Poemul are o compozitie ce corespunde senzatiei de iradiere pe care poetul si-a

propus s-o transmita catre cei indragostiti de adevar ca si el. Strofele cu versuri
inegale, specifice poeziei moderniste, cu rima aleatorie si ritm combinat redau in
cele 4 secvente povesstea intalnirii cu iubirea. Structura da impresia de
spontaneitate, omul se intalneste cu iubirea care il metamorfozeaza si il invata
sa traiasca la cote maxime intr-o stare de sublim. Secventele textului se pot
traduce in final printr-o expunere schematica pe care poetul o transmite intr-un
limbaj aparent simplu dar foarte expresiv cititorului. S-a produs asa cum descrie
poetul intalnirea cu iubirea, moment care a insemnat trecerea intr-o alta
dimensiune a existentei, o adevarata metamorfoza pentru ca in ultima strofa sa
se realizeze o adevarata suprapunere a imaginilor poet-iubire.
Un discurs liric din numai 4 secvente asa cum este poezia Leoaica tanara,
iubirea devine datorita talentului poetic stanescian un adevarat imn inchinat
iubirii. Poezia poate fi considerata nu numai unadevarat psalm inchinat iubirii ci
si o adevarata arta poetica deoarece pentru Nichita Stanescu iubirea inseamna o
modalitate de cunoastere, de reflexie asupra lumii.
Consider ca poezia Leoaica tanara, iubirea de Nichita stanescu este o
artapoetica neomodernista apartinand lirismului subiectiv deoarece sunt
prezentecaracteristicile neomodernismului, limbajul fiind unul nou prin care este
exprimatasensibilitatea, eul liric fiind situat in centrul unui univers construit de la
zero iarsentimentele in legatura cu literatura sunt exprimate in poezie alaturi de
tema siviziunea despre lume care potrivit autorului este una a iubirii, ambele
fiind exteriorizate prin suprapunere, fiecare identificandu-se reciproc una cu
cealalta siambele reprezentand centrul universului.

Poezia propune un mod de receptare profund subiectiv a sentimentului

iubirii, inteles ca modalitate de a fi in lume. Astfel, printr-o poezie de
numai 3 strofe, ns reusestesa creeze un adevarat imn inchinat iubirii, o
arta poetica in care fiecare cititor se regaseste si a carei idee centrala
este paradoxal simpla si complicata: Iubirea este norma, baza existentei iubirea schiba
universul,iubirea purifica iubirea inalta iubirea transforma. Nimic nu se poate separa de iubire.

Apartinand lirismului subiectiv, poezia situeaza omul in centrul unui

univers pe care il reconstruieste din temelii. Astfel surprinzatoarele
asocieri metaforice, concretizarea, prin limbaj, a unor abstractiuni, uneori
ambiguitatea sensurilor, semnificatiile obtinute prin plasarea unor clisee
verbale din poezia inaintasilor in noi contexte, confera viziunii poetice
conturate in opera lirica "Leoaica tanara , iubirea' de Nichita Stanescu o
nota de originaliate mai mult decat evidenta.

Nimic nu se poate separa de iubire. Iubirea este norma, baza existentei iubirea schiba universul,iubirea
purifica iubirea inalta iubirea transforma.