Eseu:

Portretul profesional al pedagogului

„Se știe că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ți se
pară ușoare ” spune Grigore Moisil.
Un profesor ideal are conștiința datoriei, și anume cea de a face educație, și
toate acțiunile lui le subordonează acestui interes. Nu îi pasă de alte influențe sau
dificultăți. El vede copilul ca pe o persoană complexă, cu mai multe nevoi: de a fi
curios și a afla, de a fi respectat, de a fi creativ, de a se simți valorizat. Profesorul
ideal este corect. Copiii nu se revoltă când iau note mici sau când sunt pedepsiți
dacă aceste acțiuni vin din partea unui profesor drept, nepărtinitor. El este un
profesionist, realizând procesul educativ nu numai prin comunicare directă, ci şi
indirectă, prin limbaj, gestică, atitudini, comportamente, personalitate. Dascălul
ideal este acel care edifică viitorul umanităţii, culegând cele mai frumoase roade şi
dăruindu-le societăţii- oamenii. El simte copilul, îşi aminteşte că a fost şi el copil şi
înţelege toate spaimele, tristeţile, exuberanţa şi bucuria prin care trec elevii lui.
Astfel, el devine un cadru didactic dedicat, care poate schimba chiar şi lumea
interioară a discipolului său. Principala valoare pe care o posedă un profesor ideal
este adaptabilitatea. Într-o perioadă marcată de schimbări esențiale, tehnologia
pătrunde singură în viața elevilor și le reconfigurează mințile. Ca rezultat, ei vin în
clasă cu așteptări diferite pentru învățare. Astfel, profesorul știe că acesta este
punctul în care cumva, pe o anume cale, trebuie să se adapteze. Într-o eră a
incertitudinilor, el el este chemat să fie sigur. Este necesar pentru un profesor să fie
flexibil și adaptabil în era digitală modernă pentru a face față provocărilor fără
frică. Profesorul este în mare măsură un prieten care consideră fiecare generaţie o
nouă provocare, pentru care este necesar să dezvolte comportamente, abilităţi şi
atitudini noi, se simte bine în clasă, în prezenţa elevilor, zîmbeşte. Dacă greşeşte,
nu-i este teamă să-şi ceară scuze, evaluează corect şi obiectiv progresul elevilor.
Profesorul are un rol esenţial în formarea elevului, în desăvârşirea
personalităţii acestuia. Dacă în trecut, dascălul decidea totul cu privire la procesul
instructiv-educativ, acum el trebuie să devină doar un liant în formarea elevului, un
suport pentru dezvoltarea autonomiei şi pentru formarea în spiritul responsabilităţii
şi culturii civice, folosind dialogul şi cooperarea în relaţia cu elevii. Astfel,
profesorul modern pune accent pe metode moderne, interactive, care transformă
profesorul în manager al învăţării, iar elevului i se creează un mediu pentru a se
manifesta, pentru a-şi putea forma puncte de vedere personale, experienţe şi trăiri
din care poate învăţa lucruri noi şi utile pentru viitor. Principalul mijloc prin care
un profesor formează personalitatea elevului este înțelegerea, simpatia, ușurarea
stresului, raționalizarea procesului educațional, nivelarea oportunităților culturale
și educaționale. Un profesor bun are încredere în elev, îi formează motive realiste
conștiente și din viața reală pentru comportamentul său, analizează situațiile de
conflict în care se găsește adesea elevul, oferindu-i propriul exemplu ca persoană,
influențează pozitiv relațiile sale cu semenii prin autoritatea sa, astfel ajutându-l pe
copil să se dezvolte pe deplin. În arsenalul unui profesor ideal există în mod
necesar metode precum suporturi vizuale, management comentat, formarea în
etape a acțiunilor mentale, avansarea consilierii pe subiecte dificile. De asemenea,
folosește situații educaționale cu elemente de noutate, amuzament, încredere în
experiența de viață a elevilor, precum și o metodă blândă de predare.
Profesorul bun se ocupă mereu de propria dezvoltare profesională. Își
identifică individual problemele şi dificultăţile, punctele tari şi experienţele
anterioare de succes. Deasemenea, își elaborează strategii şi planuri individuale și
accesează diverse surse de informare în scopul documentării şi obţinerii de sprijin
adecvat şi eficient. În contextul interdisciplinarității, sarcina profesorului este de a
găsi corect strategia didactică pentru ca acesată formă a cooperării între discipline
să fie înțeleasă de către elev, în așa fel ca el, ulterior, să fie capabil să stabilească
relaţii între mai multe discipline, să înțeleagă semnificația acestor relații, să
selecteze independent informațiile.
A fi profesor nu este doar o profesie, ci mai degrabă o vocație care necesită
dăruire, răbdare și dragoste față de copii. Un bun pedagog se formează în timp și
nu se naște pe băncile facultății. Astfel că nu doar profesorii ci și elevii trebuie să
dezvolte un comportament anume. Și în acest context, mesajul motivațional către
elevi este următorul: „Școala vine să vă formeze ca personalități și ca cetățeni.
Ceea ce se așteaptă de la voi este interesul pentru materie și dorința de a afla
lucruri noi. Fiți deschiși către cooperare. Abilitatea de a comunica și de a colabora
cu persoanele din jur pentru a duce la bun sfârșit o sarcină este o calitate esențială
pentru oricine și garanteaz succes pe toate planurile. Fiți creativi. Fiți responsabili.
Înarmați-vă cu răbdare pentru a trece cu bine peste perioadele mai aglomerate sau
peste perioadele în care vă simțiți depășiți de materie. ”
Un profesor bun își lasă definitiv amprenta asupra dezvoltării armonioase a
elevilor săi, printr-o sumă de calități esențiale care îl ajută să facă cinste vocației
îmbrățisate.