S1-Psihologia educației

Data 25.02.2022

FIȘA DE LUCRU 1
PROFESORUL: COMPETENȚĂ DIDACTICĂ ȘI MODEL UMAN

DEZBATERE ÎN GRUP:

 Competența este setul de caracteristici și abilități demonstrabile care permit și

îmbunătățesc eficiența sau performanța unei profesii.
 Un profesor bun este atent la nevoile individuale.
La fel de important este ca un dascăl să descopere personalitatea și interesele
fiecărui elev și să introducă în actul pedagogic acele componente distincte care să
ajute cu adevărat copiii să învețe și să se dezvolte.
 Profesorul devine competent prin perfecționare continuă. Profesor este nu doar cel
care știe sau generează cunoaștere, ci și cel care se dovedește capabil să comunice
și altora ceea ce el posedă.El devine competent atunci când dă dăvadă de
 capacitate de a lucra în echipă și a lega parteneriate, cunoașterea și integrarea
noilor tehnologii de informare în practica didactică.

Am ales să fiu profesoară pentru că este o profesie nobilă, curată unde întâlnești cele mai inocente priviri,
poți oferi iubire și să primești și mai multă înapoi. Copiii te urmează ca un model, te adoră, oare poate fi
o mai frumoasă profesie decât aceea de a munci alături de copii pe care îi vezi crescând și obținând
rezultatele muncite și dorite.

TEME INDIVIDUALE

1. Care este modelul tău de profesor? Creează un eseu cu titlul Profesorul –competență didactică și
model uman
2. Explicați relaţia dintre aptitudine, competenţă şi tact pedagogic.

Profesorul –competență didactică și

model uman

,În spatele tuturor cuvintelor pe care le-

am citit cred că în esență a fi un dascăl
model înseamnă mai presus de toate să fii
împăcat cu tine însuți că pentru acest
lucru ai fost menit.”
 1. În concepția personală, un profesor model trebuie să știe să comunice cu elevii săi la școală,

dar și în afara ei, să fie înțelegător, să găsească metode de predare atractive, să fie exigent, dar în
limite rezonabile, notările sale să fie corecte, să manifeste preocupare pentru înțelegerea
materiei, pentru problemele personale ale elevilor, să încerce să organizeze ieșiri cu
elevii pentru a le putea descoperi și alte laturi, iar regulile pe care le stabilește pentru elevi să fie
respectate și de el însuși.
Profesorul model trebuie să răspândească în jurul său dragoste, bunătate, blândețe, respect,
admirație, sinceritate, puritate, cinste, calm față de elevii săi. El are menirea de a ne educa, de a
ne învăța, de a ne da o bogată învățătură sufletească, de a fi modelul nostru. Astfel, profesorul
model ar putea constitui pentru mine părintele meu de la școală; acest lucru, m-ar determina să
fiu și eu un elev model.
Rolul profesorului este de a îndruma elevul spre succes. Un profesor ideal este unul deschis,
încrezător, empatic, care știe să îmbine frumosul cu utilul, să aibă simțul umorului dezvoltat, dar
și simțul datoriei, o datorie de a crea oameni mai presus decât rezultate. Un mentor este cel care
știe că este un modelator de suflete.
A fi dascăl nu înseamnă doar omul de la catedră, omul cu catalogul, omul care pune note și face
observații, pedepsește și iartă.
Tactul pedagogic poate exprima o sumă de aptitudini, care exprimă un simt al armonizării lor, un
echilibru în știința aplicării și folosirii lor cu bună măsură, în sensul că un dascăl bun are
capacitatea de a găsi în orice situație forma cea mai adecvată de tratare a elevilor săi. Aceasta
găsire a stării de echilibru este un rezultat al exercițiului de cultivare și consolidare a acelor stări
pozitive ale dascălului spre a putea fi dominante în atitudinea sa. Experiența pedagogică nu
coincide cu tactul pedagogic; nu orice dascăl cu experiență are și tact pedagogic. Dobândirea
tactului pedagogic este rezultatul dorinței de continuă perfecționare, de acceptare a ideii că în
permanență avem de învățat unii de la alții, de la elevii noștri, de la dascălii noștri.
Profesia de dascăl este dublată de o mare responsabilitate. Dascălii sunt în mod voluntar modele
de viață, de profesionalism, de echilibru, de toleranță responsabilă, de respectare a drepturilor
omului în general și ale copilului în special. Dascălul prin puterea sa de a câștiga încrederea și
respectul elevilor, de comunica, de a dărui și construi, rămâne un tovarăș de drum în
descoperirea adevărurilor umane și valorilor acestei lumi. Un dascăl bun poate crea stări de
spirit, poate să-i ajute pe elevi să se elibereze de propriile constrângeri, să dea glas întrebărilor,
să fie ei înșiși.
De la simplul cuvânt ,,profesor” până la ideea de ,,dascăl model “ este o cale lungă și nu doar pe
hârtie. Consider că degeaba există reguli impuse de societate și de școală în ceea ce privește cum
ar trebui să fie un dascăl model, eu cred că totul pornește din noi, din felul nostru de a fi, dar mai
ales din dorința noastră de a fi dascăli buni.

2. Aptitudinea este un complex de însușiri psihice și fizice strict individuale, relativ stabile
ale persoanei, care condiționează realizarea cu randament a unei anumite activități.
Competența este setul de caracteristici și abilități demonstrabile care permit și
îmbunătățesc eficiența sau performanța unei profesii.
 Tactul pedagogic reprezintă un ansamblu de caracteristici ale măiestriei pedagogice și
este condiționat de: aptitudini pedagogice, tehnică pedagogică, efectul calitativ.
Aptitudinea pedagogica este considerata unul dintre principalii factori de succes in
procesul instructiv-educativ.
Tactul pedagogic este condiționat, in primul rând, de calitățile personale ale profesorului,
in timp ce elevii pun pe primul plan relațiile bune, corecte existente intre ei si profesor.
Analiza caracteristicilor tactului pedagogic arata ca dezvoltarea lui, la fel ca a oricărei
aptitudini sau calități profesionale depinde, pe de o parte, de predispozițiile înnăscute
(intuiție, empatie), iar pe de alta parte, de anumiți factori cum ar fi cunoștințele si
experiența dobândite sau autoeducația. A da dovada de tact pedagogic presupune multa
inventivitate, ingeniozitate, ceea ce echivalează cu un autentic act de creație. O
particularitate a tactului pedagogic se remarcă prin faptul că profesorul rezolva abaterile,
greșelile elevilor, nu numai prin sancțiune, dar și prin convingere, prin îndrumare,
recurgând cu chibzuință la măsuri pedagogice pozitive și negative (la recompense și
sancțiuni bine gândite).

Alte particularități ale tactului pedagogic sunt, de fapt acele particularități personale
umane ale cadrului didactic, pe care acesta le exteriorizează nu numai în relațiile cu alte
persoane, cum ar fi stăpânirea de sine, cumpătarea și răbdarea. De pildă: „Îmi plăcea foarte mult
de profesor, fiindcă nu se enerva niciodată. Prin calmul și cumpătarea sa se obținea mai mult
decât dacă s-ar fi enervat și ar fi strigat întruna”.
Tactul pedagogic este un act creator și contribuie la crearea unei atmosfere optime în relația
cadru didactic-elev. Aceste aptitudini pedagogice se manifestă în procesul comunicării
pedagogice a profesorului cu elevii.
Capacitatea de comunicare este o însușire de bază pentru profesori și se manifestă prin
comunicarea verbală dar și nonverbală dar mai ales printr-o altă cale -comunicare afectivă.
Comunicarea verbală constă în transmiterea clară, cursivă, corectă și pe înțelesul elevului a
informațiilor educative. Bogăția vocabularului, ritmul și cursivitatea vorbirii, claritatea
exprimării dar și tonul și timbrul vocii sunt condiții care dau calitate și eficiență comunicării.
Semnul cel mai sigur al tactului pedagogic este măsura in care un profesor reușește să trezească
motivația elevilor săi pentru problemele propuse spre studiu si pentru disciplina de învățământ
predata.