Sarcini la Modulul 3 Enachi Olga

1. Examinați Anexa1 și identificați care cerințe sunt satisfăcute în programele de instruire:

La general, din școlile Republicii În special, CNC al ASEM

Moldova
1.Tinerii cu cerințe educaționale
1. Termenul „CES” este utilizat cu speciale beneficiază în cadrul CNC
referire la copiii cu dificultăți de al ASEM de sprijinul necesar pentru
învățare, care necesită suport special a urma cursuri de formare
pentru depășirea acestor dificultăți vocațională și/sau continuă;
în toate școlile din RM;
2.În CNC al ASEM, dna. Valuță
2.Școlile generale (obișnuite) ar Marina (psihologul și consilierul
trebui să delege responsabilitatea instituției) este desemnată persoană
pentru CES unui cadru didactic/de responsabilă cu asistența studenților
conducere special desemnat; cu cerințe speciale;
3. În cadrul fiecărei autorități locale 3. CNC al ASEM formuleze anual,
în domeniul învățământului există încadrul admiterii elevilor, politica
un specialist cu diverse proprie privind admiterea elevilor cu
responsabilități în educația copiilor dizabilități sau dificultăți
cu cerințe speciale; semnificative la recomandarea
4. Echipe multidisciplinare mixte MECC al RM;
precum, cele de sănătate, educație și
sociale coopereze între ele pentru
abordarea copiilor cu cerințe
speciale în școli obișnuite;
5.Asociațiile profesionale joacă un
rol foarte important în încurajarea
angajatorilor de a oferi oportunități
de angajare și formare pentru
persoanele cu dizabilități;

2. Exemple de CES care nu sunt condiționate de dizabilități.

 Cerințe educaționale speciale, care nu sunt condiționate de o dizabilitate - sunt determinate la
grulul II, și se referă la problemele de învățare survenite din anumite situații de risc în care pot nimeri
copiii (din medii defavorizate socio-economic, aparţinând unor grupări entice minoritare, copiii străzii,
care au boli cronice și incurabile, exploataţi, maltrataţi sau abuzaţi), situații care afectează capacitatea de
învățare a copiilor.
Aceste situații sunt denumite CES tranzitorii - care se ”instaurează” grație unor factori externi ce
periclitează motivația și capacitatea de învățare a copilului și care, cu suportul adecvat, pot fi remediate.
CES tranzitorii, mai puțin complicate, necesită, de asemenea, identificare, evaluarea particularităților de
manifestare și planificarea/furnizarea serviciilor de suport educațional, deoarece, lăsate fără atenție,
acestea se pot transforma în dificultăți grave de învățare.
Alte tipuri exemple de CES care nu sunt condiționate de dizabilitate:
1. Dezavantaje culturale;
2. Dezavantaje lingvistice;
3. Dezavantaje socio-economice.

cerințe educaționale
speciale situație de risc

1. Dificultățile de sunt determinate de mediul în care se află copilul și influențele acestuia, dar și
învățare induse de particularitățile de dezvoltare specifice. Pot apărea pe parcursul și la finalul
ciclului de învăţare. Există diferite cauze care condiționează dificultățile de
învățare induse:
- insuficiența timpului de învăţare;
- lacunele anterioare în procesul de învățare;
- absenţa unor tehnici de învăţare eficientă, adaptată copilului concret;
- lipsa unui regim organizat de muncă;
- calitatea redusă a procesului educațional la clasă;
- suprasolicitarea școlară; absenteismul
2. Probleme Probleme de familie, prejudecăți și ostilitate culturale, medii defavorizate
familiale
3. Comunicare Dificultăți de comunicare sau de colaborare între agențiile (școală,
servicii, organizații) implicate în educație sau formare profesională.
4. Lipsa motivației insuficiență de curiozitate, dificultăți în relațiile cu colegii, cadrele didactice,
alți adulți.
5. Probleme dificultăți de auto-control, și emoționale, stima de sine scăzută.
comportamental
e
6. Mediul Acţiunea mediului poate fi directă (alimentaţie, climă) sau indirectă, prin
intermediul formelor de adaptare umană pe care le generează (activităţi
dominante, tip de organizare socială, nivel de trai, grad de cultură şi civilizaţie).
Influenţele mediului pot veni din imediata apropiere a individului (obiecte,
persoane, situaţii zilnice), iar atunci când sunt favorabile, mediul contribuie la
realizarea sau chiar accelerarea punerii în funcţie a potenţialului copilului.
 3. Descrieți cum v-a influențat dezvoltarea timpul și mediul în care ați trăit?
Timpul în care am trăit
Timpul este cel mai frumos dar a omenirii...
dar și cel mai neestimabil...
Pot să afrim cu certitudine că am trăit între
doup epoci ale timpului... și am amintiri foarte
frumoasedin viața mea...
Marele dar care ni s-a făcut atunci când am
venit pe Pământ, a fost libertatea de a alege. Cu
acest gând vreau să merg prin viață.
Cel mai frumos timp a fost cel în care nu am
avut grija zilei de mâine. Nu mă interesa de
unde se iau banii și cum e să ai griji și
responsabilități... Astăzi, trăiesc la fel timpuri
frumoase.... nu aș schimba nimic în viața mea,
îmi ubesc familia și părinții, îmi iubesc
profesia, sunt fericită și împlinită... poate am
prea multe și mari așteptîri de la viață... și acel
ceas cu cronometru din interiorul meu... mă
alertează că le reușesc și sunt în întârziere...
Am ales să rămân în Moldova, în Chișinău,
chiar dacă timpul este unul care ne presează să
alegem alte drumuri înstrăinate... am speranța
că timpul pe care îl ofer comunității mele,
timpul oferit copiilor de a cunoaște mai multe
din lumea economiei și de a-i ghida spre
drumul lor în viață, este menirea mea. Apreciez
timpul în care am discuții ungi cu părinții
plecați peste hotarele țării, și mise rupe inima
de dorul și lacrimile lor. Vreau să fiu aproape
de copii acestor oameni... Poate și de copilul
meu, va fi cineva aproape în timpul călătoriei
sale prin viață...
Mediul în care am trăit
Mediul în concepția mea, l-aș echivala cu
locurile, persoanele dragi sua familia mea... fie oraș
sau un sat, fiece om are un loc al său în această
lume. O lume zbuciumată cu aglomerație și haos, cu
dorințe și vise, dar și o lume cu locuri aparte, o lume
despre care nu știm prea multe, dar la care visăm cu
desăvârșire în tihnă și pace. Sunt locuri ce au suflet,
tradiţie, istorie, frumuseţe, simplitate, veselie şi au
sincere amintiri… locuri în care oamenii au trăit și
trăiesc cu înţelepciune, iar timpul le este adevărat
prieten...
Am câteva locuri de acest fel: casa părintească,
chiar dacă e în oraș, de fiecare dată când îi trec
pragul, mă resimt copil la mama acasă, care îmi
servește o zeamă caldă și mă întreabă ce am mai
făcut și mă dojenește că nu am timp să o vizitez prea
des. Satul bunicilor.... Satul Horodiște, raionul
Călărași. Un sat nemaipomenit de frumos, așezat
între văi și dealuri, în inima Codrilor Moldovei,
unde mă așteaptă în prag buneii, de 83 și 90 de ani.
Oameni simpli la voră și la chip, dar cu atâta pace și
bunătate... Un loc în care libertatea și viața nu au
hotare, iar aerul și timpul capătă o altă valoare... Un
loc în care nu prea merg telefoanele mobile și
conexiunea la internet e slabă, și cumva numai
oamenii cu grijile cotidiene sunt cele mai importante
momente.

4. Argumentați importanța prevenirii întârzierilor în dezvoltare și a identificării timpurii

a dezvoltării atipice a copilului.

Dezvoltarea este definită ca un proces de schimbare în care copilul ajunge să stăpânească simțirea,
mișcarea, gândirea, limbajul, interacțiunea cu semenii și cu obiectele din mediu de viață, să
achiziționeze cunoștințe, deprinderi și comportamente noi de adaptare și cunoaștere.
Dezvoltarea presupune modificări complexe bio-psihosociale ale individului ierarhizate în timp.

Transformările cantitative și calitative în

funcție de specificul dezvoltării:

transformări fizice transformări psihice transformări sociale

 Planurile de dezvoltare fundamentale ale ființei umane:
Dezvoltarea biologică Dezvoltarea psihică Dezvoltarea socială
se referă la procesele de creștere se referă la apariția și reprezintă planul care implică
și maturizare fizică, la manifestarea proceselor, o continuă amplificare a
transformările biochimiei interne însușirilor, stărilor și structurilor posibilităţilor de relaţionare cu
a organismului, la schimbările psihice. ceilalţi și o acordare cât mai
cantitative și calitative ale bună a propriei conduite cu
activității nervoase superioare, diversitatea cerinţelor sociale.
care stau la baza evoluției
dezvoltării proceselor, funcțiilor
psihice și sociale ale copilului.

Asistența copiilor cu dezvoltare atipică are drept scop adaptarea la condiția atipic.
Dezvoltare ”atipică” se consider în cazul :
 tendința de dezvoltare  problemele  un risc crescut de probleme
deviantă sau întârziată ca tip comportamentale, datorită unor factori
sau severitate a manifestărilor intelectuale, emoționale fiziologici, genetici, de
particularităților de sau de natură mediu, sociali sau
dezvoltare, de vârstă și „psihiatrică” (după experimentali.
individuale; teoriile tradiționale);

Dezvoltarea atipică apare atunci când un copil fie se situează în urma, fie se află înaintea
celorlalți copii de aceeași vârstă, în oricare din ariile de dezvoltare:
 fizică și motricitate (fină și grosieră; sărituri, alergat, desenat, construit),
 cognitivă (gândire, înțelegere, rezolvare de probleme),
 socială (inițierea contactului cu alt copil, jocuri de grup),
 limbaj și autonomie (îmbrăcarea, mâncatul, spălarea).
Argumente :
 Copiii care au întârziere în dezvoltarea cognitivă vor avea nevoie de intervenție specifică,
individualizată, de educație incluzivă și programe individualizate de lucru, în funcție de necesitățile
identificate.
 Cunoașterea semnelor unei dezvoltări atipice este importantă pentru a iniția cât mai timpuriu
asistența, care sa-l ajute pe copil să progreseze către o viață independentă.
 Copiii care atestă întârzieri în dezvoltare reușesc, de obicei cu asistența psihopedagogică
adecvată, să depășească dezechilibrele de dezvoltare, adaptându-se optim la condițiile școlare și
sociale.
 Identificarea problemelor în dezvoltarea copilului și, implicit, a cerințelor educaționale speciale
este extrem de importantă din perspectiva intervenției timpurii, în rezultatul căreia
deficiențele/dificultățile pot fi reduse sau chiar remediate.

5. Examinați Metodologia de evaluare a dezvoltării copilului (Anexa 2) și alcătuiți, în

formă grafică, algoritmul evaluării dezvoltării copilului (inițială și complexă) și
identificării CES.
 6. Examinați Setul de instrumente de evaluare, prezentat în Anexa 2.1 la Metodologia de
evaluare a dezvoltării copilului, recomandate pentru evaluarea inițială și încadrați-le în
3 grupuri:

Setul de instrumente de evaluare

Instrumente pe care le pot
folosi cu ușurință
 Analiza dosarului personal
al copilului:
 Convorbirea:
 Produse ale activităţii
executate
 Discuţia cu copilul (N.
Gudkina)
 Discuţia cu părinţii ( A.
Vengher)
 Linii încîlcite
 Asemănări și deosebiri
 Înţelegerea povestirilor cu
sens ascuns
 Tehnica „ Formarea
analogiilor
simple/compuse”
 Proba de evaluare a
capacității cititului
 Proba evaluării
deprinderilor de scris
 Completarea de povești
după desen/serie de desene
Instrumente, modul de utilizare
al cărora urmează să îl însușesc
Argumente
Testul Bender–Santukci
• Testul ”Căsuța” (N. Gudkina)
• Testul GV-Iyrasek
• Matricele progresive standard
Raven seriile A, Ab, B (color); seriile
A,B,C,D,E
• ”Cuburile Kohs”
• Incastrele Seguen
• Chestionar de personalitate (K.
Leongard, H. Schmieschek)
• ”Animalul inexistent”
(Marțincovski)
• Propoziţii neterminate (J.M. Sachs,
S. Levy)
• Criteriile agresivităţii / schema
observării unui copil (G. Lavrentieva,
T. Titarenko)
• Test de ostilitate (traducere și
adaptare N. Perciun)
Instrumente pe care nu le voi
folosi în activitatea de evaluare
• Grila indicatorilor antropometrici –
(înălţime, greutate,
• constituţia copilului), reper pentru
vârsta biologică
• Probe de evaluare a stadiului de
maturizare a mișcărilor fundamentale
(mers, alergare, săritură, căţărare,
trecere peste obstacole)
• Probe de evaluare a deprinderilor
locomotorii/ manevrare (aruncare,
prindere, lovire, respingere, rulare,
azvârlire)
• Probe de evaluare a stabilității
(răsuciri, întoarceri, menţinerea
echilibrului, rostogolirea)
• Proba de orientare spaţială Piaget-
Head

6. Descrieți modul în care contextele istorice influențează percepția asupra dezvoltării

copilului.

7. Argumentați în care contexte profesionale se aplică cunoștințele despre dezvoltarea

copilului?

Cel mai important contextul îl voi considera cel familial, astfel toate cunoștințele despre
dezvoltarea copilului le voi utiliza în propria familie, în raport cu copilul meu. În contextul
profesional, cunoștințele obținute le voi încadra în activitatea profesională, atât în calitate de
cadru didactic la orele de economie cât și în calitate de diriginte a grupei academice TUR 182.
De asemenea, voi utiliza cunoștințele, abilitățile și competențele obținute și în activitatea de
mentor și coordonator a stagiilor de practică, tehnologică și a practicii ce preced probele de
absolvire.