cromatic i muzic.
Iubirea este focul care menine viaa, de aceea poetul contempl sfritul vieii, sugerat prin
simbolul decembre, n timp ce fulgii de nea, clipele timpului se scurg nencetat ca o ninsoare: Te uit cum
ninge decembre, /Spre geamuri, iubito, privete / Mai spune s-aduc jratec /i focul s-aud cum
trosnete. Aceste subtile corespondene sunt o trstur a stilului simbolist i ele exprim sentimentele de
durere, iubire, singurtate, melancolie, speran, tristee, fiindc universul este dominat de spectrul morii,
sugerat de simbolul central al poeziei Decembre ( Te uit cum ninge decembre).
Motivul tristeii, al spleen-ului prezent n Poem final, n Piano, se mpletete cu motivul corespondenei
dintre simboluri, sentimente, culori, semne, sugestii: Ce cald e aicea la tine./i toate din cas mi-s sfinte,/ Te
uit cum ninge decembre/Nu rde citete-nainte. Cartea vieii trebuie citit cu grij, cu atenie, cu gravitate,
cu nelepciune: Citete-mi ceva de la poluri, fiindc ea este momentul cnd se face discriminarea, separaia,
unii la polul plus, adic la cer, alii la polul minus, adic la iad. Viaa nu e un joc, de aceea nu e nimic de rs,
ci este un examen al sufletului, fiindc literatura implic sufletul cititorului i al autorului, ca n estetica
suprarealist.

Motivul dominat al corespondenelor dintre strile sufleteti ale poetului i natur d tonul de elegie al textului,
ca i n poeziile Miezul nopii, Vnt, Mar funebru.
Decembre este o meditaie simbolist, fiindc eroii sunt sugerai, sunt doar nite simboluri n mprejurri
simbolice. Aa cum luna decembrie este sfritul anului, al timpului, tot astfel timpul vieii se apropie de
sfrit. De aceea tema, eroii, subiectul, sugerate prin motivul corespondenelor dintre strile sufleteti i natur,
au o proiecie comun, n sensul c ntregul univers pare a se destrma, a se sfri o dat cu omul: Potop enapoi i-nainte, ca n poezia Lacustr. Acest raport dintre om i univers, cultivat de romantici, este preluat de
estetica simbolist i apoi de cea expresionist, fiindc omul este centru al universului n cultura european,
influenat de umanism.
Cultivarea intuiiei i sugestiei prin simbolurile: decembre (timp, btrneea, iarna vieii),vijelia (fortuna
labilis, panta rhei), simfonia (conceptul de armonie, echilibru), focul (iubirea, viaa) duce la o meditaie asupra
sensului vieii. Viaa, trit n iubire, face ca toate s fie pline de sens, s fie sfinte (Ce cald e aicea la tine, /i
toate din cas mi-s sfinte), de aceea lipsa iubirii aduce ntunericul din afar, decderea vieii sociale,
dezagregarea universului, curgerea fr sens a timpului (Te uit cum ninge decembre).
Conceptul de poezie pur este sugerat de simbolul zpada ( Te uit zpada-i ct gardul),altfel dect n
poezia Note de primvar, unde era sugerat prin: Mugur alb, i roz i pur.
Gndirea analogic este prezent prin analogia dintre viaa omului i univers, dintre sentimentele de tristee,
melancolie, durere, iubire ale poetului i vijelia, furtuna, viscolul, care dezlnuiesc stihiile. Sunt sugerate
principiul aerul prin
simbolul vijelia, principiul apa
prin simbolul potop, principiul focul prin Jratec, principiul timpul prin
simboluldecembre, principiul pmntul prin simbolul poluri, care poate sugera i principiulspaiul.
De aceea, privit din unghiul nivelurilor creatologiei, poezia poate fi situat la nivelul inovativ.

Lacustr
de George Bacovia
De-attea nopi aud plound,
Aud materia plngnd...
Sunt singur, i m duce-un gnd
Spre locuinele lacustre.
i parc dorm pe scnduri ude,
n spate m izbete-un val
Tresar prin somn, i mi se pare
C n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se ntinde,
Pe-aceleai vremuri m gsesc...
i simt cum de atta ploaie

Piloii grei se prbuesc.

De-attea nopi aud plound,
Tot tresrind, tot ateptnd...
Sunt singur, i m duce-un gnd
Spre locuinele lacustre.
1. Apariie
Poezia Lacustr a fost publicat n revista Viaa nou n 1903 i apoi inclus n
volumul de debut Plumb din 1916. Elementele specifice esteticii simboliste care se
regsesc n poezie sunt: sugestia, folosirea simbolurilor (lacustr, ploaia), muzicalitatea,
accentul pus pe strile eului liric i tehnica repetiiilor.
2. Tema poeziei
Tema poeziei o constituie dezagregarea, descompunerea fiinei umane i a
universului nconjurtor. n cazul eului liric se pune problema unei alienri spirituale
datorate ploii i descompunerii materiei.
3. Titlul poeziei
Titlul poeziei se refer la simbolul lacustr care reprezint o locuin nesigur,
construit pe ap i susinut de piloni. n plan simbolic, sugereaz de fapt starea de
nesiguran n care se afl eul liric, fiind prins n propria lume i pierznd contactul cu
exteriorul apstor. Astfel lacustr devine un simbol nu numai pentru izolare i
singurtate, dar i pentru alienare i chiar moarte.
4. Compoziia poeziei
Poezia este alctuit din patru strofe, dispuse n mod simetric. Prima i ultima
strof conin aceeai idee, subliniat prin repetarea versurilor De-attea nopi aud
plound, / [...] Sunt singur, i m duce-un gnd / Spre locuinele lacustre. Cele trei
versuri care se transform n refrenul poeziei conin dou dintre motivele eseniale ale
liricii bacoviene, ploaia i singurtatea. Singurtatea devine o condiie pentru ieirea din
planul realitii, pentru ca eul liric s poat percepe realitatea subiectiv, care este n mare
msur un produs al imaginaiei (m duce-un gnd, mi se pare). ntreaga poezie se
organizeaz n jurul a dou simboluri, ploaia care reprezint monotonia, dezagregarea i
locuina lacustr, punte de trecere ntre terestru i acvatic, fiind un simbol pentru iluzia
salvrii i izolarea eului liric.
Prima strof descrie fenomenul de descompunere a materiei, sub aciunea unei
ploi permanente redat prin intermediul verbelor la gerunziu plound, plngnd.
Degradarea se face simit treptat, trecndu-se de la o reacie personal: De-attea nopi
aud plngnd, la o reacie cosmic valabil pentru ntreg universul: Aud materia
plngnd. Zgomotul produs de cderea ploii provoac o stare de angoas, de nevroz,
dar i de monotonie. Ploaia nu este un simplu element de decor, cum era natura la

romantici de exemplu, ci este nsui agentul descompunerii materiei i a eului.

Singurtatea eului liric este o stare care favorizeaz manifestarea subcontientului, a
visului: Sunt singur, i m duce-un gnd / Spre locuinele lacustre.
n strofa a doua sunt prezentate alte imagini vizuale care in de lumea
acvaticului: scnduri ude (epitet), val, podul de la mal. Dac n prima strof era
descris o stare de angoas i de nevroz provocat de ideea dezagregrii materiale, n a
doua strof angoasa se transform n fric, spaim de apropierea iminent a acestui
proces: n spate m izbete-un val - / Tresar prin somn, i mi se pare / C n-am tras
podul de la mal. Frica este produs att de terestrul care este incert, ct i de acvaticul
care pare s acapareze totul. Ca i n alte poezii bacoviene, somnul se afl n strns
legtur cu ideea de moarte, reprezentnd o etap pentru atingerea acesteia. n Lacustr
somnul este descris n ipostaza sa de comar, experiena eului liric petrecndu-se n acest
univers compensatoriu. Atracia exercitat de acvatic se produce n timpul nopii, n
regim oniric, unde cderea obsesiv a ploii acioneaz aproape hipnotic asupra
somnului fiinei i a lumii.
n strofa a treia starea de angoas i de singurtate se amplific prin regresiunea
ntr-un spaiu atemporal, la nceputurile mitice ale lumii: Un gol istoric se ntinde, / Peaceleai vremuri m gsesc... Teama de neant produce exasperare, dar i resemnare n
faa dispariiei lumii. Dezagregarea se extinde la nivelul ntregului univers, piloii grei,
care ar trebui s fie simboluri pentru stabilitate, se prbuesc sub aciunea distrugtoare a
apei. ncordarea, nevroza anticip apropierea sfritului lumii, pus n eviden i prin
introducerea motivului potopului biblic.
Ultima strof o reia simetric pe prima, singura diferen fiind al doilea vers: Tot
tresrind, tot ateptnd. La fel ca i n prima strof, acest al doilea vers face legtura
ntre descompunerea exterioar i interioritate deoarece subliniaz starea de angoas i
monotonie a eului lirc. Verbele la prezent din ntreaga poezie sunt folosite pentru a sugera
permanena strilor sufleteti ale eului liric care asist la o aciune n proces de
desfurare: aud, sunt, dorm, tresar etc. De asemenea, se mbin armonios
imaginile vizuale cu cele auditive: aud plound, m duce-un gnd / Spre locuinele
lacustre, scnduri ude etc.