BOTNARENCO EUGENIA

GRUPA 104 ISTORIE ȘI GEORGRAFIE

FACULTATEA FILOLOGIE ȘI ISTORIE
TEMA NR 7
1.Identificați modele optime pe care ne putem sprijini în
realizarea dimensiunilor ”Noilor educații” în instituţiile de
învăţămînt?
2. Iniţiaţi o discuţie la subiectul “Valorile democratice pentru cei
implicaţi în procesul educaţiei”. Căutați răspunsul la întrebarea
”De ce nu este corect să fie impusă elevului o strictă sistemă de
valori”?
3. Elaboraţi un set de roluri pe care le consideraţi indispensabile
unui profesor modern, competenţe subsumate acestor roluri şi
capacităţi corespunzătoare competenţei. Schiţaţi profilul de
competenţă al profesorului ideal aşa cum îl concepeţi dvs.
4.Conținuturile căror dimensiuni ale ”Noilor educații” poate asigura
ca alteritatea să devină un motiv de bucurie, o ocazie de întărire
a dorinţei de descoperire a celuilalt și de colaborare cu el?
5. Cum putem întări puterea de rezistenţă a elevului la tentaţii de a
nega valoarea educaţiei pentru participare și democrație?
6.În ce măsură sînt justificate o serie de stereotipuri pe care
cunoaşterea comună le proclamă ca adevăruri incontestabile
cum ar fi: autoputernicia mamei în educaţia fiicei; destinul greu
al copiilor abandonaţi de mame sau crescuţi în condiţiile
rigidităţii materne; lipsa de responsabilitate a mamelor care
aspiră la un alt tip de carieră în detrimentul celui matern?
7. Thales, întrebat dacă este bine să te căsătoreşti, a dat un
răspuns ciudat: dacă nu o faci, regreţi că nu ai făcut-o, dar dacă
te-ai căsătorit, vei avea suficiente motive să te căieşti că ai
făcut-o. Comentaţi remarca înţeleptului milezian Thales, veche
de peste două milenii privind rostul mariajului.
REZOLVARE
1.Identificați modele optime pe care ne putem sprijini în
realizarea dimensiunilor ”Noilor educații” în instituţiile de
învăţămînt?

Modele optime pentru realizarea dimensiunilor ”Noilor educații” în instituţiile de învățământ

Dimensiunea cognitivă
Modelul educației centrate pe elev: acest model pune accentul pe nevoile și interesele elevilor,
oferind acestora oportunități de a învăța în ritmul lor și în stilul lor propriu.
Modelul învățării prin descoperire: acest model stimulează elevii să descopere singuri informațiile și
conceptele noi, prin intermediul unor activități de explorare și experimentare.
Modelul învățării bazate pe probleme: acest model pune accentul pe rezolvarea de probleme, oferind
elevilor oportunități de a aplica cunoștințele și abilitățile lor în situații reale.
Dimensiunea afectivă
Modelul educației incluzive: acest model asigură accesul la educație pentru toți elevii, indiferent de
abilitățile, nevoile sau potențialul lor.
Modelul educației pentru cetățenie globală: acest model promovează dezvoltarea unor atitudini și
valori pozitive, cum ar fi toleranța, respectul pentru diversitate și implicarea civică.
Modelul educației pentru sustenabilitate: acest model promovează dezvoltarea unor atitudini și
valori care susțin dezvoltarea durabilă a societății.
Dimensiunea socială
Modelul educației pentru cooperare și colaborare: acest model stimulează elevii să lucreze împreună
pentru a atinge un obiectiv comun.
Modelul educației pentru leadership și antreprenoriat: acest model promovează dezvoltarea
abilităților de conducere și de antreprenoriat.
Modelul educației pentru educație permanentă: acest model promovează dezvoltarea unor atitudini
și abilități care permit elevilor să învețe pe tot parcursul vieții.
Dimensiunea culturală
Modelul educației interculturale: acest model promovează înțelegerea și respectul pentru diferitele
culturi.
Modelul educației pentru patrimoniu: acest model promovează cunoașterea și conservarea
patrimoniului cultural.
Modelul educației pentru creativitate și inovație: acest model promovează dezvoltarea creativității și
a abilităților de inovare.
Aceste modele pot fi adaptate la nevoile și contextul specific al fiecărei instituții de învățământ. Ele
pot fi utilizate ca punct de plecare pentru dezvoltarea unor strategii și practici educaționale care să
contribuie la realizarea dimensiunilor ”Noilor educații”.
Iată câteva exemple concrete de modele optime pe care ne putem sprijini în realizarea dimensiunilor
”Noilor educații” în instituţiile de învățământ:
În cazul dimensiunii cognitive, putem adopta modele de învățare care să stimuleze gândirea critică,
rezolvarea de probleme și creativitatea elevilor. De exemplu, putem introduce în curriculumul școlar
proiecte de învățare care să le ofere elevilor oportunități de a aplica cunoștințele și abilitățile lor în
situații reale.
În cazul dimensiunii afective, putem adopta modele de educație care să promoveze dezvoltarea unor
atitudini și valori pozitive. De exemplu, putem organiza activități de învățare care să le permită
elevilor să se implice în proiecte de voluntariat sau să interacționeze cu oameni din diferite culturi.
În cazul dimensiunii sociale, putem adopta modele de educație care să stimuleze cooperarea și
colaborarea între elevi. De exemplu, putem organiza activități de învățare care să le ofere elevilor
oportunități de a lucra împreună în echipe pentru a atinge un obiectiv comun.
În cazul dimensiunii culturale, putem adopta modele de educație care să promoveze înțelegerea și
respectul pentru diferitele culturi. De exemplu, putem introduce în curriculumul școlar teme care să
abordeze diversitatea culturală.
În cazul dimensiunii culturale, putem adopta modele de educație care să promoveze dezvoltarea
creativității și a abilităților de inovare. De exemplu, putem organiza activități de învățare care să le
permită elevilor să experimenteze și să exploreze noi idei.
Alegerea modelelor optime pentru realizarea dimensiunilor ”Noilor educații” în instituţiile de
învățământ este o sarcină complexă, care necesită o analiză atentă a nevoilor și contextului specific
al fiecărei instituții. Cu toate acestea, adoptarea unor modele optime poate contribui la asigurarea
unei educații eficiente și relevante pentru nevoile elevilor și ale societății.
2. Iniţiaţi o discuţie la subiectul “Valorile democratice pentru cei
implicaţi în procesul educaţiei”. Căutați răspunsul la întrebarea
”De ce nu este corect să fie impusă elevului o strictă sistemă de
valori”?
Discuție la subiectul “Valorile democratice pentru cei implicaţi în procesul educaţiei”
Învățător: Bună ziua, dragi elevi și părinți! Astăzi, vom discuta despre valorile democratice și
importanța lor în procesul educației.
Părinte: Cred că este o temă foarte importantă, mai ales în contextul actual, în care democrația este
tot mai amenințată în multe părți ale lumii.
Învățător: Așa este. Valorile democratice sunt esențiale pentru o societate liberă și justă. Ele ne ajută
să ne înțelegem unii pe alții, să ne respectăm reciproc și să lucrăm împreună pentru binele comun.
Elev 1: Dar ce sunt valorile democratice?
Învățător: Valorile democratice sunt acele principii care stau la baza unei societăți democratice. Ele
includ, printre altele, respectul pentru drepturile omului, egalitatea, libertatea de exprimare,
libertatea de asociere și statul de drept.
Elev 2: De ce este important să promovăm valorile democratice în educație?
Învățător: Pentru că educația este cel mai important instrument pentru transmiterea valorilor
democratice. Elevii sunt viitorii cetățeni ai societății, iar educația îi poate ajuta să devină cetățeni
responsabili și implicați.
Părinte: Dar cum putem promova valorile democratice în educație?
Învățător: Există multe modalități de a face acest lucru. De exemplu, profesorii pot discuta cu elevii
despre aceste valori, pot organiza activități care să le promoveze și pot crea un mediu de învățare
care să încurajeze respectul reciproc și libertatea de exprimare.
Elev 3: Dar nu este corect să fie impusă elevului o strictă sistemă de valori?
Învățător: Nu, nu este corect. Elevii trebuie să fie liberi să-și formeze propriile valori, pe baza
propriilor experiențe și convingeri. Cu toate acestea, profesorii pot oferi elevilor informații despre
valorile democratice și pot discuta cu ei despre importanța acestora.
Părinte: Cred că este o abordare foarte bună. Este important ca elevii să fie liberi să-și formeze
propriile valori, dar este, de asemenea, important să fie conștienți de valorile democratice și de
importanța acestora.
Învățător: Așa este. Educația democratică este un proces complex, care implică atât profesorii, cât și
elevii. Cu toate acestea, este un proces esențial pentru o societate democratică.
Discuția poate continua pe următoarele teme:
Care sunt cele mai importante valori democratice care ar trebui promovate în educație?
Cum pot profesorii să creeze un mediu de învățare care să încurajeze respectul reciproc și libertatea
de exprimare?
Cum pot elevii să fie implicați în procesul de promovare a valorilor democratice?
Răspunsul la întrebarea “De ce nu este corect să fie impusă elevului o strictă sistemă de valori” este
următorul:
Elevii trebuie să fie liberi să-și formeze propriile valori, pe baza propriilor experiențe și convingeri.
O strictă sistemă de valori poate fi limitatoare și poate împiedica elevii să-și dezvolte propriul sistem
de valori.
Elevii trebuie să fie conștienți de valorile democratice, dar ar trebui să fie liberi să le interpreteze și
să le aplice în propriul mod.

3. Elaboraţi un set de roluri pe care le consideraţi indispensabile

unui profesor modern, competenţe subsumate acestor roluri şi
capacităţi corespunzătoare competenţei. Schiţaţi profilul de
competenţă al profesorului ideal aşa cum îl concepeţi dvs.
Roluri indispensabile unui profesor modern
În opinia mea, un profesor modern trebuie să îndeplinească următoarele roluri:
Rolul de educator: Profesorul este responsabil pentru transmiterea cunoștințelor și a valorilor
elevilor.
Rolul de facilitator: Profesorul creează un mediu de învățare propice, care să încurajeze elevii să
învețe și să se dezvolte.
Rolul de consilier: Profesorul oferă sprijin elevilor în dezvoltarea lor personală și profesională.
Rolul de cercetător: Profesorul este în permanență în căutarea unor noi metode și abordări de
predare.
Rolul de lider: Profesorul este un lider în comunitatea școlară și în societatea în general.
Competenţe subsumate acestor roluri
Pentru a îndeplini aceste roluri, un profesor modern trebuie să dețină o serie de competențe, printre
care:
Competenţe pedagogice: Profesorul trebuie să cunoască și să aplice principiile și metodele de
predare-învățare.
Competenţe psihopedagogice: Profesorul trebuie să înțeleagă dezvoltarea psihosocială a elevilor și
să poată adapta procesul de învățare la nevoile acestora.
Competenţe interpersonale: Profesorul trebuie să fie capabil să comunice eficient cu elevii, cu
părinții și cu ceilalți profesori.
Competenţe digitale: Profesorul trebuie să fie familiarizat cu tehnologia și să o poată utiliza în
procesul de învățare.
Competenţe de autodezvoltare: Profesorul trebuie să fie capabil să se dezvolte profesional și să se
adapteze la schimbările din societate.
Capacităţi corespunzătoare competenţei
Aceste competențe se concretizează în anumite capacități, printre care:
Capacitatea de a preda eficient: Profesorul trebuie să fie capabil să transmită cunoștințele într-un
mod clar, concis și atractiv.
Capacitatea de a crea un mediu de învățare pozitiv: Profesorul trebuie să creeze un mediu în care
elevii se simt în siguranță și motivați să învețe.
Capacitatea de a relaționa cu elevii: Profesorul trebuie să fie capabil să comunice eficient cu elevii
și să construiască relații de încredere cu aceștia.
Capacitatea de a utiliza tehnologia în procesul de învățare: Profesorul trebuie să fie capabil să
utilizeze tehnologia în mod eficient pentru a susține procesul de învățare.
Capacitatea de a se autodezvolta: Profesorul trebuie să fie capabil să identifice propriile nevoi de
dezvoltare profesională și să ia măsuri pentru a le satisface.
Profilul de competenţă al profesorului ideal
În concluzie, profilul de competenţă al profesorului ideal include o serie de competențe pedagogice,
psihopedagogice, interpersonale, digitale și de autodezvoltare. Aceste competențe se concretizează în
anumite capacități, care permit profesorului să îndeplinească rolurile indispensabile unui profesor
modern.
Un profesor care deține aceste competențe este capabil să ofere elevilor o educație de calitate, care
să le permită să se dezvolte pe plan personal și profesional.
4.Conținuturile căror dimensiuni ale ”Noilor educații” poate asigura
ca alteritatea să devină un motiv de bucurie, o ocazie de întărire
a dorinţei de descoperire a celuilalt și de colaborare cu el?
Conținuturile tuturor dimensiunilor ”Noilor educații” pot contribui la asigurarea faptului că
alteritatea să devină un motiv de bucurie, o ocazie de întărire a dorinţei de descoperire a celuilalt și
de colaborare cu el.
În dimensiunea cognitivă, elevii pot fi învățați despre diferitele culturi, religii și tradiții ale lumii.
Acest lucru le poate ajuta să înțeleagă că există o mare diversitate în lume și că fiecare persoană are
o perspectivă unică asupra lumii.
În dimensiunea afectivă, elevii pot fi învățați despre importanța respectului pentru diversitate și a
toleranței. Acest lucru le poate ajuta să dezvolte o atitudine pozitivă față de alteritate și să fie mai
receptivi la alte culturi și perspective.
În dimensiunea socială, elevii pot fi implicați în activități care îi încurajează să interacționeze cu
oameni din diferite culturi. Acest lucru le poate ajuta să dezvolte relații cu oameni din alte medii și să
înțeleagă mai bine perspectivele lor.
În dimensiunea culturală, elevii pot fi învățați despre importanța patrimoniului cultural și a valorilor
comune ale umanității. Acest lucru le poate ajuta să se simtă conectați cu oamenii din întreaga lume
și să dezvolte un sentiment de comunitate globală.
Iată câteva exemple specifice de activități și conținuturi care pot fi utilizate pentru a promova
înțelegerea și respectul pentru alteritate:
Activități de învățare interculturală: Aceste activități pot include studiul limbilor străine, vizite la
muzee și galerii de artă din alte culturi, sau participarea la schimburi culturale.
Lecții despre diversitate și toleranță: Aceste lecții pot aborda subiecte precum stereotipurile,
discriminarea și prejudecățile.
Proiecte de voluntariat în comunități diverse: Aceste proiecte pot oferi elevilor oportunitatea de a
interacționa cu oameni din diferite medii și de a înțelege mai bine perspectivele lor.
Prin adoptarea unor astfel de abordări, educația poate contribui la crearea unei lumi mai tolerante
și mai incluzive, în care alteritatea este văzută ca o sursă de bogăție și nu ca o amenințare.

5. Cum putem întări puterea de rezistenţă a elevului la tentaţii de a

nega valoarea educaţiei pentru participare și democrație?

Pentru a întări puterea de rezistență a elevului la tentațiile de a nega valoarea educației

pentru participare și democrație, este important să se concentreze pe dezvoltarea
următoarelor competențe:

Gândirea critică: Elevii trebuie să fie capabili să analizeze informațiile și să ajungă la

propriile concluzii. Acest lucru îi va ajuta să distingă între informațiile valide și cele false,
precum și să identifice propaganda și dezinformarea.

Rezolvarea de probleme: Elevii trebuie să fie capabili să identifice și să rezolve probleme.

Acest lucru îi va ajuta să se implice în societate și să contribuie la rezolvarea problemelor
comune.

Comunicarea: Elevii trebuie să fie capabili să comunice eficient atât oral, cât și în scris.
Acest lucru le va permite să-și exprime ideile și să se implice în dialog cu ceilalți.
Participarea: Elevii trebuie să fie încurajați să participe la activități civice, precum votul,
voluntariatul și implicarea în organizații non-profit. Acest lucru îi va ajuta să înțeleagă
importanța participării democratice și să se simtă ca parte a societății.

Iată câteva exemple specifice de activități și abordări care pot fi utilizate pentru a dezvolta
aceste competențe:

Activități de învățare centrate pe elev: Aceste activități îi încurajează pe elevi să fie activi în
procesul de învățare și să-și dezvolte propriile idei.

Proiecte de învățare colaborativă: Aceste proiecte îi încurajează pe elevi să lucreze

împreună pentru a atinge un obiectiv comun.

Activități de învățare simulată: Aceste activități le oferă elevilor oportunitatea să

experimenteze situații reale și să învețe din greșelile lor.

Participarea la evenimente civice: Elevii pot fi încurajați să participe la evenimente precum

alegerile locale, protestele sau evenimentele organizate de organizații non-profit.

Prin adoptarea unor astfel de abordări, educația poate contribui la dezvoltarea unor
cetățeni responsabili, implicați și capabili să participe la democrație.

Iată câteva sfaturi specifice pentru profesori:

Fiți un model pozitiv pentru elevii dumneavoastră. Arătați-le că valorificați educația și că

sunteți implicați în societate.

Discutați cu elevii dumneavoastră despre importanța educației pentru participare și

democrație. Explicați-le cum educația îi poate ajuta să înțeleagă lumea din jurul lor și să
contribuie la o societate mai bună.

Încurajați-i pe elevi să se implice în activități civice. Oferiți-le oportunități de a participa la

evenimente și proiecte care îi interesează.

Fiți răbdători și perseverenți. Dezvoltarea competențelor necesare pentru a rezista

tentațiilor de a nega valoarea educației pentru participare și democrație necesită timp și
efort.

6.În ce măsură sînt justificate o serie de stereotipuri pe care

cunoaşterea comună le proclamă ca adevăruri incontestabile
cum ar fi: autoputernicia mamei în educaţia fiicei; destinul greu
al copiilor abandonaţi de mame sau crescuţi în condiţiile
rigidităţii materne; lipsa de responsabilitate a mamelor care
aspiră la un alt tip de carieră în detrimentul celui matern?
Autoputernicia mamei în educaţia fiicei
Acest stereotip este parțial justificat. Mama are, într-adevăr, un rol important în educația
fiicei sale, dar nu este singura persoană care contribuie la dezvoltarea acesteia. Tatăl,
bunicii, frații și surorile, prietenii, profesorii și chiar societatea în general au un impact
asupra personalității și comportamentului fiicei.
Mama este prima persoană care are contact cu fiica sa, iar relația dintre ele este una de o
importanță fundamentală. Mama este cea care îi oferă fiicei sale dragoste, îngrijire și
sprijin, care îi modelează personalitatea și îi transmite valorile. Cu toate acestea, este
important să ne amintim că fiica este o ființă independentă, cu propriile sale gânduri,
sentimente și alegeri.
Destinul greu al copiilor abandonaţi de mame sau crescuţi în condiţiile rigidităţii materne
Acest stereotip este, de asemenea, parțial justificat. Copiii care sunt abandonați de mame
sau crescuți în condiții de rigiditate maternă sunt mai predispuși să aibă probleme
emoționale și sociale. Cu toate acestea, este important să ne amintim că există și copii care
au crescut în aceste condiții și au devenit adulți fericiți și împliniți.
Abandonul matern este o experiență traumatizantă pentru copil, care poate avea efecte
negative asupra dezvoltării sale emoționale și sociale. Copiii abandonați pot avea dificultăți
în a lega relații cu ceilalți, în a-și dezvolta stima de sine și în a face față situațiilor dificile.
Rigiditatea maternă poate, de asemenea, să aibă efecte negative asupra dezvoltării copilului.
Copiii crescuți în condiții de rigiditate maternă pot avea dificultăți în a-și exprima emoțiile,
în a-și dezvolta autonomia și în a face alegeri proprii.
Cu toate acestea, este important să ne amintim că fiecare copil este diferit și că reacția sa la
abandonul matern sau la rigiditatea maternă va depinde de o serie de factori, inclusiv de
vârsta copilului, de personalitatea sa și de sprijinul social pe care îl primește.
Lipsa de responsabilitate a mamelor care aspiră la un alt tip de carieră în detrimentul celui
matern
Acest stereotip este nejustificat. Mamele care aspiră la un alt tip de carieră nu sunt, în mod
necesar, lipsite de responsabilitate. Ele pot fi, de fapt, foarte responsabile, atât în calitate de
mame, cât și în calitate de profesioniste.
Este adevărat că, atunci când o mamă decide să se angajeze în carieră, trebuie să găsească
un echilibru între viața profesională și cea personală. Acest lucru poate fi dificil, dar nu
imposibil.
Există o serie de factori care pot ajuta o mamă să găsească un echilibru între viața
profesională și cea personală, inclusiv:
Suportul partenerului: Un partener care este implicat în creșterea copiilor poate oferi
mamei sprijinul de care are nevoie pentru a-și îndeplini atât obligațiile profesionale, cât și
cele de mamă.
Suportul familiei și al prietenilor: Familia și prietenii pot oferi, de asemenea, sprijin mamei,
atât practic, cât și emoțional.
Organizarea eficientă a timpului: Mama trebuie să învețe să-și organizeze eficient timpul,
astfel încât să poată face față tuturor responsabilităților sale.
În concluzie, stereotipurile despre rolul mamei în educația fiicei, despre destinul copiilor
abandonați sau crescuți în condiții de rigiditate maternă și despre lipsa de responsabilitate a
mamelor care aspiră la un alt tip de carieră în detrimentul celui matern sunt, în general,
nejustificate. Aceste stereotipuri pot avea un impact negativ asupra femeilor și asupra
copiilor, de aceea este important să le conștientizăm și să le combatem.

7. Thales, întrebat dacă este bine să te căsătoreşti, a dat un

răspuns ciudat: dacă nu o faci, regreţi că nu ai făcut-o, dar dacă
te-ai căsătorit, vei avea suficiente motive să te căieşti că ai
făcut-o. Comentaţi remarca înţeleptului milezian Thales, veche
de peste două milenii privind rostul mariajului.
Răspunsul dat de Thales la întrebarea dacă este bine să te căsătorești poate fi interpretat în mai
multe moduri.
Într-o interpretare, Thales sugerează că căsătoria este o experiență care are atât avantaje, cât și
dezavantaje. Pe de o parte, căsătoria poate aduce bucurie, împlinire și stabilitate. Pe de altă parte,
căsătoria poate fi și o sursă de conflicte, stres și suferință.
Într-o altă interpretare, Thales sugerează că căsătoria nu este o alegere simplă, ci una care trebuie
cântărită cu atenție. Dacă nu te căsătorești, există riscul să regreți că ai ratat o experiență care ar fi
putut fi fericitoare. Pe de altă parte, dacă te căsătorești, există riscul să regreți că ai luat o decizie
care îți va afecta viața.
În concluzie, răspunsul lui Thales este unul ambiguu, care poate fi interpretat în mai multe moduri.
Cu toate acestea, este clar că Thales considera că căsătoria este o experiență complexă, care are atât
aspecte pozitive, cât și negative.
În opinia mea, răspunsul lui Thales este încă valabil și astăzi. Căsătoria este o decizie importantă,
care trebuie luată cu atenție. Este important să fii conștient de atât de avantajele, cât și de
dezavantajele mariajului, înainte de a lua o decizie.
Iată câteva dintre avantajele mariajului:
Iubire și intimitate: Căsătoria poate oferi o relație de iubire și intimitate profundă.
Companie și sprijin: Căsătoria poate oferi companie și sprijin în momentele bune și rele.
O familie: Căsătoria poate duce la crearea unei familii, care poate fi o sursă de bucurie și împlinire.
Iată câteva dintre dezavantajele mariajului:
Conflicte și stres: Căsătoria poate fi o sursă de conflicte și stres, care pot fi dificil de gestionat.
Responsabilități: Căsătoria implică o serie de responsabilități, cum ar fi îngrijirea partenerului și a
copiilor, care pot fi copleșitoare.
Limitarea libertății: Căsătoria poate limita libertatea individului, în special în ceea ce privește
relațiile cu alte persoane.
În cele din urmă, decizia de a te căsători sau nu este o decizie personală, care trebuie luată în funcție
de propriile circumstanțe și valori.