Unitatea de învățare V.

MODELELE DE BAZĂ ALE SISTEMELOR

ECONOMICE

1. CONȚINUTURILE ȘI CRITERIILE DE CLASIFICARE ALE SISTEMELOR

ECONOMICE ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII
2. ESENȚA ȘI TIPURILE DE COORDONARE A ACTIVITĂȚII ECONOMICE
3. CONȚINUTUL ȘI PARTICULARITĂȚILE ECONOMIEI NAȚIONALE

I. CONȚINUTURILE ȘI CRITERIILE DE CLASIFICARE ALE SISTEMELOR

ECONOMICE ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII

Sistemul reprezintă o totalitate de elemente care se află în interacţiune şi formează o unitate

distinctă.

Sistemul economic: e definit ca un ansamblu de relaţii între oameni ce vor determina modul
de organizare şi funcţionare a activităţii economice şi sociale a unei ţări.

Sistemul economic reprezintă o modalitate specific de utilizare a resurselor economice rare,

de organizare a procesului de producție și de trecere a bunurilor create de la producător la
consumator.

Elementele fundamentale ale sistemului economic sunt:

 forţele de producţie;
 relaţiile social-economice, bazate pe anumite forme de proprietate asupra resurselor şi
rezultatelor activităţii economice;
 formele de organizare a activităţii economice;

Criterii de clasificare de bază ale sistemelor economice sunt:

I. criteriul de clasificare în baza mecanismului de coordonare:

1) sistemul tradiţional (natural),
2) sistemul descentralizat (economia de piață),
3) sistemul centralizat (planificat),
4) sistemul mixt

1
 II. în baza criteriului de "formaţiunea" – forma proprietăţii şi obiectivele dezvoltării
sociale (primitivă, sclavagistă, feudală, capitalistă, socialistă);

Caracteristica comparativă a etapelor de bază în dezvoltarea societăţii

Etapele de dezvoltare
a societăţii Instrumentală
Industrială Postindustrială
(până la industrie)
Caracteristicile
1 2 3 4

1.Principala sferă a economiei agricultura industria serviciile

unelte de muncă:
automate (roboţi),
2.Nivelul tehnico-material manuală – sistemul de maşini
calculatoare
instrumente
capitalul tehnic,
pământ, muncă Informaţia, intelectul,
3.Principalii factori de producţie abilitatea
(manuală) noile tehnologii
întreprinzătorului
a comunităţii – pe
4.Forma de proprietate Privată – asupra Individuală – asupra
pământ şi bunurile
predominantă bunurilor şi banilor intelectului
materiale
resursele marfă –
5.Principala formă de bogăţie bunurile naturale Cunoştinţele, inovaţiile
bani
proprietarii de
6.Grupul social predominant proprietarii de pământ proprietarii de capital
informaţie

7.Relaţiile agenţilor economici directe, personale materializate "electronice"

producţia mijloacelor autodezvoltarea şi
8.Obiectivul de bază al activităţii obţinerea venitului
de existenţă creativitatea

9.Organizarea economiei naturală de piaţă de reţea

10. Paradigmele de bază ale "homo faber" "homo economicus" "homo intelligens"
dezvoltării omului
11. Strategia fundamentală de supravieţuirea creşterea economică dezvoltare durabilă
dezvoltare a societăţii comunităţii

III. starea tehnologiilor (preindustrial, industrial, sistemul informaţional);

IV. nivelul dezvoltării, raportat la scară mondială (sisteme dezvoltate, mediu dezvoltate,
în curs de dezvoltare);
V. specificul "conceptual" al dinamicii economice (sistemic de "urmare", stabil, de
depăşire);
VI. identitatea civilizaţiei regionale (europeană, asiatică, americană).

2
 II. ESENȚA ȘI TIPURILE DE COORDONARE A ACTIVITĂȚII ECONOMICE

Conţinutul coordonării activităţii economice se reduce la modul, ordinea de adoptare a

deciziilor cu privire la producţie şi consum între diferiţi agenţi economici.
De pe poziţiile modului de coordonare a activităţii economice, se disting trei modele de
sisteme economice:

1. tradiţional – bazat pe economia naturală;

2. centralizat, administrativ de comandă – bazat pe economia planificată
3. descentralizat – bazat pe economia de piaţă;
1.Sistemul economic tradițional
Economia naturală reprezintă o formă de organizare a activităţii economice, în care
bunurile produse sunt destinate autoconsumului, nevoile fiind satisfăcute fără a se apela la
schimb. Economia naturală este un sistem economic închis.
Trăsăturile caracteristice ale sistemului tradiţional:
 nivel jos de dezvoltare a forţelor de producţie;
 forma de proprietate comună, colectivă – "comunism primitiv";
 pământul constituia principalul factor de producţie;
 predominarea muncii manuale, bazate pe unelte rudimentare;
 diviziunea simplă şi naturală a muncii;
 economie (producţie) naturală, "autoconsum": producţia bunurilor de primă necesitate în cadrul
comunităţii; problemele (ce? cum? pentru cine?) le rezolvă producătorul – consumator;
 rolul predominant în societate îl au tradiţiile şi obiceiurile (instituţia de bază);
 economia avea un caracter închis, limitat, ascetic;
 conservatism şi inerţie în comportamentul economic;
 ierarhia relaţiilor în comunitate – conduce preotul, căpetenia;
 scopul principal al activităţii comune – supravieţuirea comunităţii;
 institutul (organizaţia) principală a sistemului este gospodăria domestică (casnică) – principala
unitate de producţie şi consum.
2. Sistemul economic centralizat sau Sistemul administrativ de comandă.
Economia de comandă (numită încă, economia socialistă, sau planificată) are drept
trăsătură definitorie faptul că statul, în calitatea sa de unic proprietar a principalelor resurse

3
economice, gestionează de unul singur atât producţie, cât şi schimbul şi repartiţia bunurilor şi
serviciilor.
Acest sistem economic a existat între anii 1917-1991 în fosta Uniune Sovietică, iar după
cel de al doilea război mondial într-un şir de ţări din Europa Centrală şi din Asia, inclusiv în
China, sub denumirea de socialism.
Principiile caracteristice sistemului sunt:
 predominarea formei obşteşti (de stat) de proprietate;
 insuficienţa, depersonalizarea, erodarea drepturilor de proprietate;
 dictatura statului, politicul predomină economicul;
 activitatea e organizată centralizat (de stat) şi coordonată prin planurile de directivă cu caracter
obligatoriu;
 lipsa libertăţii alegerii economice şi a responsabilităţii personale;
 dependenţa administrativă a producţiei şi consumului;
 relaţiile marfă-bani poartă un caracter redus şi deformat;
 frânarea PTŞ (progresului tehnic şi ştiinţific);
 monopolizarea şi birocratizarea economiei;
 predomină militarizarea economiei.
Obiectivul (scopul) activităţii economice – îndeplinirea sarcinilor centralizate, planurilor,
directivelor.
Instituţia principală de coordonare a activităţii economice este planul – document ce include,
în anumită succesiune, indicatorii de dezvoltare (ai ţării, ai ramurii) într-o perioadă de timp anumită.
Institutul care ia deciziile respective în sistemul centralizat este nomenclatura – persoane cu
funcţii înalte de răspundere, numite în post de partidul de guvernământ.
3.Sistemul economic descentralizat
ECONOMIA DE PIAŢĂ reprezintă sistemul de organizare şi funcţionare a economiei în
care raportul dintre cerere şi ofertă determină priorităţile în producerea bunurilor, metode de
organizare şi combinare a factorilor de producţie, iar persoanele şi categoriile de persoane au
acces la bunurile produse prin intermediul nivelului şi dinamicii preţurilor.
Instituţia de bază a sistemului descentralizat, care coordonează activitatea economică,
devine piaţa cu elementele ei: cererea, oferta, preţul şi concurenţa care reglează spontan
proporţiile ce, cum şi pentru cine trebuie de produs. Institutul (organizaţia) de bază este firma, la
nivelul căreia se iau decizii.
Trăsăturile definitorii ale sistemului economic de piaţă
 Preponderenţa proprietăţii private, ca trăsătură principală a economiei de piaţă.;
4
  Economia este decentralizată, ea funcţionează în baza alegerii şi interesului personal al
fiecărui individ;
 Centrul activităţii economice şi principalul regulator al acesteia este piaţa concurenţială.
Prin mecanismul cererii şi ofertei piaţa determină asortimentul, calitatea şi cantitatea bunului ce
urmează a fi produse.
 Scopul nemijlocit, care se află la baza organizării activităţii economice este profitul, mai
corect, maximizarea acestuia;
 Prețurile la marea majoritate a bunurilor materiale şi serviciilor se formează liber;
 Agenţii economici se află într-o stare de concurenţă permanentă.

4. Economia mixtă
Economia reală, ce reprezintă combinarea elementelor din diferite modele, formează
economia mixtă. Termenul "economie mixtă" a fost propus de economistul american Chose (Чейз)
în anii 30 ai sec. XX.
Economia mixtă (sau sistemul economic mixt) constituie o îmbinare organică, în proporţii
diferite, a elementelor sistemului economiei de piaţă cu implicarea statului în economie, o
îmbinare a sectorului privat cu sectorul de stat, a mecanismelor pieţei cu reglementarea
publică, a micilor întreprinderi cu marile corporaţii, o îmbinare a mecanismelor de diferenţiere
de avere cu asigurarea anumitor garanţii sociale.
Principalele modele ale economiei mixte:
1. Modelul neoamerican numit uneori şi tipul anglo-saxon de economie de piaţă se
întâlneşte în temei în SUA, Marea Britanie, belgia, Canada. Acest model se caracterizează printr-
un nivel înalt al diferenţierii sociale şi o pondere redusă a sectorului de stat în economie.
2. Modelul renan :
a) M. economiei sociale de piață denumit și Modelul German, care are ca ţări de
referinţă Germania, Austria şi Olanda. Trăsătura caracteristică a acestui model constă în
îmbinarea organică a exigenţelor pieţei cu protecţia socială a populaţiei.
b) M. Nordic al economiei de piață denumit și Modelul Suedez preponderent statelor
ca: Suedia, Norvegia, Danemarca. Acest model se caracterizează prin accentul pus pe asigurarea
echităţii sociale şi reducerea inegalităţii de avere. Acest obiectiv se realizează printr-un
mecanism special de redistribuire a veniturilor în folosul păturilor nevoiaşe.
c) M. Francez sau Etatist se distinge printr-o pronunţată tentă dirijistă. Sectorul privat se
îmbină cu un puternic sector public, apărut în cea mai mare măsură în rezultatul a mai multor
valuri de naţionalizare a întreprinderilor private, în temei a acelor din domeniile infrastructurii
economiei.
5
 3. Modelul Japonez-Chinez se caracterizează prin faptul că rolul decisiv în viaţa
economică îl joacă marile corporaţii, susţinute de către stat şi aflate într-o competiţie puternică
între ele.

III. CONȚINUTUL ȘI PARTICULARITĂȚILE ECONOMIEI NAȚIONALE RM

TITLUL
ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI FINANŢELE PUBLICE
IV
Art.126 Economia
(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de
orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea
publică, antrenate în concurenţă liberă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii
publice ce-i aparţine în condiţiile legii;
b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia
concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor
factorilor de producţie;
c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică,
financiară şi valutară;
d) stimularea cercetărilor ştiinţifice;
e) exploatarea raţională a pămîntului şi a celorlalte resurse naturale,
în concordanţă cu interesele naţionale;
f) refacerea şi protecţia mediului înconjurător, precum şi menţinerea
echilibrului ecologic;
g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru
creşterea calităţii vieţii;
h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv
străine.
Art. 127 Proprietatea
(1) Statul ocroteşte proprietatea.
(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele
solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele
societăţii.
(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-
teritoriale.
(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi
pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei
economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum
şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii
publice.
Art.128 Proprietatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor
(1) În Republica Moldova este ocrotită proprietatea altor state, a
organizaţiilor internaţionale, a cetăţenilor străini şi a apatrizilor.
(2) Modul şi condiţiile de exercitare a dreptului de proprietate al
persoanelor fizice şi juridice străine, precum şi al apatrizilor, pe
6
 teritoriul Republicii Moldova sînt reglementate prin lege.
Art.129 Activitatea economică externă
(1) Parlamentul aprobă direcţiile principale ale activităţii economice
externe, principiile utilizării împrumuturilor şi creditelor străine.
(2) Guvernul asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea
economică externă, promovează politica liberului schimb sau
politica protecţionistă, pornind de la interesele naţionale.
Art.130 Sistemul financiar-creditar
(1) Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor
financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale
instituţiilor publice sînt reglementate prin lege.
(2) Moneda naţională a Republicii Moldova este leul moldovenesc.
(3) Dreptul exclusiv la emisia monetară aparţine Băncii Naţionale a
Republicii Moldova. Emisia se efectuează conform deciziei
Parlamentului.
Art.131 Bugetul public naţional
(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor.
(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi
bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat,
aprobării Parlamentului. În caz de formare a fondului extrabugetar,
el se prezintă spre aprobare Parlamentului.
(3) Dacă bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat nu au
fost adoptate prin lege cu cel puţin trei zile înainte de expirarea
exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi
bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pînă la
adoptarea noilor bugete.
(4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag
majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor,
precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi
adoptate numai după ce sînt acceptate de Guvern.
[Alin.4 art.131 introdus prin Legea nr.1115-XIV din 05.07.2000]
(5) Bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor se elaborează, se aprobă
şi se execută în condiţiile legii.
(6) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea
sursei de finanţare.
Art.132 Sistemul fiscal
(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale
bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor,
oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele
reprezentative respective.
(2) Orice alte prestări sînt interzise.
Art.133 Curtea de Conturi
(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare,
de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare publice.
(2) Curtea de Conturi este alcătuită din 7 membri.
7
 (3) Preşedintele Curţii de Conturi este numit de Parlament, la
propunerea Preşedintelui acestuia, pentru un termen de 5 ani.
Membrii Curţii sînt numiţi de Parlament, la propunerea
Preşedintelui acesteia.
(4) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra
administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice.
(5) Alte atribuţii, precum şi modul de organizare şi funcţionare a
Curţii de Conturi, se stabilesc prin lege organică.

Deși se bucură de o climă favorabilă și de un pământ fertil, Republica Moldova este astăzi
cel mai sărac stat european, cu un PIB anual pe cap de locuitor de numai 2000€. După 1990,
Moldova a intrat într-un puternic declin economic, din care nu și-a revenit decât în anul 2000.
Ponderea cea mai importantă în economie o deține sectorul agricol. Principalele produse
moldovenești sunt fructele, legumele, vinul și tutunul. Moldova importă petrol, cărbune și gaze
naturale, în principal din Rusia.

Construcția Terminalului petrolier de la Giurgiulești, care urmează să mărească accesul

Moldovei la piața internațională de petrol și să micșoreze dependența sa energetică cronică față
de Rusia, a fost finalizată la sfârșitul anului 2006.

Ca parte a liberalizării ambițioase a economiei de la începutul anilor '90, Moldova a

introdus o monedă de schimb convertibilă, a liberalizat prețurile, a încetat acordarea de credite
preferențiale pentru firmele și companiile de stat, a început procesul de privatizare, a eliminat
controalele pentru exporturi și a înghețat dobânzile. Economia a revenit la o creștere pozitivă de
2.1% în 2000, 6.1% în 2001, 6.7% în 2002, 6.2% în 2003, 7.3% în 2004, 7.9% în 2005, 3.1% în
2006, 7.3% în 2007 și 7.5% (est.) în 2008.

Pe de altă parte o mare parte a populației a fost nevoită să plece peste hotare în căutare de
noi surse financiare. În prezent, mai mult de jumătate de milion din populația aptă de muncă
lucrează în străinătate. Banii transferați în țară de aceasta parte a populației constituie cea mai
importantă sursă a PIB-ului (cca. 1.7 miliarde dolari legal).

În aprilie 2007, în scopul eliminării activităților ilegale, s-a aprobat amnistierea fiscală
completă pentru activitățile economice efectuate înainte de 1 ianuarie 2007, legalizarea
capitalului ilegal contra 5% din sumă și anularea impozitului pe venit.

Deși în prezent se fac multe încercări de stimulare a investițiilor și dezvoltare a economiei,

rolul major în creșterea economică revine populației plecate peste hotarele republicii.
Datele Băncii Mondiale arată că o treime din PIB-ul țării este furnizat de moldovenii care
lucrează în străinătate.

Cei mai mari investitori străini în Republica Moldova sunt: France

Telecom (Orange[17]), Fintur Holdings/Turkcell[18], Lafarge, Société Générale[19], Veneto

8
Banca, QBE, RosGosStrah, Bemol, Lukoil, GazProm,  RAO EES, Petrom, Rompetrol, BCR, 
Banca Transilvania, Alpha Bank România, Südzuker, Praktiker, Metro AG, Raiffeisen Bank, etc.

Salariul mediu în Republica Moldova a înregistrat o creștere pozitivă constantă dupa anul
1999, fiind de:

 Iulie 1998: 44.83$/lună  sau 212.74 lei/lună (1$=4.7455 lei)

 1999: 23.5$/lună  sau 272.84 lei/lună (1$=11.6105 lei)
 2000: 32.95$/lună  sau 408 lei/lună (1$=12.3833 lei)
 2001: 40.45$/lună  sau 519 lei/lună (1$=12.8729 lei)
 2002: 49.07$/lună  sau 666.8 lei/lună (1$=13.8229 lei)
 2003: 65.55$/lună  sau 866.8 lei/lună (1$=13.2109 lei)
 2004: 90$/lună  sau 1126 lei/lună (1$=12.5493 lei)
 2006: 124$/lună sau 1600 lei/lună (1$=12.9011 lei)
 2007: 187$/lună  sau 2116 lei/lună (1$=11.3112 lei)
 2008: 250$/lună sau 2528,6 lei/lună (1$=10.1106 lei)
 2009: 233.4$/lună  sau 2619,1 lei/lună (1$=11.2215 lei)
 Septembrie 2010: 254.04$/lună  sau 2993,2 lei/lună (1$=11.7808 lei)
În sfera bugetară pentru luna decembrie 2008, salariul mediu a constituit 2 544,2 Lei
(216,81$), iar în sectorul real salariul mediu lunar a înregistrat 3 245,8 Lei (275,51$). 

In autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană (RMN) salariul mediu pe economie

în anul 2008 a fost de 246$/lună sau 2214 Ruble RMN.

În comparație cu țările vecine, salariul mediu net pe economie este mai mic, diferența însă
nu este foarte semnificativă (Noiembrie 2008).

# Țara Salariul mediu Rata de schimb Lei Dolari SUA Euro Moldova (%)

1. Moldova 2 619 MDL 10.28MDL / 1USD 2 638 256 190 100 %

2. România 1 361 RON 2.96RON / 1USD 4 418 459 360 179 %

3. Ucraina 1 883 UAH 1.18MDL / 1 UAH 2 434 232 176 92 %

4. Rusia 17 955 RUR 0.33MDL / 1 RUR 5 951 568 429 225 %

5. Belarus 692 500 BYR 0.395MDL / 100 BYR 2 738 261 198 104 %

9
6. Bulgaria 474 BGN 7.65MDL / 1 BGN 3 630 380 245 134 %

În anul 2008, inflația în Moldova a fost de 7.3%, una din cele mai mici din Europa de Est, cu
excepția României (6.2%). În Rusia, ea a a fost de 13.3%, în Ucraina - 22.3%, Belarus - 12.1%,
Bulgaria -7.6% și Letonia - 10.9%.

10
Rezumat
1. Sunt cunoscute diferite clasificări ale sistemelor economice. Cele mai răspândite criterii
de stabilire a tipologiei sistemelor sunt următoarele: mecanismul coordonării (tradiţional,
descentralizat bazat pe economia de piaţă, centralizat – bazat pe economia administrativă de
comandă, sistemul economiei mixte); "formaţiunii" – forma de proprietate şi obiectivele
dezvoltării sociale (comuna primitivă, sclavagistă, feudală, capitalistă şi socialistă); starea
tehnologiilor (preindustrial, industrial, postindustrial – sistemul informaţional).
2. În orice sistem economic, datorită multitudinii subiecţilor economici şi a intereselor lor,
apare necesitatea coordonării, sistematizării activităţii comune. Tipurile coordonării economice
se deosebesc după modul şi ordinea de coordonare a deciziilor cu privire la producţie şi
consum între diferiţi agenţi economici.
3. Reglementarea sistemului economic se efectuează la două nivele: "intern" –
autoorganizarea (stabilirea ordinii spontane, formarea structurilor de timp şi spaţiu sau
funcţionale ale sistemului în baza interacţiunii colective a elementelor interne) şi "extern" – sub
formă de gestiune direcţionată din partea diferiţilor subiecţi (statului, instituţiilor civile,
organizaţiilor mondiale). Cercetarea combinării eficiente a proceselor de autoorganizare
economică şi gestionarea ei conştientă reprezintă problema primordială pentru toate societăţile.
4. De pe poziţiile modului de coordonare a activităţii economice se deosebesc trei modele de
sisteme economice: sistemul tradiţional, sistemul de piaţă, sistemul administrativ de comandă.
Fiecare dintre modelele sus-numite este o construcţie teoretică cu un şir de principii specifice.
Sistemele economice reale reprezintă o combinare complexă a formelor şi relaţiilor economice şi, de
regulă, au la bază unul din aceste sisteme.
5. Sistemul economic tradiţional, bazat pe economia naturală este caracteristic etapelor de
dezvoltare a societăţii de până la capitalism. Caracteristicile sale fundamentale sunt: forma de
proprietate comună, muncă manuală, producţia naturală, economia cu forme rudimentare de
activitate, limitarea necesităţilor, conservatism şi inerţie în comportamentul economic, ierarhia
relaţiilor sociale.
6. Sistemului centralizat (administrativ de comandă), bazat pe economia planificată îi este
caracteristic: dominarea proprietăţii de stat, planificarea centralizată, lipsa libertăţii alegerii
economice, modul administrativ de "legătură" a producătorului cu consumatorul, monopolizarea
economiei, birocratizarea ei. În "formă pură", ea s-a afirmat în economia sovietică, dar s-a soldat
cu o criză sistemică.
7. Sistemului descentralizat, bazat pe economia de piaţă îi este caracteristic: un grad înalt
de diviziune socială a muncii, dominarea economiei de schimb; personificarea şi protejarea
dreptului de proprietate, mediul concurenţial „matur”, mecanismul de reglementare a preţurilor,
antreprenoriatul liber. Economia de piaţă are unele avantaje: satisfacerea eficientă a
necesităţilor, distribuirea raţională a resurselor, cointeresarea personală şi responsabilitatea
agenţilor economici, diminuarea costurilor de tranzacţie, contribuirea la PTŞ. Totodată,
sistemul de piaţă nu este ideal. El nu poate proteja societatea de crize economice, şomaj, procese
inflaţioniste şi nu este în stare să asigure echitatea socială şi securitatea oamenilor.
8. Economia reală, ce reprezintă combinarea elementelor din diferite modele, constituie
economia mixtă. Pentru fiecare ţară, forma mixtă este specifică. Parametrii de bază ai economiei
mixte sunt: ponderea sectorului de stat în PIB, mărimea cotei de stat, caracterul soluţionării
problemelor sociale.
9. Multitudinea dezvoltării naţionale este condiţionată de: factori naturali şi etno-culturali,
experienţa acumulată şi "moştenirea" istorică, specificul situaţiei tehnico-tehnologice, nivelul
potenţialului economic, vectorul politic şi priorităţile lui.
10. Dată fiind diversitatea factorilor dezvoltării sociale şi diferenţierea pe ţări, posibilitatea
unei variante medii, care ar conveni oricărui stat, este exclusă. Iar varietatea modelelor naţionale
de dezvoltare social-economică se explică din punct de vedere obiectiv.

11
 Criterii de clasificare de bază ale sistemelor economice sunt:

I. criteriul de clasificare în baza mecanismului de coordonare:

5) sistemul tradiţional (natural),
6) sistemul descentralizat (economia de piață),
7) sistemul centralizat (planificat),
8) sistemul mixt
II. în baza criteriului de "formaţiunea" – forma proprietăţii şi obiectivele dezvoltării sociale
(primitivă, sclavagistă, feudală, capitalistă, socialistă);
Caracteristica comparativă a etapelor de bază în dezvoltarea societăţii
Etapele de dezvoltare
a societăţii Instrumentală (până
Industrială Postindustrială
la industrie)

Caracteristicile
1 2 3 4

Principala sferă a economiei agricultura industria serviciile

unelte de muncă: automate (roboţi),
Nivelul tehnico-material sistemul de maşini
manuală – instrumente calculatoare
capitalul tehnic,
pământ, muncă Informaţia, intelectul, noile
Principalii factori de producţie abilitatea
(manuală) tehnologii
întreprinzătorului
a comunităţii – pe
Privată – asupra Individuală – asupra
Forma de proprietate predominantă pământ şi bunurile
bunurilor şi banilor intelectului
materiale

Principala formă de bogăţie bunurile naturale resursele marfă – bani Cunoştinţele, inovaţiile

Grupul social predominant proprietarii de pământ proprietarii de capital proprietarii de informaţie

Relaţiile agenţilor economici directe, personale materializate "electronice"

producţia mijloacelor de autodezvoltarea şi
Obiectivul de bază al activităţii obţinerea venitului
existenţă creativitatea

Organizarea economiei naturală de piaţă de reţea

Paradigmele de bază ale dezvoltării "homo faber" "homo economicus" "homo intelligens"
omului
Strategia fundamentală de dezvoltare supravieţuirea creşterea economică dezvoltare durabilă
a societăţii comunităţii

III. starea tehnologiilor (preindustrial, industrial, sistemul informaţional);

IV. nivelul dezvoltării, raportat la scară mondială (sisteme dezvoltate, mediu dezvoltate,
în curs de dezvoltare);
V. specificul "conceptual" al dinamicii economice (sistemic de "urmare", stabil, de
depăşire);
VI. identitatea civilizaţiei regionale (europeană, asiatică, americană).

12
Monedă Leu moldovenesc (MDL)
An fiscal anul calendaristic

Statistici

PIB $10,21 miliarde (2009 est.)

Creșterea PIB -6,6% (2009 est.)

PIB pe cap de locuitor $2.400 (2009 est.)

PIB pe sector agricultura: 21,8%; industria: 17,6%; servicii: 60,6% (2009 est.)

Inflație 0% (2009 est.)

Populație sub limita sărăciei 29,5% (2005)

Coeficientul lui Gini 33,2 (2003)

Forță de muncă 1,336 millioane (2009 est.)

Forța de muncă după

agricultura: 40,6%; industrie: 16%; servicii: 43,3% (2005)
ocupație

Șomaj 2,6% (2009 est.)

Principalele industrii fitotehnie (cultivarea fructelor, legumelor, tutunului), industria vinului, textile, prelucrarea
alimentelor

Comerț exterior

Export $1,24 miliarde (2009 est.)

Bunuri exportate produse alimentare, textile,mecanică

Parteneri de export Maroc 48.1%, Russia 14.8%,Romania 8.1%, Italy 5% (2008)

Import $3,14 miliarde (2009 est.)

Bunuri importate materii prime și combustibil,echipament industrial,chimicale, textile

Parteneri de import Ucraina 20.2%, Rusia 19.7%,România 14.3%, Germania 7.9%,Italia 5%, Belarus 4.2% (2008)

Investiții străine directe $1,813 miliarde (2008)

Datorie externă brută $3,97 miliarde (31 decembrie 2009 est.)

13