Plumb George Bacova

SIMBOLISMUL este un curent literar, aprut n Frana la sfr itul secolului al XIX lea, ca reac ie
mpotriva romantismului i a parnasianismului (fundul marii, vegetalul, poezie rece impersonal), avnd
meritul de a reface sensibilitatea poeziei, apelnd la simbol, aluzie i sugestie.
LIRICA BACOVIAN aduce cea mai profund schimbare in viziunea poetic asupra realului i implicit
asupra conceptului de poezie. Ea exprim maturizarea simbolismului romnesc, parte integrant de
simbolism european, dar exprim i acele deschideri ctre modernismul de dup simbolism.
Poezia Plumb deschide volumul de debut cu titlul comun din anul 1916, unde sunt identificate
primele reveniri ale lirismului bacovian.
Ea dezvolt ca tem condiia de damnat a poetului ntr-o societate superficial si meschin
incapabil s perceap i s aprecieze nivelul artei adevrate, o lume artificial, lipsit de aspira ie.
Aceast condiie nefericit a poetului constituie o prim caracteristic a sensibilit ii simboliste n
general, i, implicit a celei bacoviene.

Titlul: poeziei l reprezint simbolul plumb, esen ial n lirica lui Bacovia, sugernd apsarea, angoasa,
greutatea sufocant, cenuiul vieii, universul monoton, nchiderea definitiv a spa iului existen ial.
Sensul major al acestui metal sugereaz alunecarea lent n moarte a oamenilor, a lucrurilor si a lumii
intregi sub greutatea de plumb a destinului universal.

Fr a fi o art poetic in sens strict explicit, poezia este un MANIFEST IMPLICIT pentru c
notele eseniale ale universului bacovian se regse te aici nscriindu-se in lirica simbolist prin: folosirea
simbolurilor, tehnica repetiiilor refrenul-, cromatica i dramatismul tririi eului liric, toate sugerate prin
corespondene ce se stabilesc ntre materie i spirit ca in aceast poezie.
La nivelul structurii, textul se distinge printr-un discurs liric concentrat organizat in doua strofe
avnd o geometrie perfect. Prima dezvolt un univers exterior, iar cea de-a doua trimite ctre un spa iu
interior, ambele suurnate de motive i de teme tipice sensibilit ii simboliste: singurtatea, triste ea,
izolarea, nelinitea, depresia, moartea.
Primul catren contureaz prin descriere elementele unui cadru spaial nchis, sufocant, ntr-o
ambian funebr, n care eul poetic se simte claustrat: cimitirul este sugerat n text n asociere cu
imaginea sicrielor, a florilor, a coroanelor, substantive uniformizate semantic prin acela i determinant
(calificativ): de plumb. Repetarea obsedant a acestui epitet devenit laitmotiv(repeti ie excesiva)surprinde multiple sugestii, att cromatica, dar si fizica, avnd rolul de a crea senza ia monotoniei, a
apsrii, a existentei anoste, lipsite de transcenden , de posibilitatea nl rii, de fericire.
Adverbul adnc, aezat lng verbul dormeau sugereaz somnul ve nic: moartea dormeau
adnc sicriele de plumb-.
Acest metal greu capt valoarea unei metafore-simbol care define te ntreaga poezie bacoviana.
Pana si florile altfel gingae si diafane, nmiresmate sunt marcate de mpietrire flori de plumb-.
Vntul este singurul element care sugereaz mi carea, ns produce efectele reci ale mor ii si scr iau

coroanele de plumb- fiind o muzic sfietoare, sinistra, lugubr (nspimnttoare sugerata de verbul
relevant in efectul lui sonor.
Al doilea catren treptat se contureaz al doilea plan poetic, reprezentat de lumea luntrica, de
nivelul afectiv al discursului liric.
n universul static al ncremenirii depline, eul liric se simte nchis ntr-un cavou metaforic: -stam
singur in cavou- care poate semnifica trupul cavou, ora ul cavou sau chiar universul cavou. Sentimentul
de pustietate sufleteasca, de solitudine, trimite ctre iminenta mor ii si de aceea este devastator. De i
cadrul temporal nu e precizat, atmosfera macabra poarta sugestia nocturnului.
Daca primul catren se poate ncadra in LIRISMUL OBIECTIV prin descrierea decorului si a
atmosferei funebre, cel de-al doilea catren ilustreaz un LIRISM SUBIECTIV CU ACCENTE DE
ELEGIE EXISTENTIALIS (specie aprut in antichitate cnd scopul era pentru a scrie ologii la
moartea cuiva important cu sentimente apsate de durere).
Este dezvluit aici sentimentul de iubire pierdut, sugerndu-se disperarea poetului Dormea
ntors amorul meu de plumb -. Iubirea pare stinsa, abandonata, apar innd unui trecut irevocabil,
disprut sau refuzat de eul poetic, incapabil, poate, de pasiune, de a primi iubire. Sentimentul
singurtii este devorator, exprimat prin strigatul neputincios ntr-o lume in care iubirea ns i a murit. Se
repet sintagma stam singur, ca o mrturisire disperata a solitudinii poetului. Simetria versurilor,
paralelismul sintactic stam singur in cavou / stam singur lng mort -, creeaz sugestia damnrii
ireversibila a destinului uman.
Verbele la timpul imperfect al continuitii, al repetabilit ii ac iunii dobndesc aceea i
semnificaie prelungindu-se ntr-o trire temporala nedefinita, disperarea umana: dormeau, stam,
scriau, dormea, atrnau, era vnt, era frig.
Ultimul vers Si-i atrnau aripele de plumb- transfera metaforic imaginea aripilor de ngeri din
reprezentrile funerare in sfera umanului: omul i tr te spre pmnt, spre depravare, simbolice aripile
frnte, de gnd, de aspiraie si de trire. Aripile de plumb, metafor sugestiv atmosferei bacoviene ar
semnifica un zbor in jos, o cdere surd si grea: moartea. ncercarea de salvare este o iluzie iar disperarea
se topete n strigtul zadarnic: i-am nceput s-l strig fiin a uman nu mai poate fi salvat nici mcar
prin iubire -. Eul liric se nchide in sine ca ntr-un mormnt viu, sf iat de o triste e infinit.
Sugestiv este i rostirea fonetic a cuvntului plumb: cele patru consoane nchid ntre ele o
singur vocal, ceea ce ar simboliza spaiul nchis existen ial al poetului din care nu are ie ire.
Sentimentul vidului luntric poate fi sugerat i prin sonorit ile lugubre (nspimnttor) ob inute prin
aliteraia consoanelor dure, uiertoare: - stam singur, i florile de plumb, scr iau se creeaz
astfel efecte eufonice de o mare for expresiv, aducnd muzicalitatea caracteristic versului bacovenian.
Ca o concluzie/opinie a mea Prin atmosfer, sugestie simbolistic prin mrturisirea strilor
sufleteti angoas, nstrinare, mpietrire sufleteasc, izolare, suferin profund, solitudine triri
redate prin corespondene metaforice, poezia plumb se ncadreaz n estetica simbolic.