George Bacovia

Simbolismul este un current literar de circulatie universala, aparut

in Franta in a doua jumatate a secolului XIX ,ca reactive impotriva
retorismului romantic si a formalismului parnasian,promovand emotia
si muzicalitatea interioara a ideii. Si-a creat o individualitate proprie
prin lansarea a doua deziderate principale : folosirea simbolului si
perceptia sinestezica asupra universului. Alte particularitati ale liricii
simboliste sunt : crearea starii de spleen, muzicalitatea interioara a
versurilor ,deschiderea fata de inovatiile formale,utilizarea sinesteziei.
George Bacovia este considerat de critica literara cel mai
insemnat reprezentant al acestui curent din literatura romana.
Poezia ‘ Plumb’ apare in volumul cu acelasi nume in anul 1916 si
se inscrie in universul liric specific bacovian.
Tema poeziei o constituie conditia omului intr-o societate
meschina ,superficiala , neputincioasa sa aprecieze valoarea artei
adevarate.Ideea exprima starea de melancolie,tristate,solitudine a
instantei care se simte incatusata si sufocata din punct de vedere
spiritual in aceasta lume in care este inchisa definitive,fara a avea o
solutie de evadare.
Titlul este un simbol care exprima corespondenta dintre un
element al naturii si starile sufletesti exprimate poetic.
Imaginarul poetic bacovian se concentreaza asupra semnelor
implacabile ale mortii, sugerate prin simboluri specific de-a lungul
intregii creatii. Procedeele artistice simboliste care contureaza
atmosfera generala a poeziei sunt : folosirea simbolului,
simetria,sugestia,utilizarea elementelor recurente ,muzicalitatea
versurilor,cromatica si perceptia sinestezica asupra universului.
 Laitmotivul poeziei,respective simbolul recurent ‘plumb’ este
repetat simetric si obsesiv de sase ori pe parcursul operei,lucru ce
confera muzicalitate textului si accentueaza starea deprimanta a eului.
Acest metal inchis si cenusiu stabileste cromatica din poezie cat si
atmosfera de monotonie si plictis.Maleabilitatea elementului se afla in
concordanta cu labilitatea starii psihice a instantei poetice.
Simbolului ‘plumb’ ii sunt alaturate cuvinte ce formeaza sintagme
sugestice precum ‘flori de plimb’ , ‘ amor de plumb’ si ‘ aripi de
plumb’ ,sintagme ce redau o profunda semnificatie starilor sufletesti
exprimate, imposibilitatea implinirii idealului.
Din punct de vedere al constructiei,se remarca doua secvente
poetice structurate pe dooua planuri: macrocosmic,al spatiului
inconjuratoe si microcosmic,sufletesc.
Subiectivitatea lirismului este evidentiata prin intergrarea marcilor
gramaticale ale eului liric: verbele ‘stam’,’am inceput’ si adjectivul
posesiv ‘meu’ la persoana I .
Prima secventa se bazeaza pe metafora-simbol ‘cavou’, legata
indestructibil de cadrul funebru stabilit in confesiunea lirica.Spatiul
inchis ,sufocant si apasator este sugerat de epitetele si cuvintele din
campul semantic al elementelor funerare : ‘ sicriele de plumb’ ,
‘cavou’ , ‘ funerar vestmant’, ‘ coroanele de plumb’ , ce trimit ca
atare catre iminenta mortii.
Incipitul poeziei debuteaza cu verbul ‘dormeau’ cee ace sugereaza o
permanentizare a starii generale de somnolenta.Alaturat unor cuvinte
precum ‘flori ‘, ‘amor,’ , ‘ coroanele’ , secventa ‘de plumb’ are
menirea de a accentua greuatatea si apasarea sufleteasca, atractia
pamantului si starea liminala dintre viata si moarte.Florile care sunt
asociate vietii si puritatii isi pierd farmecul si devin artificiale atunci
cand sunt alaturate oximoronic plumbului.
In secventa a doua, folosindu-se tehnica simetriei,
corespondentul din planul exterior al ‘sicrielor de plumb’ este amorul,
care este cazut intr un somn adanc,o stare premergatoare mortii ‘
Dormea intors amorul meu de plimb’.Fenomenul mortii este
ireversibil, fapt ce este sugerat de perceptia tactile ‘Era frig’, ce
amplifica venirea sfarsitului.’Atarnau aripile de plumb ‘ atribuie
amorului o cadere iminenta in voalul mortii,o prabusire
definitive,greutatea aripilor ilustrand neputiinta de iesire din destinul
tragic.
Poezia este alcatuita din doua catrene cu o rima imbratisata,ritm
iambic si o masura de zece silabe.
Consider ca George Bacovia a creionat un univers trist,apasator si
deprimant pentru a discerne valoarea de nonvaloare, ce reprezinta un
crez existential original. Este considerat de Nicolae Manolescu
‘singurul poet roman care a coborat in infern’.Poezia sa se inscrie in
simbolismul european prin atmosfera,procedee,cromatica si
muzicalitate, punandu-l pe poet in ipostaza de scriitor reprezentativ al
perioadei simboliste.