Simbolismul, curent literar de dimensiune european ce a aprut n Frana

lasfritul secolului al XIX-lea, constituie o reacie mpotriva

parnasianismului, a romantismului, dar i a naturalismului. Astfel,
simbolismul renun la modaliti care suntde domeniul epicului sau al
dramaticului, optnd, n schimb pentru o liric a inefabilului realizat prin
sugestie, aluzie, analogie, coresponden. Simbolitii refuz ideile i
imaginile clare, precise, prefernd s exprime impresii vagi, stri sufleteti
neclare, scufunde sufletul n reverie. Sensibilitatea simbolist se
caracterizeaz prin melancolie,anxietate, nevroz, spleen, prin gustul
pentru bizar.
Poezia deschide volumul cu acelasi titlu aparut in 1916 si care marcheaza
debutul lui Bacovia in lumea literara. Implicarea simbolismului in opera lui
Bacovia este evidenta, intrucat acesta recurge la : simboluri, sugestii,
corespondente, muzicalitate, prozodie .
Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvnt care are drept corespondent
nnatur metalul ale crui trsturi specifice sugereaz stri sufleteti,
atitudini poetice. Astfel,greutatea metalului sugereaz apsarea
sufleteasc, culoarea cenuie sugereaz monotonia,angoasa, sonoritatea
surd a cuvntului (patru consoane i o singur vocal) sugereaz
nchiderea definitiv a spaiului existenial, fr soluii de ieire.
Tema poeziei o constituie condiia de damnat a poetului ntr-o societate
meschin carenu-l nelege, o societate superficial, neputincioas s
aprecieze valoarea artei adevrate.Ideea exprim starea de melancolie,
tristeea, solitudinea poetului care se simte nctuat, sufocatspiritual n
aceast lume care-l apas, fr a avea vreo soluie de evadare. Poezia
poate ficonsiderat, aadar, o art poetic pentru lirica lui George
Bacovia.
Textul este structurat in doua catreneconstruite pe baza
laitmotivului"plumb" ,care este reluat de sase ori pe parcursul
poeziei.Fiecare strofa formeaza osecventa poetica ce corespunde unui
plan al realitatii:cea exterioara,obiectiva simbolizatade cimitir si cavou si
cea interioara subiectiva ,simbolizata de sentimentul iubirii invocat cu
disperare.
Motivul singuratatii, al izolarii totale, expresie poetica a stariii de spirit a
tuturor poetilor simbolisti, este liantul confesiunii lirice. Prin repetarea, la
inceputul versului al 3-lea al fiecarei strofe a constructiei: "Stam
singur", precum si prin frecventa persoanei I, sporeste emotia poetica,
materializand lumea abstracta a simbolurilor. Tensiunea dramatica se
adanceste treptat, urmand o linie ascendenta. Fiind concentrat asupra

starii sale depresive, poetul amplifica decorul prin paralelismul intre starea
naturii, a lumii exterioare si lumea sufletului sau ravasit de durere: "si era
vant (...) si era frig".

Se remarc maxima concentrare a discursului poetic. Poezia exprim, n numai cele

dou catrene ale ei, o stare sufleteasc de o cople itoare singurtate. Atmosfera
este de o dezolare total iar cutremurtoarea apsare material este sugerat de
greutatea metalului ntunecat.
Poezia este structurat pe dou planuri. Pe de o parte, realitatea exterioar,
prezent prin cimitir, prin cavou; o lume ce-l determin la izolare, iar pe de alt parte,
realitatea interioar care are n vedere sentimentul iubirii a crui invocare se face cu
disperare fiind condiionat de natura mediului. Este de fapt ncercarea poetului de a
evada din lumea nchis, izolat n care se zbate.
Sensurile metaforei-simbol plumb se dezvaluie treptat, prin sugestiile
sintagmelor in care apare Cenusiul ar putea sugera plictisul, monotonia si
uratul care caracterizeaza lumea bacoviana. Rezultat din amestecul dintre
alb si negru (culori predominante in lirica poetului), cenusiul este culoarea
humei in care se intorc toate lucrurile, ca.si oamenii.Elementul care
contribuie la intoarcerea in huma este greutatea. Sub povara ei are loc
regresiunea, caderea in timp, de parca Destinul insusi este de plumb si -l
preseaza pe om, adancindu -l treptat, dar implacabil spre golul Nefiintei.
Strofa ntiexprim simbolic spaiul nchis,sufocant, apstor n care
triete poetul, spatiu ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet,
propria via, destinul sau odaia. Oricaredintre aceste spaii este sugerat
de simboluri din cmpul semantic al elementelor funerare-"sicriele de
plumb", "cavou", "funerar vestmnt", "coroanele de plumb"-, trimind,
castare, ctre iminena morii. Verbul cu care debuteaza primul vers
"dormeau"este ometafora a mortii care prin imperfectul formei sugereaza
absena tririlor interioare, precum i aciunile finalizate ale eului liric.
.Starea poetului de solitudine este sugerat de sintagma "stm
singur",care, alturi de celelalte simboluri creeaz pustietate sufleteasc,
"era vnt", nevroz,spleen, "scriau".
''Sicriele de plumb''dorm''adanc'',sunt cufundate in moarte;lemnul,materialul
din care sunt confectionate cosciugele ,este inlocuit cu plumbul pentru a fi
evidentiata greutatea lor care faciliteaza atractia pamantului.
Florile,care sunt asociate de obicei frumusetii,gingasiei,sunt alaturate
oximoronic plumbului,fiind artificiale si prevestind moartea.Universul devine
un imens sicriu cuprins de moarte atat pe orizontala,cat si pe verticala,prin
imbracarea sa figurata intr-un''funerar vestamant''.

Aparitia vantului,in peisajul macabru al cavoului si al singuratatii,aduce o

perceptie tactila,resimtita organic,completata de o imagine auditiva prin
prezenta verbului ''scartaiau''.Sunetul funebru este produs de coroanele
de plumb,care simbolizeaza amplificarea presimtirii unui inevitabil
sfarsit.Prin simetrie,corespondentul''sicrielor de plumb''care dorm
adanc,apartinand planului exterior,este,in strofa a doua,amorul care
doarme''intors''(adverb de mod,care sugereaza intoarcerea''cu fata spre
apus'',adica moartea).Discursul se interiorizeaza,''amorul de plumb''
sugerand estomparea definitiva a sentimentelor. verbele auditive a caror
sonoritate stridenta, enervanta sugereaza disperare, tristete: "sa strig",
"scartaiau". Imperfectul verbelor sugereaza lipsa oricaror stari optimiste,
starile interioare ale poetului fiind proiectate in vesnicie, eternitate
("dormeau", "stam", "era", "atarnau"), actiunea lor neavand finalitate.
Strofa a doua a poeziei ilustreaz spaiul poetic interior, prin sentimentul
de iubire care"dormea ntors", sugernd disperarea poetului ("strig") ntr-o
solitudine morbid ("stam singur lng mort"), dragostea nefiind
nltoare, ci rece ("frig") i fr nici un fel de perspective demplinire
("atrnau aripile de plumb").
In acest mediu, sentimentul iubirii inseamna intoarcere spre apus
cum spune poetul Lucian Blaga, adica moartea. Dormea intors amorul
meu de plumb, pe flori de plumb.
n aceste condiii, eul liric nu se poate redresa, nl a, iar ultimul vers aduce
consolarea i resemnarea, i atrnau aripele de plumb sugernd zborul n jos, o
cdere surd i grea. ntre aceste coordonate ale realittii exterioare i interioare se
desfoar monologul tragic al eului liric ntr-o atmosfer tulburtoare datorit
morii(la nivel semantic), iar pe de alt parte, prin repeti ia obsesiv a
cuvntului plumb, folosit ca determinant. El apare de trei ori n fiecare strof, aceasta
repetitie impunandu-l drept cuvand-cheie.Cuvntul cheie repetat astfel nu sugereaz
descompunerea materiei - element definitoriu pentru poezia bacovian - ci
mpietrirea; presiunea fiind prea mare, eul liric se pietrific treptat.
Parcurgand lirica bacoviana,cititorul recepteaza poezia ca pe o arta de a
simti;este folosita sugestia care sa exprime cat mai fidel corespondenta
dintre elementele naturii si starile sufletesti.Universul este perceput
sinestezic:vizual(''funerar vesmant'',''flori de plumb'',''coroane de
plumb''),tactil (''era vant'',''era frig''),auditive (''scartaiau'',am inceput sa-l
strig'').Apare,in poezie,simbolul care admite o pluralitate de sensuri la
descoperirea carora cititorul colaboreaza cu poetul(''plumb''). Spaiul. Nu
exist spaii protectoare, ci doar spaii ostile, agresive. Peste tot se simte prizonier, chiar i n
propriul corp. Pentru el nu exist acas.

Timpul. E un prezent obsedant, monoton, ostil, devorator, nu exist timp protector n care eul s
se poat refugia.

Eul. Se simte abandonat, singur, nstrinat, nen eles, damnat. Este un eu nevrotic, melancolic,
anxios, al strilor negative, dezagregate.

Erosul. Este asociat adesea cu boala i moartea, cu sentimentul dezagregrii, al pierderii n neant.
Iubirea este la Bacovia un prilej de nevroz.

Natura. Este un decor care amplific nevroza, anotimpurile sunt surse ale nevrozei. Cldura verii
descompune, toamna subliniaz sentimentul de sfrit de lume, gerul iernii strne te frigul
metafizic.

Culorile. Apar culori obsedante. Negru, violet, gri, alb i galben. Ele nu au semnifica iile obi nuite
ale simbolisticii culorilor, ci transcriu stri de triste e, agitaie, nevroz, boal, disperare.

Muzicalitatea. Sunt prezente att procedee stilistice cu efect muzical, ct i motivul literar al
instrumentelor muzicale.

La nivelul gramatical, observam ca doar o propozitie este secundara,

celelalte fiind principale, caracteristica a stilului bacovian pentru
comunicarea ideilor. Verbele sunt puse la imperfect, sugerand prelungirea
emotiei si conferind muzicalitate poeziei, ca si ritmul iambic care domina,
alternand cu amfibrahul.
pe parcursul versurilor,Poezia Plumb capata accente de pastel simbolist,
de meditaie pe tema fortuna labilis, dar si de ars poetica, care exprim
programul estetic al autorului, aderena sa la simbolism.astfel, Din unghiul
romantic plumb este o elegie, din cel simbolist o meditaie, din cel
estetic o ars poetica,iar din cel expresionist un pastel structurat pe
conceptul de cunoatere.
prin poezia plumb, Bacovia creeaza un univers al lui, ca o cupola de
plumb sub care domneste nelinistea stilizata in tonuri de cenusiu.El aduce
acel sfarsit continuu, cum avea sa-i defineasca mesajul operei un

comentator de mai tarziu, Ion Caraion .Bacovia are voluptatea mortii, a

dezagregarii, a trecerii in neant si toate simbolurile poeziei sale conduc
catre aceasta idee.
Peisajul sau e intunecat, cu tuse ingrosate pana la brutalitate . Ceea ce
conteaza la el e decorul, halucinant pentru ca infioara, captivant pentru ca
trimite la planul ascuns al poeziei .
Poezia lui Bacovia exprima o stare depresiva specifica unui intelectual
proletar, cu o structura sufleteasca ultrasensibila, descrisa nu folosind o
intreaga colectie de culori ci doar una, cenusiul,Astfel poezia primeste
capacitatea de a reinventa simbolismul prin semnificatiile sale deschise
spre modernism generate revolta creatorului fata de sensul inalt,ideal al poeziei