Plumb

de George Bacovia

Dormeau adânc sicriele de plumb,

Și flori de plumb și funerar veștmânt -

Stam singur în cavou… și era vânt…

Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -

Stam singur lângă mort… și era frig…

Și-i atârnau aripile de plumb.

,,Lumea din Plumb este dominată de trei figuri statuare,dintre care aceastea a geniului atemporal
este una ,alături de a lui Amor de plumb ,răsturnat ,cu aripile atârnânde ,și de a cadavrului
feminin,impozant pe catafalc. “1

Simbolismul este un curent literar care se manifestă în prima perioadă a secolului XX. Acesta
ia naștere în cadrul literaturii franceze și se manifestă ca o reacție împotriva romantismului.
Poezia "Plumb" a fost scrisă în anul 1902, citită pentru prima dată în "Cenaclul lui Alexandru
Macedonski" în 1903 și publicată în volum în anul 1916.

Dramatismul este sugerat prin corespondența ce se stabilește între materie (planul exterior) și
sentimente (trăirile interioare ale eului liric).

Stările sufletești nelămurite,confuze, de înstrăinare, de izolare constituie obiectul poeziei

simboliste și sunt transmise pe calea sugestiei. Sugestia, procedeu simbolist, este folosită drept
cale de exprimare a corespondențelor între planul exterior și cel interior,prin cultivarea
senzațiilor diverse (vizuale, auditive, tactile: “scârțâiau”, “atârnau aripele”). Realitate
exterioară, descrisă prin intermediul unor imagini vizuale sugestive “sicriele de plumb”,
“funerar veșmânt”, “flori de plumb”, “stam singur lângă mort”, definește un univers ostil, rece,
care îl împinge pe poet la izolare și disperare, la angoasă esențială.Cultivarea simbolului este o

1
Radu Petrescu,G. Bacovia ,Pitești ,Editura Paralela 45,1999,p.17.
altă caracteristică a curentului simbolist. Titlul poeziei constituie și simbolul central al acesteia,
dar un simbol plurivalent. Ocurențele cuvântului “plumb”, reluat de șase ori, în poziții simetric
distribuite în cele două strofe, configurează atmosfera lirică. Semnificațiile cuvântului “plumb”
se construiesc pe baza corespondențelor dintre planul subiectiv / uman și cel obiectiv / cosmic.
În structura “sicriele de plumb” sugerează nemișcare, încremenire, “amorul de plumb” descrie
o atmosferă rece, insensibilă, “ și-i atârnau aripele de plumb” indică imposibilitatea salvării,
căderea.Cuvintele – cheie ( plumb, cavou, singur), simboluri obsedante, care circulă de la o
poezie la altă, contribuie la realizarea unui decor macabru, dezolant în manieră decadentă.

O altă trăsătură simbolistă este simetria compozițională. Textul este alcătuit din două catrene
constituite pe baza simbolului “plumb”, care este reluat în șase din cele opt versuri ale poeziei,
de câte trei ori în fiecare strofă. Realizate prin paralelism sintactic, cele două strofe / secvențe
poetice corespund celor două planuri ale realității: realitatea exterioară, obiectivă, simbolizată
de cimitir și de cavou și de realitate interioară, subiectivă simbolizată de sentimentul iubirii
(“amorul meu de plumb”) a cărui invocare se face cu disperare, fiind și el condiționat de natura
mediului.Starea de solitudine a eului liric este sugerată de repetarea laitmotivului “stam singur”,
care alături de celelalte simboluri, accentuează senzația de pustietate sufleteasaca

Titlul poeziei este simbolul plumbului, care sugerează greutatea, apăsarea și accentuează
cromatica monotonă dată de cenușiul plumbului. Titlul se repetă de 6 ori pe parcursul celor
două strofe, lucruri care accentuează tragicul exisistențial văzut fără soluții de ieșire. Prin
consoanele “p”, ”l”, “m”, “b” se exprima caderea în neant, iar prin capacitatea rapidă de oxidare
exprimă că după bucurii vin si supărări.

Plumbul mai este și metalul ,,rece“,având ca simbol alchimic saturnismul ,de la denumirea
planetei Saturn , ,,tristă“ , ,,întunecată“ și ,,melancolică“,prin contrast cu ,,strălucitoarea“ și
,,joviala“ Jupiter. “2 Greutatea sa consideabilă sugerează o stare sufletească apăsătoare, grea -
de aici și prima concentrație simbolistică. Culoarea gri redă o existenţă monotonă şi astfel
cadrul în care trăieşte poetul este un spaţiu al pierderii speranţelor. Maleabilitatea metalului
sugerează labilitatea psihică, starea de nevroză a poetului, astfel cadrul produce o stare de
nelinişte, o stare depresivă. Sonoritatea surdă a cuvântului face trimitere la izolare, la închidere
definitivă, astfel eul liric se află într-un cadru care trimite la singurătate.

2
Ion Rotaru ,Comentarii și analize literare,București,Editura Prometeu,1992,p.130
Apăsarea sufletească și golul interior fac parte din elementele simboliste ale operei. Sugestia
face legatura dintre simbol și stările exprimate. Corespondența este cavoul, un loc închis, izolat,
loc de refugiu al eului liric dintre el și lume; sicriele, veșmânt funerar, coroanele, mortul arată
moartea prin împietrire. Cromatica curpinde culoarea gri închis, iar plumbul exprimă greutatea
sufletească și spirituală cât și sentimentele de tristețe. Muzicalitatea este reprezentată prin
tehnica eufonică, tehnica refrenului „stam singur”.

Tema poeziei o constituie condiția poetului într-o societate ostilă, astfel el apare în ipostaza
însinguratului și trăiește sentimente de disperare.

Poezia este structurată în două catrene, organizate pe baza paralelismului sintactic. Prima strofă
corespunde realităţii exterioare, iar cea de-a doua strofă corespunde realităţii interioare, acestea
fromând o simbioză perfectă.

Lirismul este subiectiv, evidenţiat prin numeroasele mărci ale subiectivităţii: verbe la persoana
I singular ("stam", "am început") şi pronume sau adjective pronominale la persoana I singular
("amorul meu").

Strofa I surprinde elemente ale unui cadru spațial închis, apăsător, sufocant, în care eul liric se
simte claustrat. Verbul "dormeau" din primul vers este o metaforă a morţii care sugerează un
sfârşit continuu specific liricii bacoviene. Se formează un câmp semantic al universului
mortuar: "sicriele de plumb", "veşmântul funerar", "flori de plumb", "coroane de plumb".
Aceste elemente construiesc un decor artificial în care, prin repetarea epitetului "de plumb", se
creează impresia unei existenţe fără sens şi fără posibilitatea înălţării.

Toate obiectele sunt marcate de împietrire. Eul liric este prezent într-o ipostază de însingurare
totală: "stam singur", vântul fiind singurul element care sugerează mişcarea, însă produce
efectele reci ale morţii. Verbul "scârţâiau" din ultimul vers întăreşte senzaţia de iritare, nevroză,
angoasă.

Strofa a II-a se află sub semnul tragicului existenţial dat de moartea afectivităţii: „Dormea întors
amorul meu de plumb”. Epitetul „întors”, referitor la sentiment, adânceşte senzaţia unei lumi
părăsite de orice speranţă, de mântuire, înălţare.O opinie justă este cea a lui Ion Rotaru ,care
consideră că este vorba despre ,,un mort pe care poetul zadarnic îl strigă în liniștea sinistră și
friguroasă a cavoului. ” 3

3
Ion Rotaru ,Comentarii și analize literare,București,Editura Prometeu,1992,p.131
Marcat de aceeaşi singurătate totală, eul liric ajunge să se privească din exterior ca un străin;
strigătul său de deznădejde fiind o încercare de salvare iluzorie.

Elementele naturii sunt în poezie frigul și vântul. Starea de solitudine a eului liric este sugerată
de repetarea sintagmei „stam singur”, care alături de celelalte simboluri accentuează senzația
de pustietate.

Înstrăinarea, izolarea și solitudinea eului liric se înscriu în estetica simbolistă.

,,Gândirea analogică ,în locul celei logice,se realizează prin contextul simbolist,sugerat de
simbolurile:sicriele(sugerează moartea),florile(viața),aripile(aspirațiile) ,veșmântul(faptele)
,cavoul(lumea),vântul(stihiile),frigul(psihe,psihon-spiritul),alăturat de singur (intelectul).

În cadrul acestui context,cuvantul plumb joaca rolul de simbol central. ”4

Remarcăm folosirea verbelor la imperfect: “dormeau”, “stau” care sugerează acea atmosferă de
dezolare, o acțiune trecută dar neterminată, în continuă desfaurare încă.

La nivel fonetic, repetarea cuvântului „plumb” accentuează muzicalitatea interioară stridentă

prin constituirea aliterațiilor, evidențiind închiderea și apăsarea spațiului exterior.

Un efect deosebit îl realizează Bacovia prin muzicalitatea versurilor, dată de ritmul iambic, de
rima îmbrățișată, dar și de conținutul și sonoritatea cuvintelor la care apelează.

Verbele remarcate în text sunt in cea mai mare parte la timpul imperfect. Prin folosirea acestui
timp se permanentizează starea de angoasă: „dormeau”, „stam”, „era”, „atârna”.

La nivel morfologic, predomină timpul imperfect, un timp al acţiunilor continue, neterminate,

obsedante. Singurele care diferă, verbele „am început” şi „să strig”, marchează conştientizarea
dramatică a eului liric.

La nivel sintactic, propoziţiile sunt predominant principale, independente, deseori coordonate

prin "şi" ceea ce intensifică, prin aglomerare, senzaţiile. De asemenea, se remarcă topica
inversă, cu subiectul postpus: „Dormeau adânc sicriele de plumb”, “Dormea întors amorul meu
de plumb”.

4
Emil Alexandrescu,Literatura română în analize și sinteze ,p.373
La nivel lexical, predomină cuvintele din câmpul semantic al morţii; repetarea lor are ca efect
monotonia.

La nivel stilistic, se remarcă prezenţa simbolului central „plumb”, asociat metaforelor: „flori de
plumb”, coroanele de plumb”, „aripile de plumb” şi expresivitatea epitetului „amorul meu de
plumb”.

Stilul artistic cuprinde scrierea versurilor, care are in vedere surprinderea campului semantic al
mortii si a monotoniei universului. Ca urmare, apar termeni diferiti precum „sicriele”,
„coroanele”, „ florile”, „funerar”, „cavou”, „mort”, ele subliniind subtema poeziei. La nivelul
constructiei semantice, morfologice se observa aceeasi monotonie pe care culoarea plumbului
o reflecta partile de vorbire cu aproximativ aceleasi functii sintactice, se reiau simetric si in a
doua strofa a poeziei.

Versurile au masura fixă de zece silabe şi rimă îmbrăţişată. Aceste două elemente contribuind
în plus la ideea de închidere.

Limbajul, motivele și imaginarul simbolist, recurența având ca efect monotonia, artificialitatea

și uzura formelor, „tind către o individualizare a impresiilor, în contrast cu stilizările observate
mai înainte. ”5

Tendința de a zugrăvi tablouri simetrice, construite, raționalizate este depășită acum.Poetul

dorește să noteze senzația sa nemijlocită, ingenuă și dureroasă”.

1Poezia „Plumb” de George Bacovia este o artă poetică şi se înscrie în lirica simbolistă modernă
prin folosirea simbolurilor, a repetiţiei, prin valorificarea cromaticii, a sugestiei şi prin
exprimarea propriei concepţii despre condiţia artistului într-o lume ostilă, monotonă şi
sufocantă.

În concluzie ea ,,aduce masiv în literatura română viziunea simbolistă a unui univers stagnant
și ploios,a orașului de provincie distrus de plictiseală ,a alienării ,bolii și morții individului
lăsat,aici,pradă singurătății,tăcerii și dezagregării nervoase decurgând din ele. ”6

5
Tudor Vianu, art. Bacovia în ediție definitivă, 1946
6
Radu Petrescu,G. Bacovia ,Pitești ,Editura Paralela 45,1999,p.45.
Bibliografie:

Alexandrescu,Emil,2007,Introducere în literatura română,Editura Didactică și Pedagogică

R.A.,București;

Boldea, Iulian,. ,2008, Bacovia Reprezentările eului poetic;

Bote, Lidia, 1966, Simbolismul românesc, Editura pentru literatură, Bucureşti;

Petrescu,Radu,1999, G. Bacovia ,Editura Paralela 45,Pitești;

Rotaru.Ion, Comentarii și analize literare,Editura Litera Internațional,București;

Vianu, Tudor, 1946,Scriitori români din secolul XX,art. Bacovia în ediție definitivă, Editura
Minerva.

Rasol Mihaela Georgiana