George Bacovia este reprezentantul simbolismului romanesc
a carei originaliate deriva dintr-un pesimism exagerat cu care traieste.
Universul poetic bacovian are la baza motive specifice
liricii simboliste: motivul singuratati apasatoare, sentimentul inadaptarii producand izolare si intristare, respectiv dorinta de evadare.
Textul poetic Plumbde George Bacovia se inscrie in curentul
literar simbolist aparut in Franta in 1886 aparenta la aceasta estetica este data de teme si motive , prin cultivarea simbolului, a sugestiei, a corespondentei , a cromaticii,a muzicalitati interioare si a dramatismului trairii eului liric.Dramatismul existential este sugerat prin corespondenta ce se stabileste intre materie si spirit .Textul poetic bacovian nu cuprinde nici un termen explicit al starii de angoasa ,aceasta fiind transmisa pe calea sugestiei prin dcor si simboluri .
Poezia este o arta poetica sub forma elegiastica deoarece
sugereaza sentimentul de tristete si spaima de moarte sub forma monologului liric , sub forma unui eu liric pesimist .
Tema poeziei o constituie conditia poetului izolat intr-o
socieate mediocra , conditie marcata de singuratate , de imposibilitatea evadarii si de moartea iubirii.
Motivele cu valoare de simbol apartin campului semantic al
mortii: cimitirul , cavoul , sicriele, somn, vant, frig configurand decorul funerar. Prin intermediul corespondentei ele se asociaza cu starii sufletesti confuze care constituie obiectul poeziei simboliste :plumbul este asociat cu starea de apasare sufleteasca, sicriul cu izolare ,calvarul cu angoasa ,spaima de moarte ,inadaptarea si- am inceput sa-l stirg disperarea si singuratatea.
Viziunea despre lume este sumbra, nemetafizica si de un
tragism asumat cu luciditate poezia este a unui solitar si a uniu prizonier , a unei constiinte inspaimantata de lume in care traieste.
Lirismul subiectiv este redat prin marcile specifice eului
liric :verbele la persoana I stam,am inceput , sa strig si pronumele de persoana I mei.Verbele la imperfect stam, dormeauexprima continuitatea starii de singuratatea , in timp ce verbele la perfect compus m inceput exprima incapacitatea de a comunica cu iubirea , de unde apare si spaima de neant.
Focalizarea simbolului Plumb din titlu sugereaza
angoasa , cenusiul vietii, universul monoton si apasare sufleteasca . Prin repetare , cuvantul titlu devine motivul central in text datorita sugestiei mortii: lumea interioara si lumea exterioara sunt supuse disparitiei.
Pe baza corespondentei se construiesc semnificatiile
cuvantului plumb :in sens denotativ este un metal toxic, de culoare cenusie ,iar in sens conotativ sugereaza starea de angoasa .Pe baza simetriei , textul poetic este structurat pe doua catrene in care cuvantul plumb se repeta de sase ori.
Prima strofa debuteaza cu o imagine a lumii, vazuta ca un
imens cimitir si cuprinde doua simboluri obsedate ale liricii bacoviene : scrie si plumb.Prin intermediul personificarii dormeau sicriele este sugerata ideea mortii ca un somn profund . Acest motiv al somnului exprima moartea sufleteasca si lipsa de comunicare a eului liric cu lumea exterioara .
In aceasta strofa este descrisa lumea exterioara prin termeni
din campul semantic al morti: sicrie, funerar, cavou, coroanele.Cadrul spatial apasator ,sufocant este infatisat printr-o enumeratie de elemente ale decorului funerar: metafora sicrie de plumb inversiunea funerar vesmant si oximocarul flori de plumb
Lumea obiectivala in manifestarile ei de gingasie si fragilitate
florile este marcata de impietrire plumb. Repetarea recenta a simbolului plumb multiplica sugestile cromatice si tactice insistand asupra existentei mohorate , motiv pentru care eul poetic se retrage in spatiul inchis al cavoului, simbol al izolarii.
Corespondentele sunt legaturile subtile intre planul exterior si
cel interior iar lumea este o reflectare a unei stari de spirit astfel raceala afectiva a lumii sugerata de simbolul vant cu sugesti auditive si tactile corespunde senzatiei de gol sufletesc si singuratate exprimata direct de lait motivul stau singur .
Strofa a doua debuteaza sub semnul tragicului existential,
generat de moartea iubirii. In epitetul-personificator ,,dormea intors consta misterul acestei poezi deoarece se vorbeste despre intoarcerea mortului cu fata spre apus potrivit filosofiei blagiene. Metafora ,,amorul meu de plumb sugereaza idea ca impietrire provocata de plumb a cuprins si lumea interioara. Eul liric isi priveste sentimental ca un spectator ,,stam singur langa mort o imagine a instrainarii de sine.
Incercarea de salvare este iluzorie, deoarece sentimental care ar
trebui sa inalte iuburea, are ,,aripi de plumb ceea ce presupune zborul in jos, adica moartea iubirii.
Ambiguitatea limbajului poetic este produsa de multiplele
semnificatii pe care le pot primi unele sintagme: dormea, mort, aripi de plumb, dar si de verbul onomatopoeic care reda zbomotul inspaimantator al obiectelor din cimitir, respective strigatul de disperare al fiintei.
In ceea ce priveste prozodia poezia ,,Plumb are o constructie
sobra , cu rima imbratisata, masura fixa de zece silabe si alternarea iambului cu anfibrahul. Muzicalitatea interioara specific simbolista se realizeaza prin alternarea asonantei si aliteratiiloe.
In opinia mea, poezia bacoviana exprima o viziune tragica
despre lume, cea a descompunerii universale pentru a prezenta conditia creatorului modern ca fiinta solitara, intr-o lume artificial, poetul reia obsesiv limbajul motivele si imaginarul simbolist.