Profesia de educator

Educatorul este cadrul specializat, format şi perfecţionat distinct, care îşi desfăşoară
activitatea în instituţii specializate, într-un cadru planificat, organizat, structurat care urmăreşte
anumite obiective stabilite prin politica educaţională şi de învăţământ, realizate eşalonat,
progresiv, cu conţinuturi şi modalităţi specifice. Educatorul îmbină formele de educaţie ale
învăţământului comun, obligatoriu cu cele potrivite particularităţilor individuale şi contribuie la
dezvoltarea personalităţii autonome şi creative a elevilor şi nu numai.
Demersurile educaţionale vizează dezvoltarea personalităţii elevilor şi impun o
participare activă, conştientă şi responsabilă a acestora în propria formare.
Exercitarea funcţiei de educator este dependent de concepţia care stă la baza semnificaţiei
ce se acordă şcolii şi organizării ei, de felul în care profesorul îşi înţelege misiunea, de totalitatea
sarcinilor cuprinse în funcţia de profesor şi, nu în ultimul rând, de atitudinile părinţilor. Funcţia
de educator al elevilor exclude autoritarismul şi dirijismul, eticheta represivă şi manipulantă a
elevilor, tendinţa de a le induce un comportament adaptive şi conformist. Condiţiile pe care
spatial şcolar şi poziţia profesorului în clasă fac ca acesta să poată exercita o influenţă importantă
asupra elevilor. Utilizarea nedozată a acestor prerogative se poate solda însă cu rezultate
negative. Abuzul de disciplinare poate avea ca efect formarea unor spirite conformist şi
dependente, prin fixarea pe anumite atitudini apreciate de profesor.
Ca educator, profesorul se exprimă prin îndeplinirea statutului de model, partener,
sfătuitor şi are obligaţia de a crea o atmosferă generală de securitate şi încredere în clasă,
obiectiv atins prin încurajarea succeselor fiecărui elev, prin crearea unui flux de simpatie între
professor şi elevi. Provocarea unei atmosphere de neîncredere şi suspiciune are ca efect
retragerea şi resemnarea elevilor, apariţia marginalilor şi agresivitatea umană. Un profesor care
utilizează etichetarea şi ironizarea elevilor ca metode didactice nu poate obţine decât antipatie şi
refuzul participării la efortul comun.
 A educa, alături de a instrui, înseamnă, pentru profesor, folosirea unor metode care să
formeze elevilor atenţia pentru munca independentă, să dezvolte virtuţi sociale, să întărească
includerea elevilor în propria valoare, ajutându-i să-şi găsească identitatea.
A educa înseamnă a-ţi desfăşura activitatea sub semnul unor categorii morale,
consiliindu-i pe elevi să ia distanţa critică faţă de atitudinile şi performanţele proprii,
dezvoltându-le aptitudinea de a stabili contacte positive şi de a analiza criticpropriile prejudecăţi.
Înainte de a transmite valori cognitive, profesorul transmite valori morale şi îi asistă pe elevi în
însuşirea acestora prin sublinierea importanţei unor sentimente precum cel de satisfacţie a
reuşitei, cooperării, respectului pentru realizări. Rolul de educator al profesorului, crede Herbart,
este acela de a trezi virtuţi, de a forma caractere.
Ca educator, profesorul desfăşoară o activitate de conducere globală, optima şi strategică
a sistemului şi procesului de învăţământ, el aduce o argumentare multiplă pentru schimbare, fie
din partea şcolii, fie a clasei, fie a elevilor, sesizând şi rezolvând conflicte ce apar astfel;
modifică modul de intervenţie în situaţii concrete, în accord cu particularităţile şi aşteptările
elevilor; se bazează pe participarea, afirmarea, asumarea responsabilitîţilor, implicarea sa şi a
elevilor în diversitatea situaţiilor educaţionale; are opţiunea strategică pentru comunicare,
motivare, participare, formare pentru o dezvoltare activă a clasei; adoptă abordarea constructive
şi înlătură barierele în faţa dezvoltării, a rezistenţei la schimbare, trecând de la negare la adaptare
şi afirmare.
Din punct de vedere psiho-social profesorul are rolul de a stimula elevii pentru o mai
bună participare în procesul de învăţare. El trebuie să stimuleze şi să încurajeze în desfăşurarea
unor proiecte sau în luarea unor decizii şi să fie de ajutor în depăşirea unor obstacole întâlnite pe
parcursul procesului de învăţământ. Profesorul ca educator oferă procedure şi modele mai
eficiente pe care elevii le pot utiliza pentru îmbunătăţirea demersului instructive, de asemenea,
oferă consiliere şi orientare atunci când este solicitat.