Ministerul Educatiei, Culturii si Cercetarii al Republicii Moldova

Colegiul “Iulia Hasdeu” din Cahul

Genul aforistic şi enigmatic

(proverbe,zicători,
z ghicitori, glume)
-simbolul înţelepciunii populare.

Eleva: Țîu Adelina

Profesoara:Cocarcea Valentina
Ce estez proverbul?

Proverbul este o frază scurtă, de obicei ritmică, prin care

poporul exprimă în chip metaforic, concis și sugestiv,
rezultatul unei lungi experiențe asupra vieții de toate
zilele, constituind de obicei o învățătură sau o morală;
zicătoare, zicală, maximă populară, vorbă bătrânească.
Ce estez zicătoarea?

Zicătoarea este o frază scurtă, uneori rimată,

asemănătoare maximei, prin care creatorul popular
exprimă o constatare de ordin general, filozofic, un
principiu etic, o normă de conduită; zicătură, zicală,
proverb. Zicală – expresie concisă, deseori figurată,
care conține o povață sau un gând înțelept.
Ce estez ghicitoarea?

Ghicitorile
La fel ca proverbele, și ghicitorile fac parte din literatura populară
românească. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române,
acestea sunt creații populare, mai ales în versuri, în care se descrie
în termeni metaforici o ființă, un obiect sau un fenomen ce trebuie
identificat, cimilitură.
 Proverbe: Dar din dar se face rai.
z

Cine are carte, are patru ochi.

 z
Cum îți așterni așa dormi?
Cine are minte multă, tace și ascultă.
z
z

A ajuns oul mai destept ca gaina

 Zicători:
z

• A bate câmpii.
• A da cinstea pe rușine.
• A da ortul popii.
• A fi mână spartă.
• Brânză bună în burduf de câine.
• Ce-i în mână nu-i minciună.
• Din stejar, stejar răsare.
• Face haz de necaz.
• Îi bate vântul prin traistă.
• L-a luat gura pe dinainte.
• Minciuna are picioarele scurte.
• Omul inimos, ca un soare luminos.
• Până nu bați laptele, nu se face unt.
• Râde ciob de oală spartă.
• S-a făcut oale și ulcele.
• Tot răul spre bine.
Zicatoare
z

Omul inimos, ca un soare luminos.

Ghicitorile
z

La fel ca proverbele, și ghicitorile fac parte din literatura populară

românească. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române,
acestea sunt creații populare, mai ales în versuri, în care se descrie
în termeni metaforici o ființă, un obiect sau un fenomen ce trebuie
identificat, cimilitură.
Ghicitori:

 Intr-o cușcă
z mulți căței, toți sunt albi și rotofei. Mama-i pune la mujdei. (Usturoiul)
 Albă păsăruică, pe arac se urcă; n-are aripioare, n-are nici picioare. (Fasolea)
 Crește-n pământ, ceapă nu-i? (Sfecla)
 Șade moșul în cămară, cu mustățile afară. (Morcovul)
 În grădina lui Pandele e un pom plin cu mărgele. La culoare-s roșii toate, cu codițe
mperecheate. (Cireșele)
 Frunze n-are, nu-i nici floare. În păduri și pe ogor, prin grădini și-n deal la vie, stă
mereu într-un picior. (Ciuperca)
 Cu rochiță roșioară, când prind a te dezbrăca, n-am de ce mă bucura, că încep a
lăcrima. (Ceapa)
 Uneori e alb-pufos, alteori e gri, încărcat cu picături ce le lasă-n jos, apoi rostim: „A
plouat!” (Norul)