PLUMB GEORGE BACOVIA
SIMBOLISM
George Bacovia este reprezentantul simbolismului romanesc
a carei originaliate deriva dintr-un pesimism exagerat cu care
traieste.
Universul poetic bacovian are la baza motive specifice
liricii simboliste: motivul singuratati apasatoare,
sentimentul inadaptarii producand izolare si intristare,
respectiv dorinta de evadare.
Textul poetic Plumbde George Bacovia se inscrie in curentul
literar simbolist aparut in Franta in 1886 aparenta la aceasta
estetica este data de teme si motive , prin cultivarea
simbolului, a sugestiei, a corespondentei , a cromaticii,a
muzicalitati interioare si a dramatismului trairii eului
[Link] existential este sugerat prin corespondenta ce
se stabileste intre materie si spirit .Textul poetic bacovian nu
cuprinde nici un termen explicit al starii de angoasa ,aceasta fiind
transmisa pe calea sugestiei prin dcor si simboluri .
Poezia este o arta poetica sub forma elegiastica deoarece
sugereaza sentimentul de tristete si spaima de moarte
sub forma monologului liric , sub forma unui eu liric
pesimist .
Tema poeziei o constituie conditia poetului izolat intr-o
socieate mediocra , conditie marcata de singuratate , de
imposibilitatea evadarii si de moartea iubirii.
Motivele cu valoare de simbol apartin campului semantic al
mortii: cimitirul , cavoul , sicriele, somn, vant, frig configurand
decorul funerar.
Prin intermediul corespondentei ele se asociaza cu starii
sufletesti confuze care constituie obiectul poeziei simboliste
:plumbul este asociat cu starea de apasare sufleteasca, sicriul cu
izolare ,calvarul cu angoasa ,spaima de moarte ,inadaptarea si-
am inceput sa-l stirg disperarea si singuratatea.
Viziunea despre lume este sumbra, nemetafizica si de un
tragism asumat cu luciditate poezia este a unui solitar si a uniu
prizonier , a unei constiinte inspaimantata de lume in care
traieste.
Lirismul subiectiv este redat prin marcile specifice eului
liric :verbele la persoana I stam,am inceput , sa strig si
pronumele de persoana I [Link] la imperfect stam,
dormeauexprima continuitatea starii de singuratatea , in timp
ce verbele la perfect compus m inceput exprima
incapacitatea de a comunica cu iubirea , de unde apare si
spaima de neant.
Focalizarea simbolului Plumb din titlu sugereaza
angoasa , cenusiul vietii, universul monoton si apasare
sufleteasca . Prin repetare , cuvantul titlu devine motivul central
in text datorita sugestiei mortii: lumea interioara si lumea
exterioara sunt supuse disparitiei.
Pe baza corespondentei se construiesc semnificatiile
cuvantului plumb :in sens denotativ este un metal toxic, de
culoare cenusie ,iar in sens conotativ sugereaza starea de
angoasa .Pe baza simetriei , textul poetic este structurat pe
doua catrene in care cuvantul plumb se repeta de sase ori.
Prima strofa debuteaza cu o imagine a lumii, vazuta ca un
imens cimitir si cuprinde doua simboluri obsedate ale liricii
bacoviene : scrie si [Link] intermediul personificarii
dormeau sicriele este sugerata ideea mortii ca un somn
profund . Acest motiv al somnului exprima moartea sufleteasca si
lipsa de comunicare a eului liric cu lumea exterioara .
In aceasta strofa este descrisa lumea exterioara prin termeni
din campul semantic al morti: sicrie, funerar, cavou,
[Link] spatial apasator ,sufocant este infatisat printr-o
enumeratie de elemente ale decorului funerar: metafora sicrie
de plumb inversiunea funerar vesmant si oximocarul flori de
plumb
Lumea obiectivala in manifestarile ei de gingasie si fragilitate
florile este marcata de impietrire plumb. Repetarea recenta
a simbolului plumb multiplica sugestile cromatice si tactice
insistand asupra existentei mohorate , motiv pentru care eul
poetic se retrage in spatiul inchis al cavoului, simbol al izolarii.
Corespondentele sunt legaturile subtile intre planul exterior si
cel interior iar lumea este o reflectare a unei stari de spirit astfel
raceala afectiva a lumii sugerata de simbolul vant cu sugesti
auditive si tactile corespunde senzatiei de gol sufletesc si
singuratate exprimata direct de lait motivul stau singur .
Strofa a doua debuteaza sub semnul tragicului existential,
generat de moartea iubirii. In epitetul-personificator ,,dormea
intors consta misterul acestei poezi deoarece se vorbeste
despre intoarcerea mortului cu fata spre apus potrivit filosofiei
blagiene. Metafora ,,amorul meu de plumb sugereaza idea ca
impietrire provocata de plumb a cuprins si lumea interioara. Eul
liric isi priveste sentimental ca un spectator ,,stam singur langa
mort o imagine a instrainarii de sine.
Incercarea de salvare este iluzorie, deoarece sentimental care ar
trebui sa inalte iuburea, are ,,aripi de plumb ceea ce presupune
zborul in jos, adica moartea iubirii.
Ambiguitatea limbajului poetic este produsa de multiplele
semnificatii pe care le pot primi unele sintagme: dormea, mort,
aripi de plumb, dar si de verbul onomatopoeic care reda zbomotul
inspaimantator al obiectelor din cimitir, respective strigatul de
disperare al fiintei.
In ceea ce priveste prozodia poezia ,,Plumb are o constructie
sobra , cu rima imbratisata, masura fixa de zece silabe si
alternarea iambului cu anfibrahul. Muzicalitatea interioara specific
simbolista se realizeaza prin alternarea asonantei si aliteratiiloe.
In opinia mea, poezia bacoviana exprima o viziune tragica
despre lume, cea a descompunerii universale pentru a prezenta
conditia creatorului modern ca fiinta solitara, intr-o lume artificial,
poetul reia obsesiv limbajul motivele si imaginarul simbolist.
