BOTNARENCO EUGENIA

GRUPA 104 ISTORIE ȘI GEOGRAFIE

FACULTATEA FILOLOLOGIE ȘI ISTORIE
Tema nr 5

Teme de reflecţie
 1.Cum are loc schimbarea de paradigmă educațională?
Ce factori contribuie la schimbarea paradigmei?
2. Identificați potențialul paradigmelor clasice și modalități de valorificare a acestuia.
 3.Analizați avantajele și dezavantajele paradigmelor
educaționale contemporane.
 4.În ce constă specificul cercetării pedagogice?
 5.Caracterizați tipologia cercetării pedagogice.
 6.Care sînt etapele cercetării în pedagogie?
 7.Ce înseamnă eşantion? Care-s felurile eşantionului?
 8.Numiţi şi caracterizaţi metodele de cercetare în pedagogie?
 9.Expuneţi-vă părerea vis-a-vis de afirmaţia lui J.Thomas:
„Cercetările trebuie să se alimenteze din experienţa pedagogică
după cum şi capacitatea creatoare a profesorului trebuie să se
sprijine pe rezultatele cercetării”.
REZOLVARE
1.Cum are loc schimbarea de paradigmă educațională?
Ce factori contribuie la schimbarea paradigmei?
Schimbarea de paradigmă educațională este un proces complex, care presupune o schimbare a
modului de gândire despre educație. Acest proces este influențat de o serie de factori, inclusiv:
Schimbările din societate, cum ar fi dezvoltarea tehnologiei, globalizarea și schimbările climatice.
Aceste schimbări pun noi provocări pentru educație și necesită adaptarea sistemului educațional.
Cercetările în domeniul educației, care oferă noi informații despre modul în care se învață și se
dezvoltă oamenii. Aceste informații pot contribui la dezvoltarea unor noi abordări educaționale.
Nevoile elevilor, care sunt în continuă schimbare. Elevii de astăzi sunt diferiți de elevii de ieri și au
nevoie de o educație care să răspundă nevoilor lor specifice.
Schimbarea de paradigmă educațională poate avea loc la diferite niveluri, inclusiv:
Nivelul macrostructural, care se referă la schimbările în cadrul sistemului educațional, cum ar fi
reforma curriculară sau schimbările în structura învățământului.
Nivelul microstructural, care se referă la schimbările în cadrul instituțiilor de învățământ, cum ar fi
schimbările în practicile didactice sau în relația dintre profesori și elevi.
Nivelul individual, care se referă la schimbările în modul în care elevii învață și se dezvoltă.
În mod concret, schimbarea de paradigmă educațională poate avea loc în următoarele moduri:
Prin introducerea unor noi programe și curriculumuri, care să fie mai axate pe dezvoltarea
competențelor și a abilităților necesare pentru a face față provocărilor din societatea modernă.
Prin utilizarea unor noi tehnologii educaționale, care să permită elevilor să învețe într-un mod mai
interactiv și mai atractiv.
Prin schimbarea rolului profesorului, care să devină un facilitator al învățării, mai degrabă decât un
simplu transmitător de cunoștințe.
Prin accentul pus pe învățarea colaborativă, care să permită elevilor să învețe unii de la alții.
Schimbarea de paradigmă educațională este un proces continuu, care va continua să se dezvolte în
viitor. Acest proces este esențial pentru asigurarea faptului că educația răspunde nevoilor elevilor și
ale societății.
2. Identificați potențialul paradigmelor clasice și modalități de valorificare a acestuia.
Potențialul paradigmelor clasice este reprezentat de următoarele aspecte:
Ele oferă un cadru solid pentru educație, care pune accent pe dezvoltarea cunoștințelor și a
competențelor intelectuale.
Ele sunt baza pentru dezvoltarea unor noi abordări educaționale, care pot fi adaptate la nevoile
specifice ale elevilor și ale societății.
Ele pot fi valorificate pentru a îmbunătăți calitatea educației, prin dezvoltarea unor practici didactice
eficiente.
Modalitățile de valorificare a potențialului paradigmelor clasice includ următoarele:
Consolidarea fundamentelor educației, prin asigurarea unei educații de calitate în domeniul
științelor, matematicii, literaturii și artei.
Îmbunătățirea competențelor intelectuale ale elevilor, prin dezvoltarea abilităților de gândire critică,
rezolvare de probleme și învățare independentă.
Asigurarea unei educații centrate pe elev, care să țină cont de nevoile și interesele individuale ale
elevilor.
Iată câteva exemple concrete de modalități de valorificare a potențialului paradigmelor clasice:
Preocuparea pentru dezvoltarea cunoștințelor și a competențelor intelectuale poate fi valorificată
prin utilizarea unor metode didactice care să stimuleze gândirea critică și rezolvarea de
probleme. De exemplu, profesorii pot folosi metode precum problematizarea, învățarea prin
descoperire și învățarea prin proiect.
Accentul pus pe dezvoltarea fundamentelor educației poate fi valorificat prin utilizarea unor manuale
și resurse educaționale de calitate, care să ofere elevilor o bază solidă în diferite domenii.
Asigurarea unei educații centrate pe elev poate fi valorificată prin utilizarea unor strategii de
învățare activă, care să implice elevii în procesul de învățare. De exemplu, profesorii pot folosi
metode precum învățarea colaborativă, învățarea prin simulare și învățarea prin joc.
În concluzie, paradigmele clasice au un potențial important pentru a îmbunătăți calitatea educației.
Prin valorificarea acestui potențial, putem asigura o educație care să răspundă nevoilor elevilor și
ale societății.
3. Analizați avantajele și dezavantajele paradigmelor
educaționale contemporane.
Avantajele paradigmelor educaționale contemporane
Ele sunt mai axate pe dezvoltarea competențelor și a abilităților necesare pentru a face față
provocărilor din societatea modernă. Aceste competențe includ, printre altele, gândirea critică,
rezolvarea de probleme, creativitatea, abilitățile de comunicare și colaborare.
Ele utilizează noi tehnologii educaționale, care permit elevilor să învețe într-un mod mai interactiv și
mai atractiv.
Ele schimbă rolul profesorului, care devine un facilitator al învățării, mai degrabă decât un simplu
transmitător de cunoștințe.
Ele pun accentul pe învățarea colaborativă, care permite elevilor să învețe unii de la alții.
Dezavantajele paradigmelor educaționale contemporane
Ele pot fi dificil de implementat în practică, deoarece necesită o schimbare a culturii organizaționale
a școlii și a practicilor didactice ale profesorilor.
Ele pot fi costisitoare, deoarece necesită investiții în noi tehnologii educaționale și în dezvoltarea
profesională a profesorilor.
Ele pot fi neadaptate la nevoile tuturor elevilor, deoarece fiecare elev are propriul stil de învățare și
propriile interese.
Concluzie:
Paradigmele educaționale contemporane au un potențial important pentru a îmbunătăți calitatea
educației, dar necesită o implementare atentă și o evaluare constantă pentru a evita dezavantaje.
Iată câteva recomandări pentru a valorifica avantajele și a minimiza dezavantajele paradigmelor
educaționale contemporane:
Este important să existe o planificare strategică pentru implementarea acestor paradigme, care să
țină cont de nevoile elevilor, ale profesorilor și ale societății.
Este necesar să existe o investiție în resurse și în dezvoltarea profesională a profesorilor, pentru a
asigura o implementare eficientă a acestor paradigme.
Este important să se monitorizeze și să se evalueze constant rezultatele implementării acestor
paradigme, pentru a identifica punctele forte și punctele slabe și pentru a face ajustări necesare.
4. .În ce constă specificul cercetării pedagogice?
Specificul cercetării pedagogice constă în următoarele aspecte:
Cercetarea pedagogică are un caracter interdisciplinar, deoarece utilizează metode și tehnici din
diferite domenii, cum ar fi științele educației, psihologia educației, sociologia educației, filozofia
educației etc.
Cercetarea pedagogică are un caracter aplicativ, deoarece urmărește să producă rezultate care să
poată fi utilizate în practică, pentru a îmbunătăți calitatea educației.
Cercetarea pedagogică are un caracter valoric, deoarece urmărește să identifice și să promoveze
valorile educației, cum ar fi: demnitatea umană, egalitatea de șanse, toleranța, respectul pentru
diversitate etc.
În plus, cercetarea pedagogică se diferențiază de alte tipuri de cercetare prin următoarele aspecte:
Obiectul cercetării pedagogice îl constituie educația, care este un proces complex, care implică o
serie de factori, cum ar fi: elevul, profesorul, conținutul învățământului, metodologia didactică,
mediul educațional etc.
Scopul cercetării pedagogice este de a înțelege mai bine procesul educațional, pentru a identifica
modalități de îmbunătățire a acestuia.
Cercetarea pedagogică se desfășoară în contexte specifice, cum ar fi: școala, universitatea, centrele
de cercetare educațională etc.
Iată câteva exemple de cercetări pedagogice:
Efectele unor noi metode de predare asupra performanței elevilor.
Relatia dintre motivația elevilor și rezultatele învățării.
Factorii care influențează dezvoltarea personalității elevilor.
Impactul tehnologiilor educaționale asupra procesului de învățare.
Cercetarea pedagogică are o importanță deosebită pentru dezvoltarea educației, deoarece contribuie
la:
Înțelegerea mai bună a procesului educațional.
Identificarea modalităților de îmbunătățire a procesului educațional.
Dezvoltarea unor noi abordări educaționale.
Elaborarea unor politici educaționale eficiente.
5. Caracterizați tipologia cercetării pedagogice.
Tipologia cercetării pedagogice poate fi realizată în funcție de o serie de criterii, cum ar fi:
Scopul cercetării:
Cercetare fundamentală: urmărește să dezvolte noi cunoștințe despre educație, fără a avea în vedere
o aplicare imediată în practică.
Cercetare aplicativă: urmărește să producă rezultate care să poată fi utilizate în practică, pentru a
îmbunătăți calitatea educației.
Metoda de cercetare:
Cercetare cantitativă: utilizează metode și tehnici de cercetare care se bazează pe cuantificarea
datelor.
Cercetare calitativă: utilizează metode și tehnici de cercetare care se bazează pe descrierea și
interpretarea datelor.
Nivelul de generalitate:
Cercetare macrostructurală: se referă la aspecte generale ale educației, cum ar fi finalitățile
educației, sistemul educațional, politicile educaționale etc.
Cercetare microstructurală: se referă la aspecte specifice ale educației, cum ar fi metodologia
didactică, relația profesor-elev, dezvoltarea personalității elevilor etc.
Contextul în care se desfășoară cercetarea:
Cercetare de laborator: se desfășoară în condiții controlate, în laboratoare de cercetare.
Cercetare de teren: se desfășoară în contexte naturale, cum ar fi școala, universitatea, comunitatea
etc.
În funcție de scopul cercetării, se pot distinge două categorii principale de cercetare pedagogică:
Cercetarea fundamentală urmărește să dezvolte noi cunoștințe despre educație, fără a avea în vedere
o aplicare imediată în practică. Această cercetare este importantă pentru dezvoltarea științelor
educației, deoarece contribuie la o înțelegere mai bună a procesului educațional.
Cercetarea aplicativă urmărește să producă rezultate care să poată fi utilizate în practică, pentru a
îmbunătăți calitatea educației. Această cercetare este importantă pentru dezvoltarea educației,
deoarece contribuie la identificarea modalităților de îmbunătățire a procesului educațional.
În funcție de metoda de cercetare, se pot distinge două categorii principale de cercetare pedagogică:
Cercetarea cantitativă utilizează metode și tehnici de cercetare care se bazează pe cuantificarea
datelor. Această cercetare este utilizată frecvent în cercetarea pedagogică, deoarece permite
obținerea de date obiective și cuantificabile.
Cercetarea calitativă utilizează metode și tehnici de cercetare care se bazează pe descrierea și
interpretarea datelor. Această cercetare este utilizată din ce în ce mai mult în cercetarea pedagogică,
deoarece permite o înțelegere mai profundă a procesului educațional.
În funcție de nivelul de generalitate, se pot distinge două categorii principale de cercetare
pedagogică:
Cercetarea macrostructurală se referă la aspecte generale ale educației, cum ar fi finalitățile
educației, sistemul educațional, politicile educaționale etc. Această cercetare este importantă pentru
dezvoltarea politicilor educaționale, deoarece contribuie la identificarea nevoilor și problemelor
educației.
Cercetarea microstructurală se referă la aspecte specifice ale educației, cum ar fi metodologia
didactică, relația profesor-elev, dezvoltarea personalității elevilor etc. Această cercetare este
importantă pentru dezvoltarea practicilor educaționale, deoarece contribuie la identificarea
modalităților de îmbunătățire a procesului de învățare.
În funcție de contextul în care se desfășoară cercetarea, se pot distinge două categorii principale de
cercetare pedagogică:
Cercetarea de laborator se desfășoară în condiții controlate, în laboratoare de cercetare. Această
cercetare este utilizată frecvent pentru a studia efectele unor variabile asupra procesului de învățare.
Cercetarea de teren se desfășoară în contexte naturale, cum ar fi școala, universitatea, comunitatea
etc. Această cercetare este utilizată frecvent pentru a studia procesul educațional în contextul său
natural.
Tipologia cercetării pedagogice este un instrument important pentru înțelegerea și clasificarea
cercetării pedagogice.
6.Care sînt etapele cercetării în pedagogie?
Etapele cercetării pedagogice sunt următoarele:
Formularea problemei de cercetare
Prima etapă a cercetării pedagogice este formularea problemei de cercetare. Această etapă
presupune identificarea unei probleme care necesită o soluție sau o explicație. Problema de
cercetare poate fi identificată prin:
Revizuirea literaturii de specialitate
Observarea practicii educaționale
Interviuarea persoanelor implicate în educație
Stabilirea obiectivelor cercetării
Odată ce problema de cercetare a fost formulată, este necesar să se stabilească obiectivele
cercetării. Obiectivele cercetării sunt enunțuri specifice care indică ce se dorește a fi realizat prin
cercetare. Obiectivele cercetării trebuie să fie clare, măsurabile, realizabile, relevante și în
concordanță cu problema de cercetare.
Selectarea metodei de cercetare
Metoda de cercetare este un set de proceduri care sunt utilizate pentru a colecta și analiza datele.
Alegerea metodei de cercetare depinde de problema de cercetare, de obiectivele cercetării și de
contextul în care se desfășoară cercetarea.
Colectarea datelor
Datele sunt informații care sunt colectate pentru a răspunde la problema de cercetare. Datele pot fi
colectate prin diverse metode, cum ar fi:
Observarea
Interviul
Chestionarul
Experimentul
Analiza datelor
Datele colectate sunt analizate pentru a răspunde la problema de cercetare. Analiza datelor poate fi
efectuată manual sau cu ajutorul unor programe de calculator.
Interpretarea rezultatelor
Rezultatele cercetării sunt interpretate pentru a oferi răspunsuri la problema de cercetare.
Interpretarea rezultatelor trebuie să fie clară, concisă și susținută de date.
Redactarea raportului de cercetare
Rezultatele cercetării sunt prezentate în raportul de cercetare. Raportul de cercetare trebuie să fie
clar, concis și complet.
Etapele cercetării pedagogice sunt interconectate și se desfășoară într-un mod ciclic. Cercetătorul
poate reveni la o etapă anterioară a cercetării dacă este necesar pentru a îmbunătăți calitatea
cercetării.
Iată câteva recomandări pentru realizarea unei cercetări pedagogice eficiente:
Alegeți o problemă de cercetare care este relevantă și importantă pentru educație.
Stabiliți obiective clare și măsurabile pentru cercetarea dumneavoastră.
Selectați o metodă de cercetare care este adecvată pentru problema și obiectivele dumneavoastră de
cercetare.
Colectarea datelor într-un mod riguros și sistematic.
Analizați datele într-un mod obiectiv și imparțial.
Interpretați rezultatele cercetării dumneavoastră într-un mod clar și concis.
Redactați un raport de cercetare care este clar, concis și complet.
7. .Ce înseamnă eşantion? Care-s felurile eşantionului?

În pedagogie, un eşantion reprezintă o parte din populaţia generală asupra căreia se

efectuează cercetarea. Esenţial, un eşantion este o submulţime a populaţiei generală, aleasă
în mod deliberat pentru a reprezenta această populaţie.

Folosirea unui eşantion este necesară atunci când populaţia generală este prea mare pentru
a fi studiată în întregime. De exemplu, dacă doriţi să studiaţi efectele unei noi metode de
predare asupra performanţei elevilor, nu este posibil să testaţi fiecare elev din toate şcolile
din ţară. În schimb, puteţi selecta un eşantion de elevi din diferite şcoli, care să fie
reprezentativ pentru populaţia generală de elevi.

Există mai multe feluri de eşantion, care se diferenţiază în funcţie de modul în care sunt
selectate elementele eşantionului. Cele mai frecvente tipuri de eşantion sunt:

Eşantionul aleatoriu simplu este un eşantion în care fiecare element al populaţiei generală
are aceeaşi şansă de a fi inclus în eşantion.

Eşantionul aleatoriu stratificat este un eşantion în care populaţia generală este împărţită în
straturi, iar apoi elementele din fiecare strat sunt selectate aleatoriu. Acest tip de eşantion
este utilizat atunci când este important să se asigure o reprezentare corectă a diferitelor
grupuri din populaţia generală.

Eşantionul aleator sistematic este un eşantion în care elementele eşantionului sunt selectate
la intervale regulate.

Eşantionul convenţional este un eşantion care nu este selectat aleatoriu, ci pe baza unor
criterii convenite de cercetător.

Alegerea tipului de eşantion depinde de mai mulţi factori, inclusiv de obiectivele cercetării,
de dimensiunea populaţiei generale și de resursele disponibile.
În pedagogie, eşantionul este utilizat în mod frecvent în cercetarea cantitativă. Cercetătorii
cantitativi colectează date cantitative, cum ar fi scorurile la teste, notele sau rezultatele
interviurilor. Aceste date pot fi apoi analizate statistic pentru a identifica relaţiile dintre
diferite variabile.

Pentru a asigura validitatea rezultatelor cercetării, este important ca eşantionul să fie

reprezentativ pentru populaţia generală. Acest lucru înseamnă că eşantionul trebuie să fie
suficient de mare pentru a reflecta diversitatea populaţiei generale și trebuie să fie selectat
în mod aleatoriu sau stratificat.

Iată câteva recomandări pentru selectarea unui eşantion reprezentativ în pedagogie:

Asiguraţi-vă că populaţia generală este bine definită.

Alegeţi un eşantion suficient de mare.

Utilizaţi o metodă de selecţie a eşantionului care să asigure o reprezentare corectă a

diferitelor grupuri din populaţia generală.

Verificaţi dacă eşantionul este reprezentativ prin compararea caracteristicilor eşantionului

cu cele ale populaţiei generale.
8. .Numiţi şi caracterizaţi metodele de cercetare în pedagogie?
În pedagogie, metodele de cercetare sunt utilizate pentru a colecta și analiza date despre educație.
Aceste metode pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii, cum ar fi:
Scopul cercetării:
Metode de cercetare fundamentală: urmăresc să dezvolte noi cunoștințe despre educație, fără a avea
în vedere o aplicare imediată în practică.
Metode de cercetare aplicativă: urmăresc să producă rezultate care să poată fi utilizate în practică,
pentru a îmbunătăți calitatea educației.
Metoda de cercetare:
Metode de cercetare cantitativă: utilizează metode și tehnici de cercetare care se bazează pe
cuantificarea datelor.
Metode de cercetare calitativă: utilizează metode și tehnici de cercetare care se bazează pe
descrierea și interpretarea datelor.
Nivelul de generalitate:
Metode de cercetare macrostructurală: se referă la aspecte generale ale educației, cum ar fi
finalitățile educației, sistemul educațional, politicile educaționale etc.
Metode de cercetare microstructurală: se referă la aspecte specifice ale educației, cum ar fi
metodologia didactică, relația profesor-elev, dezvoltarea personalității elevilor etc.
Contextul în care se desfășoară cercetarea:
Metode de cercetare de laborator: se desfășoară în condiții controlate, în laboratoare de cercetare.
Metode de cercetare de teren: se desfășoară în contexte naturale, cum ar fi școala, universitatea,
comunitatea etc.
Iată câteva metode de cercetare utilizate în pedagogie:
Observarea este o metodă de cercetare care presupune urmărirea comportamentului oamenilor în
mod sistematic și obiectiv. Observarea poate fi directă, atunci când cercetătorul este prezent în
contextul în care se desfășoară comportamentul, sau indirectă, atunci când cercetătorul colectează
date prin intermediul unor înregistrări video sau audio.
Interviul este o metodă de cercetare care presupune discuții între cercetător și participanții la
cercetare. Interviurile pot fi structurate, atunci când întrebările sunt stabilite în prealabil, sau
nestructurate, atunci când întrebările sunt deschise și flexibile.
Chestionarul este o metodă de cercetare care presupune colectarea de date prin intermediul unor
întrebări scrise. Chestionarele pot fi structurate, atunci când întrebările sunt închise și cu răspunsuri
predeterminate, sau nestructurate, atunci când întrebările sunt deschise și oferă participanților
posibilitatea de a-și exprima liber gândurile și opiniile.
Experimentul este o metodă de cercetare care presupune manipularea unor variabile pentru a studia
efectele acestora asupra unei alte variabile. Experimentele pot fi de laborator, atunci când se
desfășoară în condiții controlate, sau de teren, atunci când se desfășoară în contexte naturale.
Studiul de caz este o metodă de cercetare care presupune analiza detaliată a unui singur caz. Studiile
de caz pot fi utilizate pentru a studia situații complexe sau neobișnuite.
Analiza documentelor este o metodă de cercetare care presupune analiza conținutului unor
documente, cum ar fi manuale, programe școlare, rapoarte etc. Analiza documentelor poate fi
utilizată pentru a studia evoluția educației sau pentru a identifica tendințe în educație.
Analiza datelor statistice este o metodă de cercetare care presupune utilizarea unor tehnici statistice
pentru a analiza datele colectate. Analiza datelor statistice poate fi utilizată pentru a identifica relații
între diferite variabile sau pentru a testa ipoteze.
Alegerea metodei de cercetare potrivite depinde de mai mulți factori, inclusiv de problema de
cercetare, de obiectivele cercetării și de resursele disponibile.

9.Expuneţi-vă părerea vis-a-vis de afirmaţia lui J.Thomas:

„Cercetările trebuie să se alimenteze din experienţa pedagogică după cum şi capacitatea
creatoare a profesorului trebuie să se sprijine pe rezultatele cercetării”.
Afirmarea lui J. Thomas este o afirmație corectă și importantă pentru dezvoltarea educației.
Cercetarea pedagogică are ca scop să înțeleagă mai bine procesul educațional, pentru a identifica
modalități de îmbunătățire a acestuia. Această cercetare se poate baza pe experiența pedagogică,
care reprezintă cunoștințele și abilitățile acumulate de profesori în practica educațională.
Experiența pedagogică oferă cercetătorilor informații valoroase despre ceea ce funcționează și ceea
ce nu funcționează în practică. De exemplu, o cercetare care se bazează pe experiența pedagogică
poate identifica metode de predare care sunt eficiente în anumite contexte sau care sunt atractive
pentru anumite categorii de elevi.
Capacitatea creatoare a profesorului este esențială pentru a asigura o educație de calitate.
Profesorii creativi sunt capabili să adapteze metodele de predare la nevoile individuale ale elevilor și
să creeze un mediu educațional stimulativ.
Rezultatele cercetării pedagogice pot fi o sursă de inspirație pentru profesorii creativi. Aceste
rezultate pot oferi profesorilor noi idei și abordări care să le permită să-și îmbunătățească practica
educațională.
În concluzie, afirmația lui J. Thomas este corectă deoarece evidențiază importanța colaborării dintre
cercetarea pedagogică și practica educațională. Această colaborare poate contribui la îmbunătățirea
calității educației și la asigurarea unei educații mai eficiente și mai relevante pentru nevoile elevilor.
Iată câteva exemple concrete de cum se poate realiza această colaborare:
Cercetătorii pot colabora cu profesorii pentru a dezvolta noi metode de predare.
Cercetătorii pot oferi profesorilor feedback cu privire la practica lor educațională.
Profesori pot participa la programe de formare continuă care se bazează pe rezultatele cercetării
pedagogice.
Prin colaborarea dintre cercetarea pedagogică și practica educațională, putem contribui la crearea
unei educații mai bune pentru toți elevii.